Afaceri

Capitolul 26

Autor P.O.V.

Inmormantarea Amandei a lasat un gol imens in sufletele tuturor. Zack si tatal lui au stat deoparte suferind si plangand in liniste, in timp ce mama lor a plans langa mormantul fiicei ei. Chiar in mijlocul slujbei , fiind foarte slabita, a lesinat in bratele lui Zack.
Kiley si Eve au stat tot timpul in spate, niciuna nesuportand durerea care se citea pe chipul tuturor. Mike a fost devastat. Blestema in fiecare clipa noaptea in care s-a incurcat cu ea. Se considera vinovat pentru moartea ei, defapt, o multime de oameni il considerau vinovat.

Viata lor nu avea sa mai fie ca inainte.

Kiley P.O.V.

- Zack. Zack, te rog, vino. Soptesc tragandu-l de mana. Stateam in ploaie, langa mormantul Amandei. Toti ceilalti au plecat, am ramas doar noi. Lacrimile curgeau din ochii mei vazand ca el nu imi vorbeste, nu reactioneaza. Trebuia sa fac ceva. -Inceteaza odata! Amanda e moarta, iar tu nu poti sa iti pierzi viata jelind-o. Tip rodicandu-ma de pe pamantul rece.

-Sa nu mai spui asta niciodata! Tipa punandu-se in fata mea. Imi prinde incheieturile, strangandu-le. Un mic suspin iese din gura mea, iar cand vreau sa ii spun ceva, ma prinde de cot tragandu-ma spre iesirea din cimitir.
-Unde mergem? Intreb speriata cand urcam in masina. Nu imi raspunde, apasand acceleratia. -Zack! Te-am intrebat ceva! Unde mergem?
-Taci odata! Striga uitandu-se urat la mine.
Am zburat, practic printre celelalte masini pana la apartamentul lui. Oh, al lui si al Amandei. Se pare ca si el a realizat asta cand a intrat pe usa si a dat de hainele ei pe cuier. S-a intors spre mine cu o privire criminala, dar pe urma, lacrimile s-au adunat in ochii lui. M-a tras in bratele lui , cerandu-si scuze, in timp ce eu ii sopteam ca il iubesc.

-Si eu te iubesc. Doar pe tine te mai am acum. Amanda a plecat. Sopteste trist inaintand spre camera ei, tragandu-ma si pe mine dupa el.
-Zack- incerc sa spun dar imi inghit repede cuvintele. Imediat cum am intrat in camera ei, un miros placut de trandafiri ne-a inundat simturile. Parfumul preferat al Amandei, pe care Zack il cumpara in fiecare am de ziua ei. Am oftat trista ,prinzandu-ma de haina lui, incercand sa il fac sa nu mai planga.
-Ti-am promis ca anul asta vom merge impreuna la Paris sa ii cumparam parfumul Amandei,nu? Ma intreaba pufnind. -Imi pare rau sa te dezamagesc,dar nu o sa se intample. Continua cu o voce sfasiata.
-Ba da,Zack. Vom merge impreuna sa ii cumparam Amandei parfumul si de ziua ei o sa il dam. Ma uit in ochii lui iar el imi zambeste. Imi sterge o lacrima de pe obraz, sarutandu-ma scurt. In sfarsit ma simteam si eu mai bine, vazandu-l ca uita pentru un moment de moartea surorii lui.
-Mereu ma faci sa zambesc, iubito. Esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat. Te iubesc. Ma ridica in bratele lui sarutandu-ma cu pasiune. Zambesc in sarut, incolacindu-mi picioarele in jurul lui. Se invarte cu mine prin camera facandu-ma sa tip speriata.
-Zack! Tip crezand ca o sa ma scape.
-Kiley. Ranjeste muscandu-ma de gat. Micul nostru moment de fericire este intrerupt de un fulger care strabate cerul . Cobor din bratele lui, amintindu-mi unde suntem. Nostalgia si durerea apare din nou, amandoi oftand.
-Vreau sa ma ajuti cu ceva. Ma prinde de mana tragandu-ma pana in sufragerie.
-Orice. Zambesc si il vad luand niste cutii.
-Vreau sa impachetez lucrurile Amandei si sa le duc la conacul de langa oras. Nimeni nu trece pe acolo si vreau sa fiu sigur ca lucrurile ei personale o sa fie bine pastrate.
-Buna idee. Vino, o sa fie o noapte lunga. Zambesc luand cateva cutii de carton.
-Hai sa incepem de maine. Nu ai mai dormit de o saptamana cum trebuie, sigur esti obosita.
-O sa fiu bine. Vreau sa impachetam tot in noaptea asta. Maine o sa le ducem la conac. Zambesc inaintand spre camera Amandei.

