Afaceri

Capitolul 9

Dupa o luna ...

Eve P.O.V.

Vinovatie. Singurul sentiment pe care il pot simti de o luna incoace e de vinovatie. Ma simt oribil, gandindu-ma la faptul ca Mike e in coma de o luna. Medicii nu au obtinut nici un semn, nimic, de la el.
In primele cinci zile am fost la liceu si pe urma veneam direct aici. Nici macar nu ma mai duceam acasa, parintii mei si ceilalti imi aduceau tot ce aveam nevoie. Uneori ma obligau sa ma trec si pe acasa, dar nu ii ascultam, asa ca au decis sa nu mai merg la liceu pana cand Mike se va trezi sau pana cand...ei bine, pana cand va muri. Stau aici de dimineata pana seara cu el, vorbindu-i, incercand sa il fac sa se trezeasca. Ii spun totul, in ultima luna, i-am spus tot ce s-a intamplat din copilaria mea pana acum. Cadoul meu de la cinci ani, moartea mamei mele, prima zi de scoala, primul sarut, prima intalnire cu primul iubit, ziua cand am intrat pe portile liceului, ce fac in fiecare zi inainte sa vin la el. Toti cred ca am inebunit, dar eu stiu ca nu e asa. Ma simt vinovata, simt nevoia sa am grija de el, ca nimic rau da nu ii se intample. In luna aceasta am simtit atat de multe sentimente la un loc, dar doar unul mi-a dat lumea peste cap. Sentimentul de iubire.
Dar ceea ce mi-e teama, este sa nu cumva sa fiu nevoita sa simt asa ceva. Sa ma simt obligata sa il iubesc cu adevarat.

Kiley P.O.V.

-Buna dimineata, doamna McCullen. Zambesc si intru in casa lui Zack.
-Buna dimineata, Kiley. Mergeti din nou la spital? Intreaba oftand.
-Da. Parintii lui Eve m-au rugat sa ii duc mancarea si cateva lucruri. Au spus ca azi dimineata a plecat grabita de acasa si ei cred ca va ramane peste noapte la spital. Raspund trista.
-O sa stati si voi cu Eve, nu?
-Da. Ne-am hotarat sa stam cu ea la noapte. Nu am mai fost la spital de doua zile. Acum ca e weekend,vrem sa ii fim alaturi. Trece singura prin toata drama asta si s-ar putea sa o distruga si sa o raneasca.
-I-ati spus ce v-au comunicat doctorii, nu?
-Nu. Soptesc deprimata.
-Asta nu e bine. Eve trebuie sa stie ca, daca Mike nu se trezeste in doua saptamani, doctorii o sa il deconecteze de la aparate.
-Stim.Dar suferinta parintilor lui Mike e si asa destul de mare. Vestea asta ar dobori orice bariera pe care am incercat sa o construim. Eve ar inebunii. Spun si imi simt privirea incetosata.
-Nu plange, Kiley. Totul o sa fie bine. Mike e un luptator,sunt sigura ca o sa lupte pentru viata si in special pentru Eve, care i-a fost aproape tot timpul asta.
-Sper sa fie asa. Soptesc printre lacrimi si ma simt trasa intr-o imbratisare. Dar nu era mama lui Zack, era chiar el. M-a luat in brate si mi-a soptit cuvinte linistitoare in timp ce m-a ghidat spre canapea.
-Gata,Kiley. Eu sunt alaturi de tine. Sti asta.
-Stiu. Mersi,ca ai fost si esti alaturi de mine in toata povestea asta.
-Ingerule. Sopteste si ma saruta pe crestetul capului.

Zack P.O.V.

Dupa ce am reusit sa o calmez pe Kiley, am plecat impreuna spre spital. Locul ala a devenit atat de cunoscut in ultimul timp. In luna asta care a trecut, m-am apropiat foarte mult de Eve si Kiley. Am fost alaturi de ele, dar in acelasi timp am si inceput sa conduc o parte din afaceri la firma, din cauza ca parintii lui Mike au luat o pauza, cu tot incidentul asta.
Om de afaceri, licean si psiholog sentimental. As putea sa fiu presedinte.
Cu toate astea, nu am uitat cine sunt cu adevarat. Unele fete ajung in patul meu de cateva ori pe saptamana, iar imaginea mea de bad boy nu a ramas in urma. In acelasi timp,o parte din scoala crede ca eu si Kiley suntem un cuplu, in timp ce cealalta crede ca e doar una dintre curvele mele. Nu spun ca nu mi-ar convenii, dar nu imi place ca cineva sa o faca curva pe ingerasul asta care s-a apropiat de mine. Kiley poate sa fie o persoana de-a dreptul enervanta si sa se comporte ca cea mai mare curva, dar in acelasi timp poata sa fie si cea mai buna si frumoasa fiinta cunoscuta de cineva. Nu degeaba aproape toti din liceu sunt topiti dupa ea si fierb cand o vad langa mine, tinandu-ma de mana. Ma simt superior lor atunci cand e ea langa mine, dar cand nu sunt tot eu, cel care a avut in pat aproape toate fetele din liceu. Si sincer, nu ma deranjeaza sa o am langa mine, emana o energie pozitiva, care imi face ziua mai buna. E in adevaratul sens al cuvantului, un inger. Un inger care a venit sa distruga demonii din mine.

