Ciudata

Ne-am împăcat! Yey!!-Capitolul 15

         Perspectiva lui Nick

   Ok, deci totul pare ciudat, mă doare așa mult tot ce a făcut Karina, nu o pot ierta, nu acum! Dar....poate are dreptate, poate m-am pripit cu decizia asta, o iubesc așa mult, și numai gândul că m-ar putea părăsi, că m-ar putea înlocui atât de repede mă omoară încet! Nu știe cât o iubesc, știu că nu a vrut să-l sărute pe ăla, el a forțat-o! Off...cum am putut fi așa un bou, ea m-a iertat de fiecare dată când i-am greșit, iar eu...eu am decis să luăm o pauză,  de ce am făcut asta? Cât de idiot am putut fi? Trebuie să vorbesc cu ea, să o rog să ne împăcăm, să mă ierte,nu pot trăi fără ea, e singura care mă cunoaște cel mai bine, singura persoană care mă iubea cu toate defectele și perfectele mele, singura persoană care și-ar fi dat viața pentru mine, și eu ca un dobitoc am îndepărtat-o, am pierdut-o! Trebuie să-mi cer mii de scuze!
    Mă ridic din zăpada rece și alerg sperând că totuși o s-o prind pe Karina din urmă, să pot vorbi cu ea! Alerg pe toate potecile posibile, o strig ca un disperat, ceea ce și sunt acum, dar nimic, nu îmi răspunde nimeni!  Mă opresc câteva minute lângă un copac, mă uit în jur, nu e nimeni, doar fulgii care cad nostalgici  pe pământul rece! Aud un chicotit cunoscut, mă uit în spatele copacului și o văd...Era Karina, râdea și țopăia printre fulgii de zăpadă, era așa frumoasă și totodată tristă, i se vedea tristețea în ochi, deși avea un zâmbet gingaș pe față! Primul meu instinct a fost să merg la ea, să vorbim, s-o iau în brațe și să-i cer iertare, dar brusc ceva m-a oprit...Era frica, frica de a nu o răni din nou, frica aceea interioară că poate ea nu vrea să mă mai ierte..cu ce folos acum? Nici eu nu m-aș fi ierta dacă aș fi în locul ei, am rănit-o prea mult....Am fost un bou, recunosc...
  Mă uit încontinuu la ea, din când în când mai și chicotesc, dar fără ca ea să mă audă! Stau și o privesc cred că de o jumătate de oră fără să mă mișc din locul meu! E atât de drăgălașă cu fulgișorii aceia în păr, are nasul roșu de la frigul ăsta, dar nu se lasă, a început să facă un om de zăpadă, nu pot să cred că, deși e roșie toată și tremură datorită frigului acesta, nu renunță până nu termină acel omuleț, care până la urmă nu-i așa important! E așa puternică, cu toate că pare atât de firavă, pare un copil, defapt, ce tot spun, ea este un copil, unul timid, naiv, singur, frumos, creativ, gingaș, drăguț, care are nevoie de mine, are nevoie de cineva care s-o protejeze de lumea asta, eu sunt singurul ei ajutor și am îndepărtat-o ca un bou, am rănit-o! Uhhh cât pot fi de prost, cum pot răni așa o ființa gingașă care doar mă iubește, nu mi-a greșit cu nimic! Când ies din șirul meu de gânduri observ că omul de zăpadă e gata, și Karina a plecat, lășându-și fularul ei pufos și violet la gâtul omului! Îl iau și merg acasă, am nevoi să dorm, să mă liniștesc!
        Ajung acasă unde mă întâmpină bunica cu un cadou!
-Crăciun fericit Nicky dragă!!!
-Yoy, bunico, e deja Crăciunul, am uitat complet!! Mulțumesc, Crăciun fericit și ție! O pup pe bunica și fug sus, în cameră pentru a-mi deschide  cadoul! Era un hanorac așa drăguț, pe gustul meu!
