Riposta oamenilor

Capitolul XXXV - În amintirea celor plecați

        Cu o lovitură rapidă de spadă, Adrian Malone își trimise adversarul la podea. Verifică apoi afișajul brățării. Nicio schimbare. Luptau deja de ceva timp, dispozitivul ar fi trebuit să reacționeze până acum. Ceva nu era în ordine.

        Chiar și în starea lui actuală, Agni demonstrase o voință de fier. Adrian știa că lumea jocului, sistemul de luptă al acestuia, evoluase în mare parte datorită acestui tânăr care refuzase să se dea bătut, întrecându-și limitele în repetate rânduri. Desigur, și alți jucători își aduseseră contribuția, dar niciunul atât de mult pe cât o făcuse Agni, nici măcar Axel, care modificase uneori realitatea virtuală cu ajutorul lui Quezzal. Și totuși, brățara refuza să răspundă la puterea Campionului.

        Adrian crease acest dispozitiv pentru a înregistra datele din lupta sa cu Agni, fiind sigur că tânărul își va învinge adversarul desemnat și își va găsi drumul către Centru. Dar Zhurong eșuase în misiunea lui de a-l reține pe Campion, iar Chloe nu reușise să-l captureze pe Axel, așa că duelul lor avea loc ceva mai devreme decât planificase. Acest lucru nu reprezenta o problemă, dar Adrian își dorise să-l testeze mai întâi pe Axel, înainte de a-i permite băiatului să ajungă la Angel și Jezebel. Doar că apariția neașteptată a celor doi îl obligase să-și schimbe planul.

        Datele pe care Adrian căuta să le obțină de la Agni erau mai importante decât testarea lui Axel. Dacă totul se desfășura conform planului său, oricum avea să obțină tot ceea ce își dorea de la Axel în momentul victoriei lui Quezzal. Cu Agni, însă, nu era prea sigur că va avea o altă ocazie. Și chiar dacă datele acestea nu erau de o importanță crucială pentru planul său, ele îi puteau aduce un avantaj însemnat în fața inamicilor săi, dar mai ales împotriva lui Quezzal.

        Problema era că brățara nu identifica niciun factor deosebit în puterea lui Agni. Dacă nu ar fi testat programul pe propria lui persoană, poate că Adrian ar fi acceptat eșecul acesta mult mai ușor, dar așa... Nu știa ce să mai creadă. Agni se afla într-o situație dificilă, însă nu renunțase la luptă, iar acest lucru trebuia să se vadă prin felul în care prezența lui afecta lumea virtuală. Doar că blestemata de brățară nu arăta nimic, niciun indicator ieșit din comun. Iar acest lucru îl scotea din minți pe Adrian.

        — Asta a fost o pierdere de timp, bombăni nervos.

        Agni se ridică în genunchi, inspirând și expirând zgomotos. Simțea o durere acută în piept, brațele și picioarele le avea moi, ca gelatina, iar capul îi vâjâia. Uneori, în jurul său evenimentele se desfășurau cu o viteză mai mare sau mai mică decât era normal, de parcă cineva se juca cu simțurile sale. Niciodată în viața lui nu se simțise mai rău ca acum.

        Nu știa nimic sigur, dar se gândea că toate astea aveau legătură cu situația corpului său real. Doctorii probabil că întâmpinau greutăți în timpul intervenției chirurgicale, sau poate că el murise deja pe masa de operații. De fapt, nu, asta cu siguranță nu se întâmplase. Ar fi știut... cel puțin așa voia să creadă.

        — Nici nu am început să lupt cu adevărat.

        Vocea nu îi tremură deloc, însă abia îi reuși această performanță. Să lupte? Să se dezlănțuie? Astea păreau idealuri de neatins. Abia era în stare să nu se bâlbâie sau să-și uite ideea în timp ce vorbea. Era terminat! Dar nu avea de gând să renunțe, nu înainte de a fi incapabil să se mai miște. Mândria nu-i permitea așa ceva!

        Își adună toate forțele și se ridică în picioare. Lumea virtuală, mediul în care își găsise liniștea după accident, parcă voia acum să scape de el. Se simțea ca un om beat, lucrurile din jurul său fiind mai aproape sau mai departe decât păreau să fie, mișcându-se pe nesimțite atunci când el nu privea. Din cauza aceasta, dar nu numai, se chinuia să-și mențină echilibrul, să țină spatele drept, așa cum era normal pentru un războinic. Dar asta nu avea să-l oprească.