Afaceri

Capitolul 28

Drake P.O.V.

Mai bine de atat nu se putea. Mike Kincaid a parasit afacerea, lasandu-mi cale libera. O sa ii distrug si pe ceilalti pe rand. Afacerea asta o sa ramana a mea. Pana si Travolta o sa cada, o sa ma asigur de asta. E atat de idiot daca crede ca vreau doar sa ma razbun pe fiica lui. Fiica lui, Kiley. Fosta mea iubita , care o sa ajunga a mea. Intr-un fel sau altul. O sa isi doreasca sa nu ma fi parasit atunci,pentru ca odata cu plecarea ei ,ultima farama de mila din mine a disparut. O sa o despart de Zack chiar daca e ultimul lucru pe care il fac. Oricum, relatia lor e pe sfarsite. Probleme cu firma si sarutul dintre noi doi i-a facut sa se certe. Mai este atat de putin, atat de putin.

Zack P.O.V.

Am intrat nervos in apartamentul meu...defapt al meu si a lui Kiley. La naiba! Cum o sa ii spun ca trebuie sa se mute?!
Era atat de liniste. Oare a plecat deja? Am incuiat usa aruncand cheile pe canapea si m-am indreptat spre dormitorul nos- meu,dormitorul meu.
Imaginea pe care am vazut-o m-a facut sa ma opresc brusc, nemaifacand nicio miscare. Kiley dormea pe o parte a patului, cu perna mea in brate, imbracata intr-o peeeche de blugi si un maieu. Arata atat de bine, cu parul ei negru intins pe toata perna si cu buzele rozalii usor intredeschise. Dar nu mai suntem impreuna. Daca eram,probabil acum o tineam in brate sarutand-o. Am oftat obosit si m-am indreptat spre pat. Am observat cateva cutii si doua geamantane intr-un colt al camerei , dar si unele lucruri imprastiate pe langa. Probabil a obosit, s-a pus in pat si a adormit.
M-am dezbracat si m-am trantit in pat. Am auzit-o mormaind , dupa care a deschis ochii. Se uita surprinsa la mine.
-Zack? I-imi pare rau. Am adormit. Spune incet ridicandu-se. -O sa plec imediat. Sopteste indreptandu-se spre bagaje.
-Kiley. Oftez si se intoarce cu fata spre mine. -Ramai in noaptea asta. Nu vreau sa iti stiu grtija. Zambesc stramb iar ea doar aproba.
-Mersi. Zambeste scurt asezandu-se din nou in pat. -Noapte buna. Se intoarce cu spatele la mine, tragand patura peste ea.
Nu imi vine sa cred ca faca asta. Ma apropii de ea, luand-o in brate pe la spate. Tresare speriaat dar nu se intoarce spre mine. Imi duc mana la fermoarul blugilor ei deschizandu-l.
-Zack?! C-ce faci? Se intoarce spre mine dandu-mi mana la o parte.
-Te dezbrac. Nu poti dormii in blugi. Ia tricoul meu. Spun aplecandu-ma dupa el.
-Mbine. Se ridica mergand spre baie. Dupa cateva minute intra pe usa si isi pune hainele pe un scaun. Era a dracului de sexi. Tricoul meu negru ii ajungea pana sub fund, scotandu-i picioarele in evidenta. Daca nu se pune repede in pat, o sa i-o trag. Jur.
-Kiley? Intreb ranjind.
-Da? S-a intamplat ceva?
-Cineva s-a trezit la viata. Fa-ti o favoare si pune-te mai repede in pat.
O vad rosind, aproape zburand pana sub patura. Ranjesc pervers,dar imi revin imediat, amintindu-mi ca noi nu mai suntem impreuna. Nu mai suntem impreuna. Fata mea devine una neutra si ma asez din nou pe perna privind tavanul. Imi pun mainile in cap oftand zgomotos. Imi inchid ochii incercand sa adorm.
-Te iubesc. Sopteste Kiley si ma abtin sa nu zambesc. Of, Kiley. Am auzit foarte clar. Si eu te iubesc, iubito. Si eu.

Mike P.O.V.

-La dracu'! Unde ai disparut si tu acum? Trebuie sa ajung la aeroport intr-o ora si nu imi gasesc pasaportul.
Ma opresc in loc realizand un lucru. O sa plec,o sa uit tot ce s-a intamplat in trecut. O sa o uit pe Amanda,pe Kiley, o sa-l uit pe Zack. Dar cel mai important, o sa o uit pe Eve . Iubita mea, tot ce conta pentru mine. Imi este atat de greu sa o las si sa plec, atat de greu incat m-as duce chiar acum la ea si as luao cu mine. Dar nu pot sa faca asta,mi-a spus ca nu mai are nevoie de mine, ca o sa faca tot posibilul sa ma uite, la fel cum voi incerca eu sa fac. Poate ea va reusi, dar eu nu. Eve va ramane mereu in mintea si inima mea.