Amanda P.O.V.

Totul s-a schimbat in ultima luna. Toti in jurul meu sunt tristi, inclusiv eu .Zack nu mai e la fel. Eu cred ca incepe sa se indragosteasca de Kiley, a atat de apropiat de ea, dar poate asta e doar imaginatia mea. Kiley e mai matura, dar mai senisbila in acelasi timp, e o persoana atat de bipolara. Eve, e de-a dreptul distrusa. A slabit foarte mult, la fel ca si Kiley, de fapt, parul ei mereu aranjat si plin de culoare nu mai exista, e doar o coada simpla si blonda. Ochii ei albastrii profunzi, si-au pierdut culoarea si farmecul. Iar zambetul ei e atat de fals si de trist. Ea nu mai este Eve pe care toata lumea o stia, e doar o umbra a ei.
Iar eu, sunt atat de invizibila. Merg la liceu, acasa si la spital. Singurele locuri pe care le-am vazut de o luna. Nu credeam ca primul meu an de liceu o sa fie atat de gol, plictisitor si rece.
Viata tuturor s-a schimbat atat de mult. Si ma tem, ma tem de faptul ca nu o sa mai revina niciodata la fel cum era.

Autor P.O.V.
Fiecare om are rolul lui in viata.Mike nu si-a indeplinit inca acel rol, deci nu poate sa paraseasca lume asta. Acestea sunt cuvintele pe care Eve le-a auzit de la doctor in ziua in care a aflat ca Mike a intrat in coma, iar de atunci le repeta de fiecare data cand e singura langa el.
Mike e la fel de rece ca un ghetar. Nu raspunde la strigatele lui Eve, la plansetele ei zilnice, la rugamintile ei. Ramane mereu la fel, iar Eve incepe sa isi piarda speranta in fiecare zi.
"Viata e facuta ca sa poti trai". A auzit Eve de la mama ei cand a murit. Ea stia ca mama ei a trait. A trait clipe de fericire,tristete, nostalgie, dor. A trait cu adevarat. Eveline inca spera ca Mike v-a auzi cuvintele pe care i le spune si isi va trai viata, dar spre nefericirea ei, nimic nu se intampla. Se pare ca viata lui Mike nu mai poate fi traita. El a facut o afacere cu viata, dar viata i-a furat toata averea si a fugit cu ea. Acum,Mike nu mai poate sa o prinda din urma, pentru ca a ramas in locul unde a pierdut totul. In locul unde viata l-a inselat si in locul pe care spera ca va putea sa-l paraseasca intr-o zi.
Dar cand va venii acea zi? Cand totul se va termina si o sa poata zambi din nou? Nimeni nu stie. Nici prietenii lui ,nici el. Speranta e ultima care le-a ramas si ultima care spera ,ei, ii va salva de la suferinta.

Eve P.O.V.

Striga-te. Doctori. Aparate. Lacrimi. Ore pierdute. Sperante. Ganduri. Incurajari. Vise.

Tot ce am simtit in ultimele ore. Din clipa in care aparatele la care era conectat Mike au inceput sa o ia razna, la fel a facut si inima mea,dar si totul din jurul meu.
Cand am simtit ca mana mea e stransa de a lui , ultima mea farama de speranta a renascut. La fel ca o pasare Phoenix, care a renascut din propia cenusa. Am stiut ca el se va intoarce la mine, sau mai bine zic am sperat ca o va face. Si inca sper.
Sper ca de dupa aceea usa mare si alba, va iesi un doctor cu zambetul pe buze , care imi va spune ca Mike nu a murit. Care imi va spune ca inima lui inca mai bate,ca bate pentru a-si trai propia aventura.
Doar speranta moare ultima.

-Totul o sa fie bine,Eve. Ai sa vezi. Sopteste usor Kiley de langa mine, strangandu-ma in brate.
-M-am saturat sa aud mereu cuvintele astea. Spuneti asta doar ca sa ma faceti sa ma simt mai bine, dar eu am nevoie de fapte, nu de vorbe. Am nevoie de Mike care sa imi spuna ca e bine, ca isi va trai viata, ca nu ne va parasi. Soptesc inapoi si incep sa plang in liniste.
Dintr-o data, un zgomot se aude dinspre usa la care m-am uitat timp ce cateva ore.
-Domnisoara Smith? Intreaba doctorul batran.
-Eu sunt. Spun ragusit.
-Domnul Kincaid vrea sa va vada. Imi zambeste si automat zambesc si eu, simtind in corpul meu o unda de emergie si de caldura.

Si asta inseamna speranta.