Afaceri

Capitolul 11

Zack P.O.V.
Dimineata a venit mai repede decat am crezut. Prima noastra zi impreuna la firma, cu siguranta o sa fie interesant. Abia astept sa vad cum o sa se descurce Eve, dar mai ales Kiley. O sa renunte oare la tenesi? Copila mica si naiva.

...
Intru rapid in holul cladirii,fiind constient ca am intarziat. Aud saluturi in jurul meu de la angajati, dar nu ii bag in seama, doar eu sunt seful. Intru in sala de sedinte de la ultimul etaj, unde dau doar de Kiley si de parintii noastrii. Ii salut pe toti, intreband-o din priviri pe Kiley unde sunt Eve si Mike?
-Stie cineva unde sunt Eve si Mike? Intraba tatal lui Eve.
-Nu domnule. Nu am mai vorbit de ieri noapte.spun ranjind.
-Deci, sa inteleg ca v-ati distraz azinoapte? O sa vorbim acasa domnisoara Travolta. Ii se adreseaza lui Kiley,tatal ei.
-De fapt, domnule, e doar vina mea. Aproape le-am obligat pe fete sa vina cu noi, am vrut sa ne bucuram de ultima noapte in afara muncii. Zambesc nonsalant , primind din partea lui un ranjet. Hmm, se pare ca ranjetul ala se mosteneste de la tata la fiica, rad in sinea mea.
-Asa sa fie,Zack. Spune calm si se intoarce la discutia cu ceilalti parinti.
Imi indrept o privire spre Kiley, ochii marindumi-se. Era imbracata intr-o rochie simpla de un verde-albastrui stramta pe corpul ei frumos, pana deasupra genunchilor, cu o pereche de tocuri inalte de culoare neagra. Arata complet diferit. Era la fel ca si o femeie de afaceri,ceea ce ar trebui sa fie.
-Arati minunat. Ii soptesc apropindu-ma de ea si prinzand-o de mijloc. -Si mirosi la fel de bine. Continui cu un ranjet pervers aplecandu-ma usor spre gatul ei.
-Zack. O aud pe mama atentionandu-ma si ii dau drumul lui Kiley, indemnand-o sa se aseze pe scaunul de langa mine. Vroiam sa o tin langa mine cat mai mult posibil. Doar asa imi pot indeplini planul.
Chiar atunci cand vroiam sa incep sedinta, pe usa intra Eve, urmata de Mike. Amandoi aratau bine, adica erau aranjati si nu dadeau semne ca abia au terminat o partida de sex pe bancheta din spate a masinii.

Mike P.O.V.
-Ne cerem scuze pentru intarziere. Am fost sa luam contractul de la secretara, in cealalta parte a cladirii. Spun agitat.
-E in regula. Noi oricum doar o sa asistam la sedinta asta, restul o sa vina de la voi. Aproape maraie tatal lui Eve, vazandu-ma atat de aproape de fiica lui.
-Putem sa incepem, nu -i asa? Isi drege Kiley vocea, impartind laptop-urile si dosarele la fiecare in parte.
-Da,doar daca nu esti prea ocupata si tu cu Zack. Se incrunta tatal ei.
-Sa continuam. Aproape tipa Eve, speriata de ce va urma.
-Stiti ceva? Cred ca sedinta asta va mai avea de asteptat. Scuipa Kiley nervoasa, ridicandu-se in picioare, fiind imediat trasa inapoi de Zack.
-Nu, putem incepe. Zambeste mama ei fals.Era la fel de speriata ca si Eve. Se vede de la cine mostenit Kiley temperamentul vulcanic.
-Am doar o singura intrebare. Se pare ca fata asta nu o sa renunte. -Ce insinuezi,tata? Ca sunt impreuna cu Zack, sau ceva? Isi ridica o spranceana.
-Eu nu insinuez nimic,draga mea. Doar ca esti atat de apropiata de Zack de un timp, cine nu v-ar cunoaste,ar spune ca sunteti inpreuna. Zambeste nervos tatal ei. Bun, asta cu siguranta nu o sa iasa bine.
-Serios? Dar de unde ai mai scos asta? Se ridica Kiley, la fel facand si tatal.ei.
-Presa de scandal asa spune. Sau nu ai citit prima pagina din ziar azi dimineata? Aproape tipa tatal ei , aruncandu-i in fata un ziar, pe care apareau ei doi, in timpul sarutului de la iesirea din club, cu un titlu pe masura. "Kiley Travolta si Zack McCullen, asociati sau iubiti?".
-Asta e complet neadevarat. Tipa indignata Kiley, Zack doar aproband ganditor.
-Nu stiu ce sa mai cred. Maraie domnul Travolta.
-Bine. Ce a fost a fost, puteti continua discutia acasa. Intervine mama lui Kiley, Eve deschizand sedinta.
Kiley P.O.V.
Cum isi permite sa imi vorbeasca asa? E tatal meu, are un cuvant de spus, dar parca m-a facut parasuta reprosandu-mi in fata tuturor faptul ca m-am sarutat cu Zack. Adica nu am facut un copil,corect? Parintii astia!
-Kiley? Mai esti aici? Intreaba Mike deranjat.
-Da,scuze. Soptesc jenata
-Bun, avand in vedere ca afacerea si proiectul TSMK a inceput de putin timp, va trebui sa alegem locurile si orasele unde se vor construi complexele.
-Bun. Sa auzim ce tari si orase avem disponibile pentru a incepe sa construim. Vorbeste Zack
-Detroit, Philadelphia,Istambul, Tokyo, Kingston, Cape Town, Cairo, Ottawa, Copenhaga. Raspunde serios Mike, noi ceilalti meditand.
-Eu zic sa construim cel mai mare complex in Tokyo. Desigur ar fi si Cairo sau Cape Town o varianta. Mi-as dori sa vizitez toate orasele.
-Asa sa fie atunci. Noua complexe vor fi construite in decursul a doi-trei ani. Va trebui sa asteptam cateva luni pentru confirmare si vom putea sa incepem treaba.
-Asa sa fie. Complexele o sa fie ca un mini-oras,sa inteleg? Intreb si primesc de la fiecare un raspuns afirmativ.
-Bine,dar fiecare complex nu va avea mai mult de treizeci de vile. Nu vrem sa construim ceva mai mare decat orasul. Glumeste Zack, noi ceilalti urmandu-l.
-Vom vedea. Soptesc neinteresata.

