Riposta oamenilor

Capitolul X - Întunericul dinăuntru

        Săptămâna lui Marc nu începuse bine, iar acum părea că evenimentele neprevăzute aveau să tot apară, de parcă o forță divină își dorea să-l dea definitiv peste cap. Veștile și întâmplările nu fuseseră de rău augur, trebuia să recunoască, dar simțea că lucrurile îi scăpau din nou de sub control, deși făcuse tot posibilul ca așa ceva să nu se mai întâmple.

        Mai întâi, luni de dimineață, chiar la prima oră, fusese nevoit să înfrunte uraganul numit Angel. Inteligența artificială îl luase la rost în legătură cu Alicia și cu ce avea de gând să facă în privința ei. Desigur, încercase să se eschiveze, ca de fiecare dată, dar îi fusese imposibil. Ca niciodată, Angel afișase o furie de nedescris, iar chipul ei îi amintise lui Marc de clipa în care Bael se aflase la conducere. Încă mai avea în minte discuția lor, atât de tare îl marcase.

        — Marc, trebuie să vorbim.

        — Te ascult.

        — Nu așa. Față în față.

        — Dar mă grăbesc...

        — Ai timp pentru o discuție scurtă, așa că nu te da lovit.

        — Bine... Dar să fie scurtă.

        Nu-i plăcuse felul în care Angel insistase, dar până la urmă îi făcuse hatârul și se întâlnise cu ea în lumea virtuală — nu dorise să utilizeze abilitatea cipului pentru atâta lucru. Și abia când ajunsese față în față cu ea pricepuse că nu-l aștepta nimic bun. Angel avea o mină mult prea serioasă.

        — Ce ai de gând să faci cu Alicia?

        — Nu înțeleg ce vrei să spui...

        — Nu face pe neștiutorul. De un an de zile tot așteaptă să-ți explici acțiunile, iar tu nu ai făcut altceva decât s-o ocolești. Ai idee cât de mult suferă din cauza ta?

        — Știi prea bine că am făcut asta ca s-o protejez. Nu e ca și când îmi place situația actuală.

        — Poate că așa a fost la început, iar eu te-am ajutat pentru că, în mare parte, am considerat că ai făcut ceea ce trebuia. Dar lucrurile s-au schimbat. Tu te-ai schimbat. Ai ajuns să tragi de timp degeaba. Cred că a sosit momentul să iei o decizie.

        — Nu crezi că ești puțin cam radicală? Ți-am zis deja, nu-mi place situația asta, dar lucrurile sunt complicate. Încă nu-mi stăpânesc destul de bine puterea și...

        — Astea sunt scuze! îl acuzase ea și îi aruncase o privire sfredelitoare, de genul cum nu mai văzuse vreodată.

        — Angel...

        — Nu, Marc. Am îndurat destul, și asta e valabil și pentru Alicia. Nu mai pot să stau deoparte și să văd cu relația noastră se deteriorează tot mai mult din cauza faptului că tu nu vrei să-i spui adevărul. Și nu mai vreau nici s-o las să sufere din cauza ta. Ori îi spui adevărul, ori am să i-l spun eu.

        — Doar nu vorbești serios?

        — Foarte serios. Ai de ales, și îți las la dispoziție câteva zile ca timp de gândire.

        Văzându-se încolțit, îi oferise ceea ce-și dorise de la el. Deși făcuse asta doar cu jumătate de inimă.

        — Bine... Îți promit că am să vorbesc cu Alicia... zilele astea.

        — Ai face bine să iei în serios avertizarea mea, pentru că nu glumesc, îl amenințase ea.

        Acum, când privea totul dintr-un alt unghi, îi dădea dreptate lui Angel și-i mulțumea pentru atitudinea pe care o adoptase față de el. Îl obligase astfel să iasă din cochilia în care se ascunsese. Era adevărat, o îndepărtase pe Alicia pentru a o proteja, dar și pentru că-și dorea să se antreneze în liniște, un lucru foarte important dacă voia să învețe cum să controleze puterea lui Quezzal. Dar asta se întâmplase cu mult timp în urmă.