-Bunicooooo!!!!! Am și eu un cadou pentru tine! Uite!!
Îi înmânez bunicii o cutie mare în care se alfa un colier drăguț, care se deschidea, înăuntru fiind o poză cu ea și cu bunicul meu!
-Nicky, e așa drăguț, îți mulțumesc mult!
    O pup iar pe bunica și fug în camera mea, îmi amintesc de cadoul pe care i l-am luat Karinei! Iau cutia și o deschid, era un colier din aur masiv, cu două inimiare din diamant pe care erau gravate inițialele numelelor noastre! A costat o grămadă dar merită, Karina merită totul din partea mea! Vruiam să merg chiar acum să i-l dau, dar era destul de târziu, totuși îi dau un mesaj!
N:"Hey..."
K:"Acum ce mai vrei, nu mi-ai făcut destul rău..."
N:" Vreau să vorbim! Îmi pare așa rău pentru tot, am greșit! Te iubesc și sentimentele mele pentru tine nu s-au schimbat, din potrivă sunt tot mai puternice! Te iubesc din ce în ce mai mult!! Îmi pare rău că am reacționat așa, doar că gândul că tu m-ai putea părăsi, m-ai putea lăsa singur mă omoară, te rog iartă-mă....Te iubesc.."
K:" Asta nu-i o scuză să te porți așa cu mine, să îmi spui să plec! Mă doare tot ce mi-ai făcut, pur și simplu m-ai rănit! Felicitări!! Nu vreau să mai aud de tine vreodată...pa Nick..."
N:"Nu, Karina! Îmi pare rău pentru tot!! Mă urăsc crede-mă"
N:"Karina...."
N:"Te rog răspunde-mi .."
N:"Vorbește cu mine!!!"
N:"Îmi pare așa rău, Karina.."
    Degeaba, i-am dat mesaje peste mesaje, nu mi-a mai răspuns! Pur și simplu mă urăsc pentru ce i-am făcut! O iubesc atât de mult și acum am îndepărtat-o de mine! "Felicitări boule!!"  până și subconștientul meu știe că-s un bou! Aaaahhhh MĂ URĂSC!!!! Am strigat așa tare în timp ce am dat cu pumnul în perete, am lăsat o gaură de toată frumusețea acolo!
     Era deja 2:45 noaptea și eu nu puteam dormii! Mă gândeam într-una la Karina și la cât de mult o iubesc! La un moment dat cred că am adormit fiind destul de obosit și trist! Capul îmi era plin de întrebări gen "Dacă Karina mă urăște?", "Dacă nu o să mă poată ierta vreodată?", "Dacă va decide să mă uite?" și multe altele care mă omorau încet! Mai spre dimineață am decis să merg la Karina pentru a-mi cere scuze și pentru a-i da cadoul!
       Nu am putut să dorm toată noaptea! Mă gândeam numai la Nick, oare ce făcea, dacă era bine, dacă era trist, oare  ce îi făceau rănile de pe mână, oare el cum se simțea! "Karina, stăpânește-te!!! Nu merită să-l ierți, uită-l, nu te mai gândi la el, la buzele lui dulci, la săruturile lui, la îmbrățișările lui, la gingășia lui, la glumele lui, la el..." Uff până și subconștientul meu se gândește la el! Nu pot să-l iert așa ușor, dar nici nu pot să-l uit, îl iubesc...
     Mă ridic din pat pe la 10:30 pentru că deja era destul de târziu și îmi era foame! Mi-am făcut repede un duș și am fugit jos în bucătărie că să mănânc ceva, și surpriză....frigiderul era gol, bă dar gol în adevăratul sens al cuvântului! Off ce viață idioată am! Fix în ziua de Crăciun frigiderul meu era gol! Mi-am luat câțiva bani și când să ies din casă, altă surpriză, Nick era la ușă!
-Crăciun fericit Karina!!
-Aham, pa!
-Stai puțin unde mergi?
-La cumpărături pa!!