...
Iesiti din sala de sedinte, am fost asaltati de toti angajatii. Unul cu un contract, altul cu un apel important, fiecare vroia ceva de la noi. Oamenii astia nu se pot descurca singuri? Ce tot spun, acum sunt angajatii nostri,trebuie sa ii ascultam si sa ne facem indatoririle.

-Eu m-am gandit la un lucru. Ranjeste Eve, eu fiind speriata de ce va urma.
-Sa auzim, domnisoara Smith. Vorbeste Zack pe un ton formal.
-Haideti sa renuntam la liceu. Adica, ce rost mai are? Doar ne ocupa timpul si oricum am lipsit atatea luni, suntem mai mult decat in urma.
-Eu sunt de acord. Spun nevenindu-mi nici mie sa cred ce scot pe gura.
-Asa sa fie. Zambeste Mike , Zack aproband doar.
-Sa vedem cum vor reactiona parintii nostrii.Pentru ca nu cred ca vor fi prea incantati de ideea asta.
-Nici sa nu le spunem. Constructile vor incepe abia peste cateva luni. Eu zic sa ne luam o vacanta, fara griji, presa si asa mai departe. Plecam in Caraibe sau Hawaii. Oriunde, nu conteaza. Aproape tipa Zack, ochii lui luminand.
-Eu fac rost de bilete de avion. Ranjesc si toti se uita la mine ca la extraterestrii.
-Ce s-a intamplat cu Kiley si cine esti tu? Intreaba Zack razand.
-Foarte amuzant. Si fac asta doar ca sa ii dau o lectie tatei. zambesc diabolic.
-Ne vedem maine, atunci. Sa alegem destinatie. Ne face Eve cu ochiul,Mike plecand dupa ea.
-Stai stai. Casa ta e la cateva strazi distanta. Spun confuza, ca mai apoi sa imi dau seama de un lucru . -Oh Doamne! Voi doi sunteti impreuna! Strig si bat din palme fericita.
Amandoi se opresc intorcandu-se cu fata spre mine, avand o privire de "Esti nebuna?!".
-Lasa ca stiu eu ca intre voi doi e ceva. Chitai gesticuland. Zack radea langa mine ca un apucat, dar nu imi pasa, asa era el crescut, ca o maimuta. Eu tot nu inteleg cu cine seamana. Parintii lui sunt niste oameni minunati si politicosi, iar Amanda e o fire atat de placuta si serioasa.
-Zack? Tu esti cumva adoptat? Intreb serioasa, el oprindu-se din ras si uitandu-se incruntat la mine.
-Nu! De ce ai crede asa ceva? Intreaba confuz.
-Pai nu mai vad niciun caracter de maimuta-bufon in familia ta. Zambesc dulce.
-Serios? Bine atunci. Ranjeste si se arunca peste mine incepand sa ma gadile, eu implorandu-l sa ma lase. Se pare ca Mike si Eve au plecat, iar soferul ne ducea acasa.
-Opreste-te! Tip disperata iar el imi da drumul.
-Vrei sa vi la mine? Putem sa vorbim despre proiect si vacanta.intreaba iar eu aprob, neinteresandu-ma de ce va zice tata. Pana la urma e viata mea, iar peste o saptamana implinesc 17 ani. Nu mai sunt un copil.
-Eu vreau sa merg in Miami. Zambesc iar el aproba.
-Buna idee, sa luam biletele de pe acum, ca Eve si Mike sa nu mai aiba ce sa protesteze. Ranjeste malefic , iar dupa cateva secunde, spune hotarat. -Hai mai bine sa plecam acum, o sa vina si ei peste cateva zile. James, la aeroport. Ii se adreseaza soferului.
-Ai inebunit? Parintii mei o sa ma omoare cand o sa afle ca am plecat cu tine din tara asa dintr-o data.
-Oh haide! Esti fata mare, te descurci tu cumva. Ma trage de mana din masina, intrand in aeroportul aglomerat.
-Nici macar nu avem bagaje. Tip disperata atragand cateva priviri.
-Avem destui bani la noi, cat sa ne cumparam o insula, nu cred ca va exista o problema.
-Bine. Cedez oftand si merg dupa el pentru a cumpara biletele alea nenorocite. O sa fiu al naibii de pedepsita. Imi spun in minte. Dar nu regret nimic. Continui ranjind. Eu chiar sunt nebuna