Afaceri

Capitolul 31

Eve P.O.V.

La dracu cu toti! Am plecat nervoasa de acasa, dupa ce mi-am impachetat cateva lucruri si m-am cazat la un hotel, avand in vedere ca nu am o casa inca.
M-am invartit o ora intreaga prin camera, injurand si plangand. Trebuia sa decid ce voi face mai departe si trebuia sa decid repede.
Telefonul meu suna disperat incontinu de cand am plecat de la spital. L-am luat de pe pat nervoasa, vrand sa slun niste lucruri nu tocmai dragute persoanei care insista atat de mult sa vorbeasca cu mine. Am incremenit cand am vazut ca cel care ma suna era chiar Mike. La inceput nu am vrut sa raspund, ca mai apoi sa infrunt adevarul. Ce o fi o fi!

-Mike? Intreb punand telefonul la ureche.
-Da, buna,Eveline. Am vazut ca m-ai sunat aseara. Scuze ca nu ti-am raspuns, doar ca eram ocupat.
-Si ai pus-o pe curva ta sa raspunda in locul tau?
-Nu stiu despre ce vorbesti. Scarlet e iubita mea, am mai fost impreuna si inainte sa te cunosc. Oricum, nu vad ce motiv ai avea sa reactionezi asa.
-Ai innebunit,nu? Sti cat am suferit si am plans dupa tine ? Sti? Normal ca nu, nu ai de unde. Esti mult prea ocupat sa ti-o tragi cu noua ta iubita! Idiotule, era sa mor din cauza ta. Aseara am plans ore in sir iar azi dimineata era sa ma sinucid pentru tine! Te urasc,Mike Kincaid! Te urasc atat de mult! Tip plangand.
-Ce?! Cum sa fa-, ii inchid telefonul nemaisuportand altceva. Nu mai vreau, nu mai pot. Il urasc atat de mult, m-a facut aa sufar mult prea mult. E un idiot.
M-am aruncat langa marginea patului, picioarele mele stand intinse pe covorul moale. Mi-am rezemat capul de pat, dand drumul lacrimilor. Nu am mai plans atat de mult de la moartea mamei. Mama. Unde e cand am mai mare nevoie de ea? Oftez obosita, ridicandu-ma de greu de pe jos si ma arunc in pat, acoperindu-ma cu o patura subtire. Unde e ajuns viata mea...

Kiley P.O.V.

Stateam pe patul din dormitor gandindu-ma la Eve. L-a sarutat pe Drake! Ce o sa se intample mai departe? O sa ajunga sa se indragosteasca de el? Sper sa nu, Drake nu e o persoana de incredere, are o fire care se schimba dintr-un minut in altul. Imi e frica sa nu o raneasca pe Eve, la fel cum a facut cu mine.

FLASHBACK

-Nu am facut nimic! Inceteaza, Drake!
-Adica negi faptul ca te-ai sarutat cu prietenul meu cand eram plecat in alta tara?
-Da!
-Esti o curva mincionoasa! Chiar el mi-a spus ca v-ati sarutat. Asa, puteai foarte bine sa ti-o tragi cu el!
-Termina odata! Nu l-am sarutat, nu mi-am traso cu el,nu am facut nimic gresit! Sunt iubita ta, iar tu esti un idiot!
-De ce sunt eu idiot,ma rog?
-Imi reprosezi mie ca l-am sarutat pe prietenul tau cand tu ti-ai traso cu o catea! Esti doar un nesimtit care nu stie sa isi tina scula in pantaloni! Da,ai auzit bine, tocmai asta am spus! Tip nervoasa iar palma lui face contact cu obrazul meu. Lacrimile se aduna in jurul ochilor mei, moment in care cad la pamant. M-a lovit! Niciodata nu a mai facut-o. Suntem impreuna de o luna si el deja m-a lovit.
-Iubito- sopteste speriat aplecandu-se spre mine. Ma ia in brate, repetand incontinu ca ii pare rau.

END OF FLASHBACK.

Sper ca s-a schimbat. Sunt scoasa din gandurile mele de sonerie. Cineva chiar vrea sa ma vada. Ma indrept spre usa, dandu-mi seama ca Zack a plecat la firma, chiar daca e noapte.

-Mike?! Intreb socata cand deschid usa.
-Buna Kiley. Zambeste sarutandu-ma pe obraz.

Drake P.O.V

Sa merg, sa nu merg. O sa merg! Trebuie sa o vad pe Eve. Dar daca ea nu vrea sa ma vada? Da, nu o sa merg. Dar- . Termina Drake! Te porti ca un adolescent la prima intalnire.
Mi-am dat o palma mintal si am iesit pe usa. Trebuia sa vad ca Eve e bine,ca e in siguranta acasa. Mai trebuia sa imi raspund la o intrebare: De ce imi pasa asa mult de fata asta?
Nu vreau sa stiu ce imi rezerva viitorul. Probabil niste bilete in primul rand la distrugerea mea.

...