...

"Zborul 24 , 10 minute"
Oftez uitandu-ma pe geamul mare al aeroportului. Afara ploua incet, dandu-mi o stare de tristete. Eram trist, trebuia sa plec, dar o faceam pentru binele meu...si a lui Eve. Nu puteam continua asa. Ea are nevoie de cineva care sa fie alaturi de ea, eu am fost pe alta lume in ultimul timp.
-Te rog, nu pleca. Aud o voce soltind in spatele meu. Ma intorc sperand sa dau de Eve, dar nu era asa. Era Amanda,statea in fata mea si ma privea cu lacrimi in ochi. Am inceput sa clipesc mult mai repede, nevenindu-mi sa cred ca e aici.
-Te rog, nu pleca. Spune inca odata si incep sa zambesc. Ma apropii de ea, vrand sa o iau in brate, dar dispare. Ma uit disperat in jurul meu, nevazand-o.
Oh nu! Cred ca innebunesc. M-am asezat pe un scaun punandu-mi capul in palme si am oftat zgomotos. Dupa cateva minute m-am ridicat buimacit si m-am indreptat spre avion. Am privit inca odata lumea din jurul meu, oftand si am intrat in avion. Asta era! Am renuntat, am plecat. Sunt un las,stiu,dar viata mea e ca un film vechi. Se repeta aceeasi poveste de mii de ori,iar povestea pe care am trait-o, nu vreau sa mai am parte de ea.

Eve P.O.V.

Mike. A plecat, chiar a facut-o. A plecat fara sa vina sa ma vada pentru ultima oara. Am inceput sa plang in perna, gandindu-ma la faptul ca el nu ma mai iubeste. Cineva a intrat in camera, dar nu mi-am ridicat capul. Nimeni nu ma putea face sa ma simt mai bine.
-Nu merita sa plangi dupa el, Eve. O aud pe Jess vorbind.
-Il iubesc. Suspin si ea imi trage perna de pe fata.
-A plecat. Te-a lasat sa suferi singura, aratai ca poti si fara el.
-De unde sti ca va functiona? Ma ridic in fund confuza.
-Am trecut de multe ori prin asta. Zambeste. -Prima oara e cel mai greu.
-Nu inteleg. M-am mai despartit de o multime de baieti, de ce sufar atat dupa el?
-Poate pentru ca il iubeai cu adevarat, Eve. Ceea ce ai trait tu langa Mike a fost iubire adevarata.
Ma stramb, gandindu-ma la faptul ca ea nu are dreptate. Daca ne iubeam cu adevarat, acum eram impreuna.
-Vino. Orice despartire trece cu ajutorul cumparaturilor. Sa golim cardul tatalui tau.
-Nu am chef. Sunt deprimata. In mall sunt o multime de oameni fericiti. Cred ca m-as apuca de plans.
-Bine atunci. Haide! O sa avem o zi la piscina. Oricum e mult prea cald afara. Ploaia de azi dimineata nu a rezolvat nimic.
-Bine. Soptesc nesigura. Nu ca nu vroiam sa imi petrec timpul cu mama mea vitrega, dar , da. Nu vroiam sa stau toata ziua cu ea. S-ar presupune ca o urasc. Ehh, oricum nu vreau sa merg azi la firma, nu am starea necesara. Uitati-va la mine! Ma port ca un copil mic si rasfatat. Firma e in pragul falimentului iar eu spun ca nu am chef de ea.
-Vino, Eve. Am aranjat totul. O aud pe Jess tipand. Se poarta ca o adolescenta. De fapt chiar se apropie de una. Doamne! Mama mea vitrega e cu doar cativa ani mai mare decat mine. Asta e ciudat, oricum ai lua-o.
-Vin acum! Tip inapoi iesind pe terasa. Prima zi fara Mike a inceput. Rahat! Parca faceam asta ca sa uit de el. Pe cine pacalesc? Nici sa stau in cap nu as putea sa uit de el, totul in jur imi aminteste de prezenta lui.

Kiley P.O.V.
M-am trezit inaintea lui Zack si am continuat sa imi adun lucrurile. Am iesit usor cu pe usa alartamentului,lasand cheile si un bilet pe masa din bucatarie. Acum vine partea grea. Cum o sa ma duc eu acasa? Parintii mei o sa faca urat cand o sa le spun tot ce s-a intamplat. Deci, sa merg acasa cade. Mike a plecat, nu pot sa stau la el. Eve e ca o epava acum, presupun, ddci sigur nu are chef de mine. Mai ramane o singura persoana la care as putea apela. Sper doar sa mai ies virgina din casa aia. Sper.