Rămâi lângă mine

Capitolul 35

Christian povestește :

A trecut aproape o lună de la sărutul de la cabană și tot atâta timp de când ne evităm . Nu știu dacă ăsta a fost încă un motiv ca să se ajungă la asta dar nu îmi convine deloc situația de față . Să fiu sincer e chiar liniște fără ea prin jur , înainte asta mi-ar fi plăcut dar acum îmi displace acest sentiment de singurătate în ciuda atâtor persoane ce îmi sunt alături . De ce a trebuit să fie ea persoana care să mă facă să realizez atâtea lucruri importante . De când a plecat de la noi am încercat să o fac să se întoarcă dar din câte se vede nu am reușit . Nici acum nu am primit vreun răspuns la propunerea pe care i-am făcut atunci în mașină . Asta îmi dă de înțeles că nu mai are de gând să se întoarcă și încearcă pe cât posibil să mă uite . Cred și eu la câte i-am făcut .

" Hei , amice te simți bine ? Sunt singurul care a vorbit de când am ajuns aici . " vocea enervantă a lui Mark mă trezește din transa în care căzusem . Cred că are dreptate .Deja încep să mă comport ciudat iar asta nu e de bine . Nu vreau să știe nimeni despre starea mea de spirit nu foarte bună în momentul de față așa că încerc pe cât posibil să ascund asta . Nu îmi place ca cineva să îmi știe slăbiciunile , va încerca să se folosească de ele contra mea și asta nu-mi convine . Așa că cel mai bine e să îți îngrijești singur rănile .

" Nu am nimic . Doar mă gândeam ." îmi mut privirea spre el și încerc să fiu atent la conversație . Nu ași fi ieșit cu tipul ăsta dar mă plictisisem să tot stau prin casă sau pe la compania lu tata așa că am simțit nevoie de o ieșire . Când l-am întrebat pe Alex dacă e liber a spus că e plecat cu serviciul și își cere scuze dar nu mă poate însoți . Promite că imediat ce se întoarce vom sta de vorbă.

"Trebuie să fie ceva important de te frămânți atâta . " și brusc ideea de a pleca acasă e mult mai bună decât a rămâne . În momentul de față nu prea am chef să răspund la întrebări mai ales dacă ar fi și incomode pentru mine .

" Da , chiar este . " și cu asta am încheiat acest subiect . Nu am chef să discut despre mine așa că Mark și-a dat seama și am început să vorbim despre orice altceva .

După ce am terminat de băut și ultima picătura de cafea din ceașcă m-am ridicat în picioare , mi-am luat jacheta de pe canapea și am pornit spre ieșire nu înainte să bat palma cu Mark . Discuția nostră devenise chiar banală așa că am decis să inventez ceva drept scuză și să plec mai repede . Cred că dacă mai stăteam mult muream de plictiseală.

Ies din cafenea și mă îndrept spre parcare unde se odihnește noua mea mașină . Părinții mei m-au surprins plăcut , căci la nici câteva zile după ce m-am întors din vacanță în fața casei noastre stătea un porsche de culoare neagră ce aștepta să fie încercat . M-am bucurat de cadoul primit de la cei doi dar dacă aș fi avut de ales între mașină și împăcarea cu fata șatenă , cea veche încă îmi place .

Deschid portiera și pătrund înăuntru închizând ușa imediat . Îmi pun jacheta pe scaunul pasagerului , și pornesc mașina ieșind din parcare . Nu e trecut de ora prânzului iar străzile orașului sunt infernale . De fel sunt o persoană agitată și mereu pe fugă iar aglomerația nu e un cuvânt ce apare în dicționarul meu . Încerc să fiu cât de calm pot și să nu îmi pierd controlul , atenția mea fiind la drum . Nu aș vrea să ajung din nou pe la spital . Mi-a ajuns .

În sfârșit după aproximativ o oră ajung și eu acasă cu nervii întinși la maxim . Parchez mașina în garaj , îmi iau telefonul și cheile din mașină și pornesc spre intrare . Deschid ușa , pătrund înăuntru îmi pun jacheta în cuier , îmi dau jos din picioare bocanci mei preferați de culoare neagră aruncându-i undeva lângă dulap și închid ușa în urma mea . Pornesc spre sufragerie cu pași repezi , dar imediat ce intru în încăpere scanez prin împrejur dar nu zăresc pe nimeni . Se pare că sunt singur din nou dar asta nu e o noutate, m-am obișnuit deja cu asta . Atenția mea se îndreaptă spre bucătărie unde aud niște zgomote .