...

Dupa ce m-am certat cu Zack, pentru ca nu stie sa impature o haina, dupa ce a spart din greseala rama unei fotografii si dupa ce am cautat jumatate de ora o pereche de cercei fiindca cineva e prea impiedicat, am reusit sa strangem toate lucrurile ei. Am oftat obosita cand am vazut soarele rasarind, fiind constienta ca era prima zi din viata noastra fara Amanda. Stateam si ma uitam la soarele portocaliu, in timp ce Zack ducea ultimele cutii la masina. Am fost scoasa din gandurile mele de telefonul lui Zack care suna pe noaptiera. M-am indreptat spre el vazand ca Zack nu e in apartament si am raspuns imediat ce am vazut numele lui Drake.
-Ce vrei, Drake? Intreb nervoasa.
-Kiley! Ce surpriza! Vroiam sa imi marturisesc parerea de rau pentru moartea Amandei. Zack e bine,nu? A primit multe lovituri una dupa alta in ultima saptamana.
-Ce joc bolnav e asta? Lasa-l in pace,Drake. Vrei sa te razbuni pe mine, nu pe el. Nu il mai implica. Marai si il aud razand.
-Kiley,Kiley. Micuta si inocenta Kiley. Cand o sa inveti ca nu totul se face dupa bunul tau plac?
-Drake! Inceteaza sa mai fi atat de sarcastic! Toata lumea sufera, nimeni nu are chef de glumele tale idioate. Amanda a murit si daca crezi ca o sa te las sa il superi pe Zack folosindu-te de asta te inseli a dracului de mult. Vezi-ti de treaba ta si lasa-ne pe noi in pace! Scuip inchizand telefonul. Il strang in mana, injurand in barba si tresar cand cineva isi incolaceste mainile in jurul meu.
-Mersi,iubito. I-ai inchis gura idiotului de Miller. Imi sopteste Zack in ureche.
-Nu te-ai suparat,nu? Intreb intorcandu-ma cu fata spre el.
-Niciodata. Haide, sa ducem lucrurile Amandei. O sa ne petrecem ziua acolo,eu nu pot sa am liniste aici.
-Bine. Oftez. -Ma uit putin prin camera sa vad daca nu am uitat ceva si vin. Tu uita-te in baie si in restul apartamentului. Il sarut pe nas, el chicotind.

Ma uit bine prin camera, dar nu vad nimic care sa imi atraga atentia. Am cautat cu Zack in fiecare coltisor azi-noapte, mai putin sub pat. Patul! Ma pun in genunchi, aplecandu-ma sub el si vad o cutie mica si un caiet. Semana cu un jurnal. Le iau cu grija in maini, dupa care ma sprijin de pat, uitandu-ma bine la ele. Deschid cutia, ochii mei marindu-se . Un colier de argint, cu un rubin albastru in toata splendoarea lui. Il scot cu grija din cutie, studindu-l mai bine.Era atat de frumos.