-Nu te mai comporta așa cu mine, iartă-mă! Te rog mult! Uite ce ți-am luat! Acesta îmi întinde un buchet mare de trandafiri roșii și o cutiuță mică cu o fontiță mov!
-Ce...ce e asta?
-Un mic cadou pentru tine! Deschide-l!
Deschid cutia și văd un lănțisor de aur cu două inimiare gravate cu inițialele numelelor noastre!
-Nick....e așa frumos! Cred că a costat o avere..
-Pe lângă tine totul e un nimic! Tu ești cea mai importantă persoană pentru mine, te rog iartă-mă că  am fost un bou! Defapt bou e puțin spus, am fost un dobitoc, un idiot, un prost, îmi pare așa rău....
-Nick ești dulce! Nu trebuia să te deranjezi pentru mine! Nu îți spun că te iert, ci doar că mă mai gândesc la toate astea!
-Mulțumesc mult!
-Mă duc să pun florile în vază!
-Pot să vin cu tine la cumpărături?
-Cum vrei tu!
-Deci o sa vin!
    Nick mă ia în brațe, dar eu nu-i răspund, îl împing! Ieșim amândoi din casă și eu o iau înainte cu mâinile în buzunar, ignorându-l pe Nick, degeaba el vrea să mă ia de mână dar nu-l las! Îmi trag mâna, și grăbesc pasul! Nick se învârte în jurul meu ca și un copil mic, la un moment dat îmi pune piedică și eu cad în zăpadă lovindu-mă la mână!
-Auch!! Nick!!!
-Nu, nu, nu!! Doar am glumit, nu am vrut să te rănești, iartă-mă sunt un bou!
-Mda, unul mare...
-Îmi pare rău!
-Hi hi!!
-Karina, de ce te uiți așa la mine?
-Eu zic să fugi!
   Mă ridic și iau un ditamai bulgărul de zăpadă și îl arunc în Nick, punându-l astfel la pământ!
-Ia de aici urâtule!!!
-Lasă-mă!! Mă omori în zăpadă!
-Nu cred că cineva poate muri de la zăpadă!
-Eh! Ia și tu zăpadă! Nick mă împinge în zăpadă și cade peste mine intenționat totuși!
-Hopa! Ce avem noi aici!
-Lasă-mă urâtule!!
-Taci și sărută-mă!! 
Nu pot să spun vreun cuvânt că Nick deja mă sărută mai romantic ca niciodată! Buzele lui deși reci de la frig, reușesc să mă încălzească până în adâncul inimii!!
-Mi-a fost așa dor de tine, micuțo!
-Și mie mi-a fost dor de tine Nick! Îl iau în brațe și îl sărut lung, nu aș vrea să se mai termine acest sărut, dar lipsa de aer ne obligă să ne despărțim!
-Deci ne-am împăcat?
-Da, ne-am împăcat!
-Off te iubesc mult!!!
-Și eu te iubesc!
        După cumpărături mergem acasă unde trebuie să fac ceva de mâncare pentru fomilă ăsta de Nick!! Fac repede un pui la cuptor, și pun masa!
-Mâncarea e grozavă iubito!
-Mulțumesc!
-Te ajut cu strânsul mesei?
-Chiar te rog!
-Spăl eu vasele!!
-Wow mă miră hărnicia ta!
-Nu mă "deochia" iubito!
-Niciodată! Merg să-mi fac un duș și ne întâlnim sus!
       După duș mă bag în pat, Nick vine lână mine, mă sărută pe gât, și mă ia în brațe! Îmi era dor de asta, de brațele lui puternice, îmi era dor de el! Adormim amândoi îmbrățișați!

Bună ciudaților! Cum cred că ați observat deja, cartea devine puțin plictisitoare, dar nu mai am idei! Deci, dacă aveți o idee cât de mică, nu ezitați să o lăsați în comm sau chiar și pe privat! Mulțumesc! Vă pupic pe toți!! P.S. Mulțumesc că aveți timp să
îmi citiți cartea!!