Rămâi lângă mine

Capitolul 23

Christian povestește :

Mă întind încet și observ că sunt singur în pat . Mă așteptam să mă trezesc cu ea lângă mine dar cred că cer prea mult . Toată noaptea am strâns-o în brațe și nu mi-am scos capul din parul ei moale care mirosea a liliac . Nu știu ce-i cu ființa asta de mă înnebunește așa . În jurul ei îmi schimb stările mai des ca semaforul . Ce e foarte ciudat sunt  sentimentele care au ieșit la iveală  numai din cauza ei . Poate ea cu adevărat să mă schimbe ? Dau să mă ridic din pat dar am uitat că sunt la spital cu piciorul în ghips și încă nu pot să mă mișc de aici . Asta s-a întâmplat tot din vina ei , sau poate  nu vreau să recunosc că din cauza geloziei am ajuns în această situație . Dacă nu primea acei trandafiri și nu ar fi pus acele întrebări la care nici eu nu am răspuns , nu m-aș fi enervat așa de tare încât să distrug o așa dimineață perfectă  .  Chiar dacă cu o seară în urmă  ne-am ciondănit care e partea lui de canapea , ca la sfârșit tot în brațele mele să o găsesc nu am vrut să stric nimic .

În cameră își face apariția o fată tânără îmbrăcată într-un halat alb  ce pare a fi o asistentă . Îmi îndepărtez gândurile ce mă tot frământă și-mi îndrept privirea spre ea . Chipul ei îmi e  extrem de cunoscut , dar nu îmi pot da seama cine e . Nu cred că m-a vizitat vreo dată la domiciliu , pentru că acum s-ar fi aruncat direct peste mine . Dar  ea doar își face treaba fără să scoată un cuvânt .

" Când pot pleca acasă ? M-am săturat aici și vreau să scap de camera asta . E mai rău ca la pușcărie ." îmi rotesc privirea spre corpul ei , și pentru o asistentă arată destul de bine , dacă nu eram în situația asta poate m-aș fi dat la ea .

" Imediat . Mă voi duce să chem doctorul care vă are în grijă . Mă scuzați ." spune și se îndepărtează de pat , închizând ușa în urma ei . Și iar rămân singur . Dacă nu fac  ceva să plec mai repede de aici simt că o să înnebunesc . Niciodată nu mi-au plăcut spitalele așa că am încercat  să le evit pe cât posibil dar de ce fugi de aia dai .

Aud ușa că se deschide din nou iar pe ea intră un domn de vreo 40 de ani îmbrăcat la costum purtând un halat alb peste . Se uită atent la mine , ca mai apoi să se încrunte  , parcă amintindu-și ceva . Sper că ce va spune e ceea ce vreau să aud și anume să plec cât mai repede de aici .

" Îmi cer scuze , dar nu vă pot da drumul . Ar mai trebui să stați cam o săptămână până ne asigurăm că sunteți în regulă . "  și așa speranța mea se spulberă  dar în niciun caz nu voi accepta asta . 

" Nu mai stau aici nici 1 minut . Vreau să merg acasă . " spun ridicându-mă în șezut aruncându-i doctorului o privire urâtă . Nu înțelege că eu nu sunt o persoană care ar sta închisă într-o cameră toată ziua .

" Dacă sunteți așa de hotărât să plecați , eu v-aș da drumul dar trebuie să aveți un însoțitor ca să vă ajute "  aruncă niște priviri prin camera ca mai apoi să se uite la mine. "   Din  câte  văd  nu e nimeni , dacă ar fi fost cineva  aș fi putut să fac o excepție și  să vă dau drumul . " doctorul termină de vorbit apoi  se apropie de asistentă și îi spune ceva la ureche  iar  aceasta iese  din cameră . Brusc în mintea mea a apărut persoana perfectă care să mă scoată de aici . Doar din cauza ei am ajuns în starea asta .

" Nu vă faceți griji , dau un telefon și va veni cineva ." pe buze îmi apare un rânjet care nu încetează să dispară . Sunt sigur că mă va ajuta altfel nu va scăpa de mine și când îmi pun ceva în minte , îl duc până la capăt.

Carolyn povestește :

În dimineața asta am plecat mai devreme pentru că aveam niște probleme de rezolvat . Atunci când am primit telefonul de la Christian am crezut că s-a întâmplat ceva cu el . Așa că am pornit repede spre spital . Intru înăuntru și nu mă opresc decât la camera lui din care se auzeau niște voci . Ciocănesc ușor și pătrund în încăpere . Nu era decât domnul doctor care stătea în picioare în fața lui discutând cu brunetul  ce  asculta cu atenție ce îi spune dânsul  , pe buze având un rânjet care nu dispărea .  E ciudat să îl văd că ascultă fără să comenteze prea mult dar sigur pune ceva la cale .