-A fost al mamei. Aud o voce si tresar. Imi ridic capul spre usa, dand de figura trista a lui Zack.
- N-nu stiam. Ma balbai iar el zambeste.
-Mama mi-a dat lantisorul asta mie, spunandu-mi sa il pun la gatul persoanei pe care o iubesc. Cum eu nu aveam de gand sa am o iubita pe atunci , i l-am dat Amandei spunandu-i sa aiba grija de el. Ea era singura fata pe care o iubeam.
-E foarte frumos. Soptesc punandu-mi capul pe umarul lui.
-Da,chiar este. Si are o poveste speciala. Vrei sa o auzi? Intreaba si eu doar aprob din cap.
-Parintii mei erau in luna de miere, pe o insula din Grecia, cred. Se plimbau pe malul marii in ultima lor dimineata acolo,asteptand rasaritul. S-au oprit langa niste stanci si s-au asezat pe ele. Cand soarele a rasarit, au vazut ca ceva straluceste intre stanci. Tata s-a chinuit minute in sir sa scoata obiectul, iar cand a reusit, a dat de lantisorul asta. Mamei i-a placut din prima clipa, asa ca l-a pastrat. Parea vechi, iar de curiozitate l-au dus la un specialist ca sa afle valoarea lui. Au fost socati cand au pretul lui. Jumatate de milion de dolari. Mama a vrut sa il vanda,dar tata nu a lasat-o. A vazut ca i-a placut prea mult, asa ca i-a spus sa il pastreze. La numai doua saptamani mama a aflat ca e insarcinata cu mine. A crezut ca medalionul i-a purtat noroc pentru ca doctorul ei i-a spus ca nu poate avea copii.Povesteste si zambesc fericita. Cel mai frumos cadou posibil.
-Ce poveste frumoasa. Soptesc iar el imi ia lantisorul.
-Da, e ceva special. Dar cum a spus si mama, trebuie sa dau lantisorul persoanei pe care o iubesc. Vreau sa ti-l dau tie,iubito. Tu esti persoana care m-a facut sa descopar ce e iubirea, cea care m-a facut sa iubesc cu adevarat. Se uita in ochii mei inlacrimati. -Vreau sa ii arat mamei ca am ascultat-o. Ca i-am indeplinit dorinta. Vrei sa ma ajuti, Kiley?
-Sigur. Il sarut tremurand, dupa care ma intorc cu spatele , lasandu-l sa imi puna lantisorul.
-Mama mi-a mai spus ca isi schimba culoarea in functie de starea de spirit a persoanei care il poarta. Poate sa fie verde, turcoaz, albastru, chiar si gri. E o piatra mai speciala.
-O sa tin minte. Uite, e aproape de verde. Cred ca asta inseamna ca sunt fericita si emotionata . Chicotesc iar el ma strange in brate.
-Promite-mi ca o sa ai grija de el, Kiley. A insemnat mult pentru mama.
-Promit.E un cadou special, nu imi permit sa il pierd.
-Te iubesc. Sopteste strangandu-ma la pieptul lui.
-Te iubesc. Zambesc strangand lantisorul in palma.

Stam imbratisati minute in sir,simtind cu adevarat iubirea dintre noi, dar cum nimic nu poate dura la nesfarsit, soneria ne strica momentul.
-Se putea sa nu fim intrerupti? Intreaba ridicandu-se si dandu-mi mana. Chicotesc sarutandu-l si ne indreptam amandoi spre usa.
-Ce cautati toti aici? Intreaba Zack uitandu-se la ei. Parintii lui, Eve si Mike.
-Am venit sa suferim impreuna. Zambeste stramb tatal lui.
-Imi pare rau sa va dezamagesc, dar eu nu mai vreau sa sufar. Zambeste ducand mainile noastre unite la gura, sarutandu-le.
-Ma bucur sa aud asta,fiule. Se uita mandru domnul McCullen la el. Isi muta privirea spre mine, ochii lui ajungand la gatul meu. Zambeste intrand in apartament, luandu-si fiul in brate. -Se pare ca mama ta avea dreptate. Ai gasit in sfarsit pe cineva care sa poarte colierul ei. Ai grija de ea, Zack. E o fata speciala. Sopteste destul de tare incat sa aud. -Bine ai venit in familie. Se intoarce se mine zambind. Ii imit gestul , lacrimile adunandu-se in ochii mei. Zack vine langa mine, strangandu-ma in brate si soptindu-mi ca ma iubeste, ceilalti intrand in apartament.

-Unde sunt lucrurile surorii tale? Intreaba mama lui, cand intra in camera.
-Ma decis sa le ducem la conac. Vor fi mai in siguranta acolo. Oricum, am de gand sa vand apartamentul. Am trait prea multe aici, amintirile cu ea nu mi-ar face bine.
-E decizia ta, fiule. Ma bucur ca incerci sa treci peste moartea ei. Poate ca, intr-o zi, vei uita de ea.
-Asta nu o sa se intample. O parte din mine a plecat o data cu ea, nu o sa uit niciodata. Nici eu,nici persoanele care au cunoscut-o.
Nimeni nu a mai spus nimic, toata lumea meditand la cuvintele lui Zack. Cata dreptate avea, nimeni nu o sa o uite pe Amanda. Nici el, nici tatal lui, nici eu, nici prietenii ei. Nimeni. Va ramane mereu o parte din noi.