Capitolul 25

162 13 2
                                    

Eve P.O.V.

A trecut o saptamana. O saptamana de cand inimile noastre au fost rupte in bucatele, in diferite moduri. L-am evitat pe Mike in tot timpul asta, nu ca m-ar fi bagat in seama prea mult. Sta tot timpul cu Zack langa patul Amandei in caz ca se trezeste din coma. Kiley nu mai vorbeste cu niciunul dintre noi, e mereu pusa pe ganduri. Vine,pleaca, nimeni nu stie ce face. Zack e cel mai distrus, sora lui e in coma, s-a certat cu ea, nu stie ce sa mai faca. L-am vazut plangand. Niciunul dintre noi nu l-a vazut plangand pana acum. Si mie mi-au dat lacrimile cand l-am vazut. Parintii nostrii se ocupa de afacere pana ne revenim, ceea ce o sa fie greu. Asteptam si asteptam. Nimic nu se intampla. Aceasi liniste monotona, aceleasi suspine infundate, acelasi aparat care scoate un singur sunet ascutit si enervant.

Am simtit ca cineva in pune mana pe umar, iar cand m-am intors am dat de tatal lui Zack si Amanda. Se pare ca mama lor statea si vorbea cu ea, iar el s-a refugiat langa mine,in coltul intunecat al camerei, suferind in liniste. Mi-a facut semn spre usa, in spatele aceleia vazandu-l pe Drake. Brusc, nervozitatea mea a crescut, m-am ridicat repede de pe scaun si am iesit ca un vartej pe usa. Eram constienta ca toata lumea m-a auzit si m-a vazut,fiindca avem tocuri, dar asta era ultima mea problema.

-Ce dracu' cauti aici? Tip nervoasa, asezandu-ma in fata lui.
-Usor,blondo. Nu am venit sa fac scandal. Ranjeste obraznic prinzandu-ma de talie.
-Lasa-ma, idiotule. Pleaca de aici, acum. Ma desprind din stransoarea lui aruncandu-i o privire ucigasa.
-Si eu care credeam ca o sa o pot vedea pe Amanda. Cat de trist. Sopteste sarcastic , eu abtinandu-ma cu greu sa nu il plesnesc. -Da-i florile astea din partea mea,daca se trezeste. Pleaca spre iesire razand.
Iau trandafirii albi, strangandu-i in maini, spinii ascutiti facandu-mi palmele sa sangereze. Cateva lacrimi cad din ochii mei, in timp ce arunc florile la gunoi, gandindu-ma la nerusinarea si ura lui Drake fata de noi si mai ales fata de Amanda.
Intru in salon, toate privirile fiind indreptate spre mine.
-Eve? Te simti bine? Esti foarte palida. Se uita speriata mama Amandei la mine.
Ma uit la mainile mele, un picur de sange cazand pe podeaua alba. Vreau sa ma misc, dar ochii mi se inchid si simt contactul cu pamantul la putin timp. Aud doar niste sunete infundate , dupa care cad intr-un somn adanc. Primul si cel mai lung din ultima saptamana.

...

Deschid ochii dupa o perioada mult prea scurta de timp si tot ce vad este un perete alb. Imi inchid si deschid ochii pentru a ma obisnui cu lumina, dupa care studiez camera. O camera simpla de spital, doua paturi si o asistenta care se uita ciudat la mine.
-Esti bine,copilo? Intreaba uitandu-se pe niste foi.
-D-da. Ce s-a intamplat? Intreb ducandu-mi mana la cap.
-Ai lesinat. Mai multe iti va spune doctorul. Vorbeste plictisita iesind pe usa. Ce necioplita!

Stau un timp jucandu-ma cu degetele, asteptand ca cineva sa intre pe usa aia nenorocita. Ma plictisesc repede, asa ca ma ridic usor ca sa nu ametesc, stand in fund pe cearceaful alb.
Usa scartaie usor, iar eu imi intorc capul spre ea. Si ce bine ca stau jos! Se pare ca doctorul meu e model Kalvin Klain. Zambesc prosteste, dar redevin iar trista cand il vad pe Mike in spatele lui.

-Cum te simti, Eve? Ma intreaba doctorul zambind. O sa lesin din nou! Are o gropita atat de adorabila!
-Ma simt slabita. Spun ca sa nu par o ciudata.
-Eve, Mike mi-a spus ca nu ai mai dormit, nu ai prea mancat, ai fost foarte stresata. Asta nu iti face bine. Ai nevoie de odihna si hrana. Ai slabit foarte mult si asta te-a facut sa lesini.
-Inteleg. Soptesc uitandu-ma la mainile mele.
-Ce ai facut? Intreaba uitandu-se la mainile mele pline cu rani.
-M-am razbunat pe niste trandafiri. Zambesc sarcastic ridicandu-ma. Proasta miscare, pentru ca imediat vad pete negre. Norocul meu ca el era langa mine si m-a prins inainte sa fac contact cu podeaua, pentru a doua oara.
-Ai grija, Eve. Nu te ridica din pat pana nu mananci ceva si pana nu dormi. O sa mai vin la tine din cand in cand. Mike o sa stea putin cu tine, pe urma va venii altcineva. Stai in pat, ok? Intreaba punandu-mi capul pe perna si zambind. As putea musca buzele alea acum. Zambesc politicos, ca sa par fetita cuminte, dupa care il vad plecand, nu inainte sa imi reaminteasca ca va trece pe la mine mai tarziu.

AfaceriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum