Rămâi lângă mine

Capitolul 9

Christian povestește :

 Nu îmi vine sa cred fata asta nu este întreagă la minte . Cum să sari de la etaj ? Stăteam liniștit și vorbeam cu Marta despre ce s-a mai întâmplat în ultimul timp și  că de când a venit noua menajeră mama este mai liberă . Am întrebat-o ce părere are despre ea și normal că îi place de ea . O văd că își fixează privirea spre ușă iar gura i se deschide de uimire. Oare din ce cauză a reacționat așa ? Mă întorc și eu și atunci când o văd plină de pământ pe haine , și cu  zgârieturi pe corp ,scap furculița din mână . Rămân așa minute bune până îmi revin . A înnebunit dea binelea . Normal că după ce mâncam mergeam și îi deschideam ușa , doar nu o lăsam acolo dar ea cred că a înțeles altceva .  După ce ia explicat Martei ce s-a întâmplat  , bine evitând mici părți   și-a îndreptat privirea plină de venin  spre mine de parcă ar fi vrut să mă omoare .

 Marta m-a rugat să mă duc să îi aduc trusa de prim ajutor . Nu erau așa grave  dar dacă le lăsa așa s-ar fi infectat . După ce Marta a ajutat-o aceasta a adormit  pe fotoliul din bucătărie . Suntem în aceeași cameră iar liniștea persistă . Doarme așa de frumos încât nici nu ai zice că e aceeași persoană și când se trezește . Vorbește atât de mult încât mă înnebunește de cap , dar mă bucur atunci când doar cu câteva cuvinte îi închid gura aia mare .  Mă îndrept spre camera mea când o zăresc pe mama că vine spre mine .

" Hei Christian  , cum ți-a mers ziua de astăzi ?" spune aceasta vizibil bucuroasă  . Se pare că i-a mers bine la muncă . Sau s-a întâmplat  ceva că altfel nu îmi explic de ce e așa bine dispusă . Cred că dacă ar afla ce sa întâmplat astăzi iar cam dispărea zâmbetul  și nu vreau asta  .  Ar da vina iar pe mine și nu am chef să dau alte explicații .

"  Mici incidente , în mare parte bine . Se pare că și la tine a fost în regulă ." îmi iau la revedere de la doamna Marta , mă ridic de pe canapea și mă îndrept spre mama dându-i un sărut pe frunte apoi mă îndrept spre scări ca să plec spre camera mea , dar aceasta mă întrerupe .

"  Carolyn mai este aici sau a plecat . " spune aceasta căutând-o cu privirea prin casă.Cam ciudat . Mă simt cam ignorat de mama și asta numai din cauza acelei fete .  Știu că a sunat ca un copil mic care urăște să i se ia ce este al lui  , dar așa sunt și nimeni nu mă va schimba .

" Vezi că este în bucătărie . " spun și urc spre camera mea . Mă  apuc să mă pregătesc să ies prin oraș cu Alex . Sper ca vremea de afară să se îmbunătățească . Este foarte înnorat, bate vântul iar câțiva stropi își fac apariția pe geam .Poate este doar o ploaie ușoară de vară și nu  v-a dura mult . Îmi iau un tricou de culoare alb și o pereche de pantaloni de trening și un hanorac și cobor jos să o anunț pe mama că plec în oraș . M-am îmbrăcat lejer deoarece nu mergem decât la o cafea să mai vorbim ca băieții  și nu îmi place să merg de fiecare dată la costum .

Intru în bucătărie și dau de mama și Carolyn .Deci încă nu a plecat acasă . Poate va rămâne la noi iar eu nu voi mai pleca în oraș și o voi stresa toată noaptea . Acest gând mă frământ și nu înțeleg de ce. Acestea vorbesc despre nu știu ce dar după reacțiile lor se pare că sunt în contradictoriu . Se pare că mama insistă cu ceva iar Carolyn se scuză  și spune că v-a refuza . Se pare că draga menajeră a mamei  o cam dezamăgește  și nu este de acord cu ceea ce vrea . 

" Mamă eu voi pleca în oraș la o cafea cu Alex . " îmi aranjez mai bine jacheta pe mine  , îmi iau cheile de pe frigider  și vreau să pornesc  spre ieșire dar vocea mamei mă oprește . Sper că nu are de gând să îmi strice seara  .

" Christian te rog , du-o pe Carolyn acasă . Am tot insistat să rămână aici dar nu a vrut și pe ploaia de afară nu o las sa se ducă singură și mai ales în situația în care este . " pare cam îngrijorată pentru ea  și asta mă pune pe gânduri . Nu aș vrea să îmi petrec seara în compania ei și să îmi omor toți nervi dar nu vreau să o supăr  pe mama .