Afaceri

Capitolul 8

Zack P.O.V.
-Kiley, sa ne intoarcem! Ii cautam de ore bune. Imediat rasare soarele, mai bine ne intoarcem si chemam ajutoare. Spun si ma opresc in loc, uitandu-ma la fata obosita a lui Kiley.
-Nu putem sa ii lasam aici,Zack. Du-te daca vrei, eu raman sa ii caut. Sopteste si o vad dezechilibrandu-se.
O prind imediat de cot, tragand-o in bratele mele.
-Esti obosita. Sa mergem inapoi la conac. Spun ingrijorat.
-Nu,nu vreau. Se desprinde de mine si porneste prin padure,cu mine pe urmele ei.

Kiley P.O.V.
Mergeam intr-un ritm alert prin padure cu Zack langa mine. Cred ca o sa imi pierd speranta in curand.
-Eu nu mai vr- incearca Zack sa spuna, dar il opresc punandu-i un deget pe buze.
-Ai auzit aia? Soptesc si ma indrept cu pasi mici spre sursa zgomotului.
-Nu te poti duce acolo. E periculos. Lasa-ma pe mine. Imi sopteste la randul lui si ma trage in spatele lui mergand usor.
In spatele tufisurilor se afla nimeni alta decat Eve.
-Oh Doamne!Eve! Eve,uita-te la mine. Tip si o vad miscandu-se usor.ii pun geaca lui Zack pe ea,dandu-ma la o parte ca el sa o poata lua in brate.
-Kiley?Zack? Intreaba soptind si dupa tuseste.
-Da, noi suntem . Eve, unde e Mike? Intreaba Zack inaintand spre conac.
-Nu stiu. Imi amintesc doar ca m-a lasat aici si a luat-o in partea aia. Ne spune si arata usor spre partea opusa din care am venit noi.
-Merg eu dupa el. Spun si ma uit la Zack.
-Nu, Kiley. Nu te las sa mergi singura. Vin cu tine.
-Zack, Eve are nevoie de ingrijiri. Adica,uita-te la ea. Arata oribil.
-Kiley! Nu te las sa mergi singura! Ce nu intelegi? Tipa la mine si o vad pe Eve tremurand.
-O sa fiu bine. O sa am grija de mine, iti promit. Soptesc si ma apropii de el, punandu-l pe obraz.
-Nu mergi mult. Te intorci daca nu il gasesti peste cativa metrii. O sa ma intorc in calea ta imediat ce o duc pe Eve. Imi spune si eu aprob. Ma pupa parinteste pe frunte.
-Ai grija de ea. Soptesc in timp ce ma indepartez, auzindu-l spunand "Si tu de tine".

Amanda P.O.V.
Nu am dormit toata noaptea. Am stat pe canapeaua din sufragerie asteptand un semn. I-am sunat pe parintii nostrii, care au fost foarte ingrijorati, in urma cu jumatate de ora. Au spus ca o sa trimita ajutoare in padure.
Sper doar ca toti sa fie bine. De vreme ce este dimineata, am decis sa ies afara. M-am imbracat cu ceva mai gros si am iesit pe usa, decizand sa caut prin imprejurimi. Normal ca nu o sa ma duc prin padure, ar fi o prostie, dar o sa caut in imprejurimi.

La un momendat l-am auzit pe Zack strigand. M-am grabit spre sursa zhomotului si am dat de el si de Eve. Dar ea nu semana cu Eve. Era infasurata in gecile baietilor,tremura, era palida, avea buzele mov si cearcane , dar si mici zgarieturi.
-Amanda, asculta aici. Vreau sa o iei pe Eve, sa o duci in casa si sa ai mare grija de ea. Eu merg dupa Kiley si Mike.
-Bine, dar sa sti ca mama si tata trimit oameni care sa caute in padure.
-Bine. Aveti grija de voi. Imi spune Zack lasand-o pe Eve sa se tina de mine si pupandu-ma pe frunte.
- Ai grija de tine. Tip in urma lui si incerc sa o duc pe Eve pana in casa.
Sper ca Mike e bine.

Kiley P.O.V.

