Riposta oamenilor

Capitolul XII - Duelul învinşilor

        — Îmi propui să lupt pentru ceva ce ar trebui să obțin deja conform înțelegerii noastre? Tu crezi că e corect așa? se plânse Ishtar.

        — Corect sau nu, ridică Axel din umeri, puteam foarte bine să te refuz într-un mod categoric. Dar nu am făcut-o. Atunci când am discutat înțelegerea cu tine, nu m-am gândit nicio clipă că se va ajunge la așa ceva. Am precizat deja că nu-mi place modul în care ai abordat lucrurile, așa că nu ai de ce să te plângi. Ai acum șansa să obții ceea ce-ți dorești.

        „Ai acum șansa să obții ceea ce-ți dorești". Atât înregistrase Ishtar din ceea ce spusese Axel. Băiatul renunțase la jocul de-a v-ați ascunselea pe care-l jucaseră pe parcursul ultimelor săptămâni și dăduse startul la unul nou, mult mai periculos. Să se eschiveze, ar fi fost o prostie. Ea își dorea ceva de la el, iar el își dorea ceva de la ea; altfel, toată această mascaradă ar fi fost de prisos.

        Ishtar înțelese, după ce analiză puțin situația, că în spatele deciziei lui de a schimba jocul se afla ego-ul masculin, acea dorință puternică de a domina, de a stăpâni totul, atât de specifică bărbaților. Ea reușise cumva să evite momentul jenant în care ar fi trebuit să i se plece la picioare, iar acum el încerca să-și recâștige aura de intangibil, care-i fusese atât de brusc spulberată.

        Acest lucru i se părea normal, desigur, pentru că nu se așteptase la altceva din partea lui. Dar faptul în sine o punea într-o situație jenantă și dezavantajoasă. Iar ca totul să fie și mai rău, scena se întâmpla în prezența prietenilor lui, care o priveau cu interes, dar și cu o teamă nu pe deplin ascunsă — mai puțin jucătorul care se numea Misael, în a cărui privire găsise doar un abis înfricoșător, deși nu înțelegea ce anume la el îi inspira repulsie. Dacă prietenii lui Axel știau despre ce era vorba sau nu, i-ar fi fost greu să spună, dar faptul în sine părea prea puțin important. Ea era o intrusă în grupul lor — și era tratată ca atare.

        Dintr-odată se simți încolțită, ca o pisică prinsă la înghesuială de o haită de câini, lucru care nu-i plăcu deloc.

        Se strădui totuși să ascundă asta. Nu le era inamică, dar nici nu dorea să se alăture lor. Voia să stea departe de lupta pentru putere în care se găseau antrenate cele două tabere. Scopul ei adevărat era unul mai puțin obișnuit, dar ca să-și explice acțiunile i-ar fi fost imposibil în acest moment. Nici măcar nu avea de gând să încerce. Alese să-i ignore în totalitate pe ceilalți și se concentră doar asupra lui Axel, pentru că doar el prezenta importanță.

        — Ce mărinimos ai devenit dintr-odată, îl persiflă ea. Îmi oferi șansa să devin carne de tun pentru Îngerul Întunecat. Axel, să fim serioși, continuă cu răceală în glas, știm amândoi că ești mai puternic decât mine. O confruntare între noi doi se poate încheia într-un singur fel, iar rezultatul nu mă favorizează deloc.

        Dacă era să fie sinceră cu ea, ideea unui duel îi surâdea, pentru că astfel putea să afle mai multe lucruri despre el. Dar, deși se știa puternică, experiența în luptă a lui Axel și antrenamentele neîncetate la care acesta participase aveau să-și spună în final cuvântul, iar confruntarea lor s-ar fi terminat într-un mod dezastruos pentru ea. Ori asta i-ar fi risipit și ultima șansă de a-și îndeplini misiunea.

        Axel oftă și clătină din cap dezaprobator.

        — Eu nu m-am gândit la o confruntare obișnuită, ci la una în care amândoi să putem porni de pe picior de egalitate. First Hit, acest gen de confruntare se încheie atunci când unul dintre participanți reușește să aplice o lovitură directă adversarului său, cu arma sau cu o abilitate. Puterea jucătorului nu contează în asemenea cazuri, iar cum abilitățile pe care le putem folosi sunt limitate, această confruntarea pune accentul pe felul în care fiecare individ se descurcă în situații limită, sub condiții de stres.