Afaceri

Capitolul 5

Mike P.O.V.

Ma gandesc cateodata ce va urma. Ce o sa se intample cu mine,cu afacerea asta, cu toate contrctele parintilor mei, cu toti banii din conturile uriase. Pana la urma ,de ce e atat de important sa avem totul? Noi murim, toti mor,iar tot ce au vor ramane doar amintire,reci. Nimic bun nu se poate intampla cand esti plin de sine,cand crezi ca esti mai presus de ceilalti. Toti ajungem in acelasi loc pana la urma, la doi metrii sub pamant. Dar unii nu stiu sa se bucure de viata.
Pana acum m-am bucurat de fiecare secunda,fiecare an de scoala si liceu,iar acum,trebuie sa intru in lumea afacerilor. Sper doar sa nu ajung sa ma gandesc doar la bani si la profit. Am inteles ca ceilati sunt foarte incantati de tot ce o sa se intample,mai putin Kiley. Ea nu asteapta cu nerebdare sa intre in afacere,mai ales ca asociat,dar ea sigur nu are aceleasi motive ca si mine. Cea mai rea parte e ca atunci cand intra unul,trebuie sa intre toti. Daca careva dintre noi vrea sa inceapa afacerea,ceilalti trei trebuie sa il urmeze. As prefera totusi sa imi continui viata. Sa fiu din nou capitanul de fotbal al scolii,sa stau cu majoretele si cu baietii la masa,sa ma distrez la petrecerile nebune de la inceputul scolii. Mi-e frica sa ma gandesc ca asta o sa fie ultima. Ultimul meu an de liceu,inainte sa devin cu totul alta persoana.
Cum s-a schimbat totul asa de repede? Pana acum cateva saptamani,nu imi faceam griji ca trebuie sa " imi iau viata in maini". Eram un simplu licean,care visa la petreceri,fete frumoase imbracate in haine scurte si mulate, faptul ca o sa pic examenele. Iar acum, sunt obligat sa visez la cum voi face profit,la cum imi voi intemeia o familie si la cum o sa trebuiasca sa trec toate examenele cu note mari.
Cred ca viata isi bate joc de mine.

...
-Mama? Tata? Intreb cand ajung in sufragerie.
-Ce s-a intamplat,scumpule?
-Plec. Spun simplu.
-Nu inteleg. Raspunde mama confuza.
-O sa ma distantez de orasul asta pana incepe scoala. Oricum nu mai este mult. Simt ca inebunesc aici.
-Bine Mike. Sa fie cum vrei tu. Spune tata nepasator.
-O sa plec maine de dimineata inapoi "acasa". Spun zambitor.
-Mike,nu cred ca e o idee prea buna . sopteste mama.
-E o idee excelenta. O sa imi revad vechii prieteni in sfarsit. Suntem in New York de mai bine de doi ani. Imi e dor de orasul copilariei mele.
-Bine,asa sa fie. Ofteaza tata si se indreapta spre dormitor cu mama pe urmele lui. Oare ce i-a apucat?
-Los Angeles, vin! Chicotesc pentru mine si ma duc sa-mi fac bagajele.
O sa fie o vacanta interesanta. Cu siguranta o sa ma distrez cu vechii mei prieteni. O sa mai am timp sa ma bucur de libertate,macar pentru putin timp

...