Il caut pe Mike de minute bune,dar nu e nicio urma de el. Nu l-am ascultat pe Zack si m-am dus mai adanc in padure. Noroc ca mai aveam la mine cateva esarfe, ca sa nu ma pierd.
La un momendat, vad cativa oameni in apropierea mea. Am vrut sa ii strig, dar nu pareau ca vor sa ma ajute. Aveau arme, cicatrici si semanau cu niste puscariasi.
In momentul ala am simtit doar un singur lucru. Frica. Imi era frica pentru viata mea. Ma puteah vedea usor, asa ca m-am ascuns dupa trunchiul unui copac mare. La cativa metrii distanta erau niste tufisuri, asa ca m-am pus jos si am inceput sa ma tarasc pana la ele. Tot ce mai auzeam erau frunzele care se sfaramau sub mine si respiratia mea alerta. In rest era o liniste mormantala. Dar nu m-am putut bucura de acea liniste, pentru ca am auzit un foc de arma, urmat de un strigat indurerat de femeie. Mi-am inabusit un tipat si spre norocul meu am reusit sa ajung la tufisuri. M-am bagat usor printre ele, ca sa nu fac galagie si ca sa nu se miste foarte tare, sperand ca oamenii aia sa plece.
Dar imaginea pe care am vazut-o in tufisuri m-a facut sa tremur, dar m-a si usurat. Era Mike. Parea inconstient, asa ca m-am apopiat usor de el si i-am luat capul, punandu-l pe picioarele mele. Respira dar pulsul lui abia daca se mai simtea. Imi era frica pentru viata lui dar si pentru a mea.
Am inceput sa plang , mi de lacrimi cazand pe fata plina de zgarieturi a lui Mike. Speram doar ca Zack sa nu ne gaseasca, cel putin nu pana cand plecau toti oamenii aceia.
Simteam frigul prin geaca mea subtire, mainile mele erau albe din cauza frigului si probabil aratam aproape la fel de rau ca si Eve. Din pacate mai si tremuram, facand si corpul lui Mike sa tremure in acelasi ritm ca al meu.
Gandurile mi-au fost spulberate cand am auzit sunete de pasi care se apropiau de tufisuri, dupa care niste voci groase si ragusite de barbati. Am vazut trei perechi de picioare trecand prin fata mea, dar ultima s-a oprit chiar in fata tufisurilor. M-am gandit ca o sa ne gaseasca si o sa ne omoare,dar pe urma am auzit una din voci strigand.
- Dimitri! Vino odata!
Si pe urma barbatul a plecat. Am ramas doar eu si Mike care era incostient. Imi era frica, frig, eram de-a dreptul terifiata. Am vrut sa ma ridic, si am simtit ceva cald curgand le degetele mele. Era sange. Sangele lui Mike. De data asta am tipat, dar nici voce nu mai aveam, deci suna mai mult ca o soapta. L-am intors pe Mike cu spatele si am vazut ca tricoul lui alb avea o pata mare, rosie,in zona umarului. I-am dat tricoul jos si l-am rupt, ca sa pot sa ii improvizez un panasament. Dupa ce am fost gata l-am rezemat usor de un copac din apropiere si am inceput sa ma uit in inprejurimi.
Nu puteam sa il las singur aici, dar nici nu puteam sa stau nefacand nimic. Aveam nevoie de o minune.
La cateva minute bune, in care am incercat sa il trezesc pe Mike am auzit cum cineva ma striga, in departare. Pe mine,pe el , pe Zack si Eve. Nu am mai stat pe ganduri si am inceput sa tip "Ajutor". Cateva minute in sir am asteptat sa vad pe cineva, pierzandu-mi speranta ca m-ar di auzit, dar apoi l-am vazut pe Zack. Era Zack, impreuna cu alte cinci persoane, politisti banuiesc. Am alergat pana la el sarindu-i in brate. Ma strans la pieptul lui spunandu-mi ca totul va fi bine, eu plangand si tremurand. O doamna draguta m-a acoperit cu o patura groasa si i-a spus lui Zack sa stea langa mine. Celelalte persoane s-au dus sa il ajute pe Mike. Am auzit cateva cuvinte spuse de ei printre care "spital", " de urgenta" si "coma". Eram terifiata. Speram doar sa nu fie ceea ce credeam eu. Nu puteam sa il pierdem pe Mike.

...

Autor P.O.V.

Dupa ce toti patru au fost dusi la spital, pentru a primii ingrijiri si parintii lor au ajuns. Fiecare era ingrijorat, dar se bucurau ca nimeni nu a patit nimic rau. Sau cel putin asa credeau ei. Eve s-a ales cu o raceala ingrozitoare, fiind nevoita sa ramana in spital cateva zile, iar pe urma sa stea acasa, pentru ca era foarte slabita. Zack nu a patit nimic, in timp ce Kiley avea cateva zgarieturi si vanatai. Dar Mike, ei bine, vestea care le-a fost data despre el i-a facut pe toti sa planga, in special pe Eve,care se simtea extrem de vinovata.
Mike a intrat in coma. Tot ce a patit in mai putin de o zi, l-a adus intr-o stare de inconstienta. Toti erau distrusi. Nimeni nu mai era in stare sa zambeasca.
Dar cea mai rea parte in povestea asta e ca au ramas traumatizati. In special Kiley, care i-a povestit tot ce a vazut si auzit lui Zack in padure. Se pare ca oamenii aceia erau rusi, cautati in Statele Unite pentru furt, trafic de persoane di omor. Kiley si Mike puteau fi victimele lor in acea dimineata.
Puteau sa moara. Toti puteau sa moara. Viata lor atarna de o ata subtire. Dar au scapat, cel putin de data asta.

Capitol nou. Sper sa va placa. Lectura placuta!! :*:*:)))