Ciudata

Matahala-Capitolul 4

       
        Tic-tac tic-tac tic-tac!!!! Alarma idioată a ceasului de pe noptieră mă trezește din nou! Sper ca acum să nu mai întarzii la prima oră! Cobor leneșă din pat, îmi iau cateva haine din dulap și merg la baie! Peste vreo juma' de oră ies pregătită de școală, și cobor în bucătărie! Dintr-o dată bate cineva la ușă, deschid ușa si, ce sa vezi..
- Nick! Ce faci aici?
-Am venit să te iau la școală, sper că nu deranjez!
- Chiar deloc! Mă bucur să te vad!
-Și eu! Mergem?
- Da, stai numai să încui ușa! Uff gata!
-Auzi, pot să te țin de mână?
-De ce ai face asta?
- Deci nu vrei....
-Nu am spus asta, doar că ești primul care vrea să mă țină de mână, nu văd de ce o faci?!
- O fac pentru că am început să te simpatizezi, și așa simt acum, nu cred că am un motiv!
-Ăăă..ok..și tu mi-ai devenit simpatic!
Vorbind noi așa ajungem la școală, intrăm în curtea școlii tot ținându-ne de mână! Dintr-o dată vine lângă noi Bruce, bad boy-ul școlii, după mine, o matahală cu un creier cât o nucă!
B (Bruce)- Oooo noul cuplu al clasei a 8-a!
N (Nick)- Frate, pleacă, nu am chef de glumele tăle idiote!
B: - Și dacă nu vreau ce o să-mi faci?
N: - O să vezi dacă ma enervezi!!
E (eu)- Bă terminați o dată cu cearta!!! Bruce, pleacă acum!
B: - Uite că nu vreau! Spunând asta el mă împinge, iar eu cad lovindu-mă la picior!
E: - Auuuu!!!! Ești idiot!!!
N:- Karina, ești bine?
E:- Nu, mă doare rău piciorul!!!
N:- Bă tu ești dobitoc ai rănit-o!! B:- Taci mă că abia am atins-o!! N:- Bă, cară-te!!!
B:- Bine mă! Pa!!
N:- Ești bine, dacă vrei mergem la cabinetul medical să vedem dacă nu ți-ai luxat piciorul?!
E:- Da, aș vrea să mergem, mă ajuți să mă ridic!
N:- Da! Imediat!
Nick mă ajută să mă ridic și mă duce la cabinet! Acolo aflu că mi-am luxat piciorul și ca trebuie să stau în spital timp de o săptămână! Nu vreau să stau în spital, singură! Infirmiera îl anunță pe director și acesta îl cheamă pe ai mei să vină să mă ia! Îi sună și pe părinții lui Bruce, iar acesta se alege cu un punct scăzut la medie! Nu mi se pare deloc o pedeapsă grea, făță de ceea ce mi-a făcut el mie, dar..mno...nu eu fac regulile! După ce ajung la spital, ai mei mă internează, vorbesc cu doctorul care, cică ar trebui să aibă "grijă" de mine, îmi lasă câțiva bani și pleacă din nou la muncă, lăsându-mă singură, între patru pereți întunecați și plictisitori, mă simt pierdută, singură, sechestrată, izolată de cealaltă lume, aceea lume care rănește ...poate e bine că sunt așa izolată de toți! Într-un final adorm cu gândurile astea , care îmi încarcă conștinsța!