-Cum adica a plecat de acasa? Il intreb ingrijorat pe tatal ei. Am incercat sa o sun pe Eve de o multime de ori din momentul in care am aflat ca a plecat. -E numai vina mea! Ma asez pe fotoliu punandu-mi mainile in cap.
-Nu,e vina mea. Nu trebuia sa reactionez asa. Eve a crescut si isi poate lua singura deciziile. Cum am putut sa ii spun ca o sa se mute in Argentina? Se invarte domnul Smith prin camera.
-Gata! Baieti, calmati-va! Sunt sigura ca Eve e bine. Are nevoie de putin timp singura, sa mediteze la greselile ei si la ce vrea sa faca mai departe.
-As vrea sa fie atat de usor, Jess. Sopteste el luandu-si sotia in brate.
-Este usor, iubitule. Eve e intr-o perioada sensibila a vietii ei, in care trebuie sa ia propriile decizii. Si sunt sigura ca le va lua pe cele bune. Zambeste iar noi aprobam
-Eu o sa plec, nu vreau sa va deranjez. Ma ridic dar Jess ma opreste. Nota mintala:invata sa nu o mai tutuiesti pe mama vitrega a iubitei tale.
Stai,ce?! Am spus cumva "iubita"? E clar, incep sa inebunesc.
-Drake? Intreaba ea uitandu-se ciudat la mine.
-Aa,da? Intreb buimacit.
-Te-am intrebat daca vrei sa ramai peste noapte la noi. Poti sta in camera lui Eve.
-Multumesc, dar nu. O sa merg acasa. Zambesc politicos luandu-mi la revedere. Da, o sa merg acasa si o sa ma dau cu capul de pereti. Iubita, iubita, iubita. Doar asta mi se repeta in cap. Off,Eve! Ce faci tu din mine?

Eve P.O.V.

-Nu! Nu te duce acolo! La naiba, nu! Tip disperata spre televizor. Cel mai bun mod ca sa scap de depresie. Ma uit la firme horror de prost gust.
-Te-a pus mama-ta sa mergi. Mormai oprind televizorul. O sa cad serios in depresie daca ma mai uit la porcaria asta de film.
Ma ridic amortita,indreptandu-ma spre bucatarie. Mi-e foame.
-Grozav! Nu am nimic in frigider. As comanda de la room-service, dar manacarea pompoasa de le hotelul asta nu e cea mai buna alegere. Cred ca o sa comand pizza si o sa merg sa iau o cutie mare de inghetata de ciocolata cu menta. Da, seara perfecta.

...

-Imediat! Tip de pe canapea cand aud usa sunand. Probabil e baiatul de la pizza. -In sfarsit ai ajuns. Era sa mor de foame. Spun , dar cand imi ridic ochii spre persoana care ma privea, portofelul imi cade din maini.
-Mike? Intreb speriata.
-Eve. Sopteste prinzandu-ma in brate. -Nu imi vine sa cred ce ai facut. Ai incercat sa te sinucizi din cauza mea. Kiley mi-a spus tot, dupa ce mi-a dat o palma.Ma simt ca un gunoi. Iarta-ma.
-Mike,ar fi mai bine sa pleci. Soptesc desprinzandu-ma din bratele lui. -Nu vreau sa te mai am in preajma mea.
-De ce, Eve? Intreaba putin nervos.
-Pai,pentru ca, pentru ca- ma balbai, inghitind in sec. -Pentru ca am o relatie cu altcineva. Spun negandindu-ma la consecinte. Sa vedem cum mai iesi din asta, domnisoara Smith.
-Cu cine? Intreaba curios si suspicios.
-Cu mine. Auzim o voce de pe hol si ne intoarcem amandoi. Drake se indrepta nonsalant spre noi, dar puteam observa ca era nervos si eram sigura ca urma sa am parte de morala. -Buna ,iubito. Sopteste lipindu-si buzele de ale mele. Eram prea socata sa ii raspund, iar Mike era de-a dreptul nervos.
-Atat de repede m-ai uitat? Asa de repede ai ajuns in patul lui? Tipa exasperat Mike. -Nu esti decat o curva.
Drake P.O.V.

-Ai grija cum vorbesti, Kincaid. Sa nu uitam ca tu ti-o trageai cu cine apucai prin Los Angeles iar Eve plangea dupa tine acum cateva zile. Asa ca ai face bine sa-ti masori cuvintele. Marai tragand-o pe Eve in bratele mele. Pot sa jur ca imi sta a dracului de bine in postura de iubit protectiv.
-Ca daca nu ce? Ma provoaca iar eu ranjesc.
-Acum ar trebui sa spun "Ca daca nu asta" si sa ma iau la bataie cu tine. O imping pe Eve la o parte. -Dar nu o sa fac asta. Ranjesc si ma apropii de el. Ii dau un pumn in fata, facandu-l sa se dezechilibreze. O prind pe Eve de talie, care statea socata si speriata langa usa si o imping usor in camera. -Drum bun. Zambesc diabolic spre el si ii trantesc usa in fata.

Acum e acum. Ar trebui sa ma pregatesc pentru adevarata furtuna. Sau mai bine zis, uragan.

Heeii! Am cateva intrebari pentru voi. Sper sa imi raspundeti.

-Credeti ca Eve si Drake vor fi si vor ramane impreuna? :))
-Ce parere aveti despre rasturnarea de situatie? Poate sa se schimbe Drake asa usor sau urmareste ceva?
-Ce final credeti ca va avea cartea? Fericit sau trist? :))) :(((