-Mike? Mike Kincaid? Intreaba cel mai bun prieten al meu din copilarie.
-Josh! Frate! Cat ai crescut! Zambesc si radem amandoi.
-Ce cauti tocmai in Los Angeles dupa atatia ani?
-Au trecut doi ani. Nu mai dramatiza.
-Bine,gata. Nu mai spun nimic. Hai sa intalnesti si restul gastii. Toti ne-am schimbat.
-Ma bucur sa aud ca nu v-ati destramat dupa ce am plecat.
-Doar ti-am promis ca vom ramane mereu impreuna,nu?
-Exact! Mi-a fost atat de dor de copilaria mea. Parca acum imi amintesc cand saream gardul la vecinul meu enervant si ii torturam pisica. Venea la noi si ne ducea la mama. Mereu eram pedepsiti cate o saptamana. Era tare amuzant .
-Da,eram asa de copilarosi.
-Eu inca sunt. Vorbesc serios si ma abtin sa nu rad.
-Si eu. Rade Josh si ma alatur lui.
-Mike! Aud pe cineva strigandu-ma. Cunosc vocea aia.
-Scarlet! Tip si o iau in brate pe pitica mea,dupa care o strang tare in brate. Micuta fata cu par saten si ochi caprui, care se imbraca in blugi largi si tricouri de trei ori marimea ei,acum e o adevarata domnisoara. Cu par roscat, cu blugi stramti taiati in genunchi si maieuri mulate, prietena si confidenta mea e o masinarie de atras baieti.
-Cat de mult te-ai schimbat! Si cat de frumoasa si sexy esti! Remarc si o vad rosind.
-Si tu te-ai schimbat atat de mult! Mi-a fost dor de tine! Sopteste ultima propozitie si ma strange in brate,eu facand la fel si pupand-o pe crestetul capului.
-Vino! Sa ii vezi si pe ceilalti. Chitaie entuziasmata si automat zambesc. Mereu m-a facut sa zambesc. Radia de fericire de fiecare data cand ne intalneam.
- James! Melody! Ivy! Alex! Strig catre ceilalati prieteni ai mei ,care stateau pe vechea canapea din garajul lui Josh.
-Mike! Aud in cor si toti se napustesc aaupra mea.
-Doamne! Ce dor mi-a fost de voi!
-Mai ales de Scarlet ,pun pariu! Striga Ivy si imi vine sa o paruiesc.
Scarlet a fost prima mea iubita. Cu ea am avut primul sarut,un sarut dulce si lung. Am fost impreuna mai bine de cinci luni, pe urma am plecat,iar relatia noastra s-a sfarsit. Am suferit mult, a fost prima fata de care m-am indragostit si stiu ca si ea a suferit si a plans mult mai mult decat mine. A fost frumos,o experienta inedita,dar care acum,nu mai are nici o importanta.
-Ivy? De tine mi-a fost cel mai dor! Ranjesc si o iau in brate. -Mereu ai fost cea mai nebunatica si perversa dintre noi.
-Stiu! Stiu! Nu ma mai lauda atat. Chicoteste si o pup pe varful nasului. Poate sa fie asa de copilaroasa uneori.
-Frate,am auzit ca acum esti afacerist. Rade James,acompaniat de Alex
-Nici sa nu imi amintiti.Am venit aici ca sa uit de toata treaba cu afacerea asta. Vreau sa imi reamintesc de vremurile bune. Zambesc si iau mana lui Scarlet pupand-o ,obtinand de la ea un zambet timid.
-Bine,dar trebuie sa iti spun ceva. Tipele ale doua,Eve si Kiley ,sunt niste bunoace ,frate. Ma bate Josh pe spate,eu razand.
-Da,sunt. Iar eu o sa fiu cu ochii pe fundul lor zi de zi. Rad si il vad incruntandu-se.
-Norocosule! Se stramba deranjat Josh.
-Gata! Promit ca in viitor o sa le aduc aici,sa le cunoasteti si voi. Si pe Zack.
-Bine.Asa mai merge. Poate o sa imi gasesc si eu vreo iubita. Fetele de aici nu sunt prea dragute. Se stramba Alex si primeste trei palme peste ceafa de la fete. -Ce am spus? Intreaba oftand.
-Porcule! Spune Melody si ii intoarce spatele.
-Iubito,iarta-ma ! Nu am vrut! Il aud strigand in timp ce merge dupa Melody.
-Iubito? Intreb razand.
-Da,sunt impreuna de zece luni. Nici noi nu am crezut la inceput. Eram socati. Ei niciodata nu s-au inteles.
-Da ,tin minte. Eu sunt obosit. Ne vedem maine? Ii intreb obtinand un raspuns afirmativ,dupa care plec ,nu inainte sa le pup pe fete.

...
Stateam pe balconul din camera lui Josh,admirand stelele si inspirand aerul cald al Los Angelusui. Imi era dor de serile cand stateam afara si ma uitam la stele,visand sa pot sa le ating intr-o buna zi.
-Mike. Aud o voce langa mine.
-Da Scarlet? O intreb si ii zambesc.
-Mi-a fost asa de dor de tine!
-Si mie de tine,printesa mea mica. Chicotesc si o strang la pieptul meu.
-Nu Mike! Se trage din imbratisarea mea. -Nu mi-a fost dor de tine in felul ala. Sopteste si zambetul meu paleste. Ea inca mai simte ceva pentru mine. Oh nu!
-Scar-..
-Stiu ca au trecut doi ani,dar nu te pot scoate din mintea mea. Avea dreptate cine a spus ca prima iubire nu se uita niciodata. Te vreau inapoi langa mine. Sopteste si se apropie de mine,mai bine spus de buzele mele. Chiar cand buzele noastre mai aveau putin si se atingeau,m-am retras.
-Eu nu mai simt nimic pentru tine,Scar. Iarta-ma! Iubesc pe altcineva acum. Pe cineva mai aproape de mine. Spun si strang balustrada de pe balcon.
-Inteleg. E o fata norocoasa! Cum o cheama? Intreaba zambindu-mi usor.
-Eve. Eveline Smith. Spun inca o data usor si instantaneu un zambet imi apare pe fata.

Pam-pam -pam. Oare ce ne mai ascunde Mike? Devine incitant. In urmatorul capitol o sa se schimbe actiunea. Nu o sa mai fie o singura perspectiva.
Am scris primele capitole din perspectiva fiecarui personaj,doar ca sa le intelegeti povestea mai bine.

Sa imi spuneti daca vreti dedicatie. Va pup! :*:*:*

P.S. La media o aveti pe Scarlet. Papusica din trecutul lui Mike.