Rămâi lângă mine

Capitolul 29

  Christian povestește :
Eram chiar aproape să-i spun că simt ceva pentru ea dar deodată am fost întrerupt de apa ce tocmai a fost aruncată de la etaj chiar pe noi . Multe cuvinte nu prea frumoase au fost rostite doar în mintea mea  nevrând să fac o scenă urâtă aici. Mi-am ridicat privirea  spre  geam văzând doar o umbră ce a dispărut imediat . Asta  se putea întâmplă doar mie și chiar când am prins și eu curaj să mă apropi de ea mai mult , nu că aș fi genul ăla de băiat timid , mototol și altele , doar că nu știu cum să mă comport , să reacționez de când am aceste sentimente pentru o anumită fată  șatenă cu niște ochii căprui superbi. Am avut atâtea șanse ca să o sărut , dar mereu a intervenit câte ceva. Se pare că destinul nu ne vrea împreună sau sunt doar  persoane care se bagă între noi. O văd cum se întoarce  cu fața spre mine dându-și parul umed  din ochii făcând câțiva pași mai în spate.

"Ești bine ?" asta e tot ce reușesc să  rostesc  .

" Oarecum da  , numai că am hainele și parul ud  și din câte văd și tu la fel. Dacă vrei poți urca sus să îți dau ceva să te usuci . Toate astea sau întâmplat din cauză că mai adus acasă . Poate altă dată nu te vei mai oferi să faci asemenea lucruri . " vocea ei este serioasă și oarecum obiectivă. Acum ce face ? Mă ceartă că am încercat să fiu drăguț cu ea .Dacă aș fi plecat  aș fi fost un nesimțit și  sigur m-ar fi blestemat tot drumul până acasă . Gândul asta îmi provoacă un mic zâmbet .

"Ăsta e singurul motiv pentru care vrei să urc sau  vrei să îți țin companie . " ridic jucăuș din sprâncene făcând-o să se încrunte apoi își dă ochii peste cap .

"Mai bine taci dacă nu vrei să rămâi așa sau să te arunc de pe bloc. Măcar așa pot să stau liniștită fără ca tu să mă deranjezi ." îmi place când încearcă să facă pe dura dar nu îi prea iese ceea ce îmi provoacă un râs silențios.

Pornim spre  intrarea în bloc . Încep să urc scările  înjurând în barbă de faptul că nici acum nu s-a reparat blestematul acela de lift și că am o grămadă de scări de urcat . După cinci minute am ajuns în fața apartamentului ei . Am fost norocoși că  nu am dat de nimeni pe  coridor și am scăpat de întrebările incomode și oarecum haioase la care am fi putut fi supuși , dar în același timp îmi pare rău că nu am întâlnit-o pe doamna Laris . Este o doamnă drăguță care se pare că mă simpatizează și nu renunță la părerea ei că eu și Carolyn ne potrivim și că în viitorul apropiat vom fi împreună . Se pare că a văzut prea multe telenovele iar acum își creează propriul film avându-ne pe noi protagoniști . Deschide ușa  apoi îmi face loc să intru înăuntru. Pornesc spre sufragerie și mă așez pe fotoliu în așa fel să nu îl ud și aștept ca fata șatenă să își facă apariția în cameră după ce a traversat holul și a intrat imediat în dormitor .

După câteva minute ușa se deschide  pe ea ieșind Carolyn care acum poartă alte haine . Un tricou alb , mare și lung ce îi ajungea aproape până la genunchi   și o pereche de pantaloni largi și negri care se asortau de minune cu șosetele colorate . Modul ei de a se îmbrăca este unul chiar ciudat ce îmi provoacă un râs zgomotos  aruncându-mi o privire urâtă . Nu știu ce e în capul ei de crede că poate să cucerească un bărbat îmbrăcată așa și cu acea  atitudine enervantă.  Se pare că ție ți-a cam sucit mințile, fără prea mult efort și fără sa vrea asta. Conștiință idioată , doar taci și nu te mai băga . Asta nu e adevărat .

"Dacă mai râzi mult nu  îți voi mai da un prosop ca să te usuci ci un șut în fund  și ușa închisă în nas ." îmi aruncă  un prosop în brațe apoi se așează pe canapea oftând zgomotos lăsându-și capul pe spate . Se pare că oboseala și-a pus amprenta pe ea . Încăperea este luminată doar de razele luni care își fac loc printre blocurile din prejur .