Capitolul 5

2.4K 155 0
                                    

Carolyn povestește :

Mă simt așa jenată de ce impresie ar putea să-și facă doamna Amalya despre mine , numai din cauza lui . De ce a trebuit să fiu eu persoana care să fie în momentul acela acolo ?  De ce singura casă în care să lucrez este a lui ? Acestea sunt doar niște întrebării a căror răspunsuri nu le știu .

După ce am terminat de strâns lucrurile murdare sau care trebuiau aruncate , m-am apucat de șters praful . Asta nu a durat mult , așa că după ce am terminat m-am dus în bucătărie la doamna Marta să o întreb dacă doamna mai este acasă . Aceasta este o femeie în vârstă de 60 de ani . Are un zâmbet minunat , o blândețe în privire care înmoaie inima oricui și o amabilitate de nedescris . Este îmbrăcată într-o rochie de culoare albastră având la gât un lănțișor foarte finuț în forma de inimă.

" Hei Carolyn , doamna Amalya a plecat la muncă, dar mi-a spus că după ce termini  de făcut curat sus în dormitoare poți pleca. " spune aceasta preparând niște clătite . Ciudat, pentru cine ar pregăti micul de jun dacă nimeni nu este acasă , și brusc îmi aduc aminte că ar putea ca el să nu fi plecat încă nicăieri spre ghinionul meu .

" Clătitele sunt pentru Christian pardon domnul Christian ? Încă nu a plecat la serviciu ? " aceasta încuviințează din cap în semn că este încă acasă și visele mele ca el să fi plecat sunt spulberate într-o secundă.

" Atunci scuză-mă eu mă voi duce să fac curat sus și după voi pleca . " Aceasta doar zâmbește și își continuă treaba .Încă nu a plecat așa că asta îmi cam încurcă planurile de a fi pașnică și fără întreruperi .

Am urcat sus la etaj .Decid să fac curat mai întâi în camera soțiilor Parker apoi în a lui. Când am deschis ușa am rămas mută de uimire . O cameră mare cu un pat la fel de remarcabil ca și camera iar în stânga și dreapta a patului câte o comodă . O plasmă aproape cât jumătate de perete este așezată în fața patului . Draperiile sunt trase așa că lumina soarelui nu prea are pe unde intra în această încăpere . Mă apuc să fac patul apoi să strâng niște haine unele le duc în baie la cele murdare altele le pun pe scaun împachetate , am dat cu aspiratorul , am șters praful apoi am intrat și în baie . Cât de bine să ai propria baie și să nu stai să aștepți după nimeni la rând . Am trăit 18 ani așteptând după alți , dar uneori aș vrea încă să trăiesc acele amintiri , măcar nu știam ce înseamnă greutățile și tristețea. Curăț cada , șterg oglinda , spăl toaleta apoi dau cu mopul și am cam terminat . Este aproape ora 16:00 și mai am un dormitor și termin apoi plec acasă . Mă bucur că doamna Amalya este foarte amabilă și că mă lasă sa plec imediat ce termin și nu mai are altă treabă cu mine.

Ies din cameră apoi mă poziționez în fața camerei lui . Sper să fi plecat . Nu am chef să dau de el ca să primesc alte jigniri sau glume proaste  . Mă asigur că nu e nimeni în cameră cu câteva ciocăneli . Nu se aude nici un răspuns așa că deschid ușa și intru înăuntru . Dacă nu aș fi avut un echilibru așa bun acum aș fi fost întinsă pe jos de la impactul pe care l-a avut camera asupra mea . Cum poate să trăiască cineva în așa cocină sau a făcut asta doar ca  să mă enerveze și să mă avertizeze că sunt pe teritoriul lui . Haine , foarte multe haine scoase din șifonier și aruncate pe oriunde în camera . Poate doar le-a probat și nu le-a mai pus la loc apoi a plecat  .Gândul acesta mă mai bucură de faptul că nu voi fi deranjată de nimeni . Am făcut patul apoi am strâns hainele de pe jos unele fiind curate altele murdare și mă îndreptam spre baia din cameră . Deschid ușa iar prima reacție pe care o am este să scap hainele pe jos și să îmi pun mâinile la ochii . Se pare că m-am înșelat când am crezut că a plecat și nu mai este acasă.Acesta era poziționat în fața oglinzi cu un prosop înfășurat în jurul bazinului , făcându-și părul .

Rămâi lângă mineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum