Rămâi lângă mine

Capitolul 21

 Carolyn povestește : 

 După ce mi-am schimbat hainele am pornit împreuna cu Alex și Natalie spre spital . Tot drumul a fost așa de liniștit ,  mult prea liniștit  și asta nu mi-a plăcut . Mai bine cu un morocănos în mașină decât fără el . Și acum  sentimentul de vină iar revine .  Dacă  aș fi tăcut atunci și nu i-aș fi spus nimic ,   poate  nimic din astea nu s-ar fi întâmplat și acum ne beam cafeaua toții patru  pe canapeaua din sufragerie .  Gura mea proastă care nu tace niciodată  și care mă bagă mereu în belele . Sunt trezită din gânduri când aud vocea Nataliei .

"  Hei , am ajuns . " se uită mai atent la mine apoi se încruntă ." Ce ai pățit ? S-a întâmplat ceva ?" spune aceasta  îngrijorată de starea mea .Și acum eu sunt cea care îi face pe ceilalți să se îngrijoreze . Ar trebui să fiu mai atentă cu starea mea de spirit ca să nu îi molipsesc și pe alți .

"  Nu-i nimic doar mă gândeam .Hei să mergem ." coborâm din mașină și pornim spre intrarea spitalului . Alex se duce și întreabă unde este camera lui Christian iar după ce primești câteva informații de la fata drăguță de la ghișeu se întoarce înapoi .

"  Etajul 7 camera 2075 .  Voi luați-o înainte . Eu mă duc să iau niște cafea . Posibil să fie și familia lui  ,  așa că voi lua mai multă ."  dăm din cap apoi acesta pleacă  iar noi ne îndreptăm spre lift . Se pare  că este cineva  care se gândește la noi toții . Natalie e  foarte norocoasă să aibă un așa bărbat lângă ea .

 Am uitat  că vor  fii și părinți lui aici . Oare ce ar trebui să spun ? Sigur sunt foarte îngrijorații pentru fiul lor .  Mă întreb dacă  el le-a spus ce s-a întâmplat și de ce este în starea asta  ?  Liftul ăsta nenorocit se mișcă foarte lent și face ca durerea ce îmi apasă pieptul să fie și mai mare . Mai bine urcam pe scării , cred că ajungeam mai repede și scăpam de toată tensiunea asta .

"  Ai fața asta de când ai aflat că el este la spital  . Ai  vrea să-mi zici ceva  ?" se lipește de   o parte a liftului și se uită la mine întrebător . Se pare că mă suspectează de ceva  . Mă simt de parcă aș fi o infractoare  care a jefuit   mii de bănci și de-abia acum am fost prinsă.  Îmi mut privirea în jos și răsuflu zgomotos .

"  Atunci când am zis  că m-am supărat pe el di cauza unor glume proaste făcute pe seama mea  , de fapt nu era asta . "  mă joc cu nasturi bluzei încercând să mai detensionez atmosfera . Cum să îi spun că toate ăstea e din cauza mea . 

"  Atunci ce s-a întâmplat ? "aceasta mă privește  confuză și așteaptă răspunsul . O văd cum bate cu piciorul în podea semn de agitație  și nerăbdare  dar chiar și așa încearcă să ascundă  amalgamul de stări ce nu îi dă pace .

"  Păi..." sunt întreruptă de  sunetul liftului care ne informează că am ajuns la etajul  dorit . Ce sincronizarea , nu cred că aș fi putut să-i spun , nu acum . Știu că este o prietenă de încredere  dar până nu voi vorbi cu el nu voi spune nimic nimănui . Ușile se deschid  iar în fața noastră la câțiva metri stau  așezați pe scaune domnii Parker  și Miranda . Asta de unde a mai aflat  ? Este îmbrăcată de parcă a venit să facă parada modei pe aici nu la un spital .Părinții brunetului   sunt îmbrăcații foarte elegant  asta însemnând că erau în drum spre muncă .

"  Bună ziua . Sunteți de mult timp aici ? Cum se simte ?Ce i s-a întâmplat nesăbuitului acela  ? " Natalie îi asaltează cu întrebări iar eu de-abia scot un  "  Bună ziua ."  apoi îmi las privirea în jos ascultând ce vorbesc . Fata asta este atât de impulsivă uneori , dar o înțeleg  . Este îngrijorată  pentru Christian . Chiar dacă se mai ciondănesc  uneori asta nu îi împiedică din a fi prieteni .