Capitolul 16

2.1K 143 6
                                    

Carolyn povestește :

 E aproape ora 9 a.m  iar eu mai am puțin și intru pe aleea casei domnilor Parker . Azi de dimineața m-am trezit cu o energie care habar nu am de unde a venit .Poate se datorează zilei precedente care din perspectiva mea a fost grozavă . Am avut un somn așa plăcut și nici un coșmar nu s-a strecurat prin minte . Asta ar trebui scris undeva , nu sa mai întâmplat asta de mult timp .  Intru pe aleea din față și înaintez spre intrare . Locul ăsta a fost umplut cu  mai multe flori de când am început să lucrez aici iar domnul  Michel  face o treabă foarte bună . Undeva într-un colț mai retras , domnul  Michel uda florile . Era îmbrăcat într-o haină  de grădinărit , cu o pălărie mare în cap , încălțat într-o pereche de cizme , iar în mâini avea niște mănuși .

"Bună dimineața domnule Michel . Așa de dimineață ați început treaba ?". Acesta se întoarce ușor confuz  ca mai apoi să îi apară pe față un zâmbet călduros . Acesta face din mână , drept semn că mi-a auzit vorbele și că mă salută . Lasă jos instrumentele de grădinărit și se apropie cu pași mărunți de mine .

" Hei Carolyn , cum a fost ieri ? Te-ai distrat ? Ți-ai făcut prieteni ? " spune acesta blând . Se pare că și el a aflat că am plecat ieri cu ei . Sunt puțin mirată că mă întreabă acest  lucru , dar sincer îmi place acest sentiment călduros , cuiva îi pasă de mine , vrea să știe cum mă simt și dacă m-am distrat ieri ,  dacă nu mi s-a întâmplat ceva rău .  Domnul Michel este o persoană foarte bună , acesta a rămas văduv după  ce soția lui a murit într-un accident de mașină . Nu are copii și de aceea este așa de călduros și foarte protector  . Prima oară când i-am povestit că am locuit la orfelinat și că nu îmi cunosc părinți , acesta a devenit foarte emoționat dar și trist în același timp pentru situația mea . Este un om cu un suflet mare și mereu încearcă să ajute pe toții așa cum poate . Îi place mult să aibă grijă de flori , de toată grădina , îi aduce aminte de soția lui care iubea florile . Având grijă de ele se simte ca și cum stau amândoi împreună și își povestesc ce li s-a mai întâmplat , se simte ca și cum aceasta încă ar fi în viață .

"  A fost bine . Mi-a plăcut foarte mult la parcul de distracții    , toții ne-am distrat  . Doamna Amalya este acasă s-au a plecat ? " Aștept nerăbdătoare răspunsul acestuia . Vreau să îi ofer brățara pe care i-am luat-o i să văd care e reacția acesteia .

" Este încă acasă . Atunci te las , să ai o zi bună Carolyn . " spune  reluându-și  treaba pe care o făcea . Acesta se îndepărtează ușor spre instrumentele pe care le-a lăsat pe gazon .

"  Mulțumesc la fel . " spun și îmi continui drumul până la ușă și bat  de doua ori . Cea care îmi deschide este doamna Marta cu un zâmbet blând pe față . Se dă  la o parte ca să intru și închide ușa.  Și aceasta la fel ca domnul Michel , este o persoană pozitivă care știe să ascundă forte bine tristețea ce se află înăuntrul acesteia .

"  Bună dimineața doamna Marta  , v-a fost dor de mine ? " spun descălțându-mi adidași  luând niște papuci de casă . Aceasta zâmbește și înclină din cap semn că da .

"  Bună Carolyn , sigur ți-am simțit lipsa . Aștept să îmi povestești cum a fost . " îmi las jacheta în cuier și îi ofer doamnei din fața mea o îmbrățișare  . Mă dezlipesc de acesta  și îmi prind părul într-un coc dezordonat și mă apus să aranjez în dulăpiorul cu pantofi de la intrare .

" Sigur , puțin mai încolo  . Acum scuză-mă dar trebuie să mă apuc de treabă . " îmi pare rău că nu pot sta de vorbă cu aceasta , dar după ce termin voi sta pe capul ei până termin de povestit tot.

Aceasta pleacă în bucătărie iar eu după ce termin de așezat încălțămintea intru în sufragerie unde o văd pe doamna Amalya care soarbe din cafeaua ei uitându-se fix într-un punct neclipind  . Se pare că se gândește la ceva  foarte intens  de nu mi-a simțit prezența în cameră .  Dau să ies din cameră dar aceasta mă strigă .

Rămâi lângă mineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum