Riposta oamenilor

Capitolul XXXIV - Îmblânzitoarea de Umbre

        Ishtar lovi cu pumnul bariera de energie, aceasta bâzâind scurt, devenind vizibilă pentru câteva clipe. Axel ajunsese prea departe, nu-i mai auzea strigătele disperate... nu că le-ar fi dat prea multă importanță atunci când se aflase lângă ea.

        Simțindu-se dintr-odată obosită, își rezemă fruntea de bariera de energie și închise ochii. Viața era nedreaptă! Ar fi putut să-l salveze... Aproape că o făcuse.

        — Nu te va asculta. Ai avut șansa ta, dar ai ratat-o.

        Vocea Erikăi o aduse înapoi la realitate. Ishtar deschise ochii și se îndepărtă de marginea arenei de luptă cu pași micuți, adoptând o postură defensivă. O privi pe Erika pe sub sprâncene și vorbi tare și repede.

        — E numai vina ta! Dacă nu erai tu...

        Nu reuși să-și ducă ideea la final. Era furioasă, pe ea, dar și pe cea care îi pusese bețe-n roate. Toată munca ei, toate sacrificiile pe care le făcuse... Totul fusese în zadar!

        — Nu da vina pe mine pentru eșecul tău, zise Erika și o dojeni din priviri.

        Într-un fel, îi era milă de această tânără impulsivă. Poate că în adâncul sufletului fata era bine intenționată, dar acțiunile ei provocaseră foarte mult rău. Cine știe ce alte probleme avea să aducă asocierea ei cu Adrian Malone.

        — Aș fi putut să-l salvez, aproape că țipă Ishtar, apoi repetă ca o șoaptă: Aș fi putut să-l salvez.

        — Să-l salvezi? De către cine sau ce? Chloe, ceea ce spui nu are sens. Marc nu are nevoie să fie salvat.

        — O să moară. Demonul o să-l omoare.

        Erika o privi consternată. De unde știa asta? Să-i fi dezvăluit Marc atât de multe despre situația lui? Nu, în niciun caz, altfel Chloe nu ar mai fi acționat astfel. Cel care-i spusese trebuia să fie Adrian Malone. Poate că bărbatul se folosise de acest lucru ca s-o atragă pe Chloe de partea lui.

        Dar de ce îi păsa fetei atât de mult de situația lui Marc? Ce anume o făcuse să meargă atât de departe încât să-și trădeze prietenii și familia? Oare avea sentimente pentru Marc? Acest lucru părea plauzibil, ba chiar foarte posibil. Asta ar fi explicat într-o anumită măsură acțiunile ei. În acest caz, poate că era mai bine dacă vorbea cu ea fără ocolișuri, fără șiretlicuri.

        — Ai dreptate, Chloe, Marc o să moară într-o bună zi. Monstrul îl va ucide, dar nimeni nu poate prezice momentul, nici chiar Adrian Malone.

        — Crezi că nu știu asta? o repezi Ishtar. Nu sunt atât de fraieră pe cât mă crede toată lumea.

        Duse mâna la spate și scoase cuțitul pe care i-l dăduse Adrian Malone. Din vârful acestuia izvorau firișoare întunecate de energie care se scurgeau în spirală către mâner. Energia armei se îngâna cu a ei într-un dans hipnotic, iar o voce ca un susur îi șopti în ureche: Scapă de ea! Dacă nu ar fi intervenit, băiatul ar fi fost acum cu tine în arenă.

        Ishtar simți că o ia amețeala. Vocea părea să vină din interiorul ei, dar așa ceva nu era posibil. Își aduse aminte că aceasta apăruse după ce primise pumnalul de la Adrian Malone, deci trebuia să fie doar o altă tactică meschină a acelui bărbat fără scrupule.

        Dispari din mintea mea! porunci ea vocii, apoi spuse cu glas tare:

        — Adrian Malone mi-a dat acest pumnal. A zis că pot distruge demonul dacă-l folosesc împotriva lui Marc.