Rămâi lângă mine

Capitolul 11

 Carolyn povestește:

Nu înțeleg de ce patul meu s-a micșorat așa de mult de nu prea mai încap în el . Oare m-am îngrășat chiar așa de mult ? Căldura asta care persistă sunt conștientă că nu  este nici de la mine nici de la cearceaful cu care m-am învelit aseară , dar cu ajutorul ei am dormit foarte bine . Aș mai vrea să lenevesc încă  puțin dar trebuie să mă pregătesc  să plec la muncă .  Simt cum capul meu urcă și coboară în ritmul unei inimi care bate . Ciudat nu știam că mi-am cumpărat o așa pernă care să îmi facă masaj la cap . Stai puțin asta nu e logic acum două serii nici patul dar nici perna nu se erau așa . 

Deschid repede ochii și analizez încăperea în care sunt .  Mă liniștesc când îmi dau seama că sunt doar în sufragerie la mine . Șocul a fost atunci când  am ridicat capul mai sus văzând cine doarme lângă mine . Parcă eram enervantă și plictisitoare de ce a mai rămas? A făcut asta intenționat ca să mă enerveze ? Un țipăt ascuțit îmi scapă printre buze astupându-mi imediat gura cu mâinile . Ce caută tipul ăsta aici mai ales așa aproape de mine  . Am crezut că a plecat acasă  imediat după ce am adormit . Cel mai ciudat este faptul că eu dormeam pe pieptul lui iar acesta nu m-a dat la o parte . Uitându-mă și la poziția corpului mai aveam puțin și mă urcam complet pe el , picioarele mele sunt așezate pe el iar mâna mea nu îi dă drumul tricoului lui .  Un mârâit mă trezește din gândire și îmi îndrept privirea spre el . Doamne arată așa de bine chiar dacă e cam șifonat și are părul ciufulit . Ce tot fac ? Îl complimentez pe diavolul însăși . Trebuie să încetez să mai fac asta .

"Mă mai admiri atât de mult ? " spune acesta îngâmfat și foarte somnoros . Nu îl admiram . Asta crede el . Eu doar eram confuză de toată situația din fața mea și privirea mea era ațintită în direcția în care el . 

" Nu te admiram . Doar m-am uitat la tine . " spun dându-mă jos de pe canapea  așezându-mă pe fotoliul de lângă . Acesta doar își arată zâmbetul său șarmant și își trece cu mâna prin păr de câteva ori . 

"  Ce pijamale șmechere ai . Îmi plac foarte mult ursuleți imprimați pe ea ." spune acesta sarcastic . Nu înțeleg ce e așa amuzant . Bine arăt ca un copil de 6 ani cu pijamalele ăstea ,dar mie îmi plac foarte mult . Mă simt așa de bine în ele încât aș sta zilnic îmbrăcată în ele .

"  Mai bine te-ai uita la tine cum arăți nu la pijamalele mele . "acesta pufnește și își dă ochii peste cap . Se pare că nu îi place ca cineva să facă haz de necaz pe seama sa .

" Poate aș fi arătat bine dacă cineva nu s-ar fi urcat   pe mine ." îmi las privirea în jos simțindu-mă vinovată pentru asta . Aici chiar are dreptate dar nu voi recunoaște asta .

"  Hei de unde să știu că tu nu ai plecat acasă ? Parcă nu mă suportai . Nu e vina mea că  așa dorm eu de fiecare dată . " am găsit și explicația pentru asta . Da nu e vina mea , tot a lui este .

" Am încercat să plec dar nu am putut . Mai prins de tricou și nu mi-ai mai dat drumul . Erai ca o lipitoare ." Deci asta explică faptul de ce nu a plecat dar nu e scuză . Putea să tragă de mine să mă trezească , dar nu a făcut-o . Săracul cred că a suportat cam multe dar a fost și di vina lui . .

" Hei îmi pare rău .Nu am știu că se va întâmpla asta . Deci ca să uităm de seara trecută vrei o cafea ? " schimb repede subiectul pentru a nu observa că mă simt incomod discutând despre asta .

"   Da  , dar mai întâi vreau să îmi răspunzi  la o întrebare ." acesta pare serios în legătură cu asta .  Sau doar vrea să pară ca să mai trântească câte o glumă proastă de a sa .

" Spune că mă grăbesc . Trebuie să fac cafeaua apoi să mă îmbrac și să plec la muncă . " spun asta doar să scap mai repede de alte întrebări care s-ar putea să mă deranjeze . Stau în picioare și bat cu piciorul în podea în semn de nerăbdare .