Ciudata

Părinții mei....-Capitolul 12

                Mă trezesc ca în fiecare dimineață, buimacă și leneșă, dar de data asta ceva e diferit, cineva mă strânge în brațe din ce în ce mai tare, mă întorc pe partea cealaltă a patului și îl văd pe Nick care mă strânge nevrând să îmi mai dea drumul!
-Bă, ursule, mă omori!! Nick, nu mă mai strânge așa!
-Ce e micuțo, nu-ți place?
-Mai mult mă doare! Dar e bine!
-Ok îți dau drumul, dar...
-De ce trebuie să existe un "dar.."
-Pentru asta! Nick mă sărută lung și apăsat! Îmi era dor de un sărut ca ăsta!
-Ți-am spus că nu vreau să mă săruți!
-Știu, dar nu pot rezista fără să-ți simt buzele dulci!
-Ok, cu vrăjeala asta ai scăpat, te-am iertat!
-Te iubesc micuțo! Nick mă sărută din nou și mă strânge așa tare în brațe! Îmi era așa dor de momentele astea micuțo!
-Și mie Nick! Acum îmi e foame! Du-te  și fă-mi ceva bun de mâncare tati!! I-am spus eu lui Nick cu o față de cățeluș plouat!
-Offf râzgăiato, ok pentru tine fac orice!
-Yey, acum ieși, vreau să fac un duș!!
-Bine! Să cobori jos după duș!
-No bine, pa!!
-Stai, nu mă săruți?
-Nea, nu meriți!
-Așa faci? Bine, vino aici!!
-Lasă-mă, Nick!!
-Niciodată!
    Acesta mă ia în brațe (în stilul ăla de mireasă), mă sărută apăsat și tandru, și mă aruncă în pat, eu lovindu-mă puțin la mână!
-Au, au, au!!
-Ce e?? Te-am lovit, iartă-mă!
-Stai calm, m-am lovit eu singură, din neatenție!
-Off împiedicata mea! Fugi la duș!
-Ok!  
     Nick a ieșit din cameră, iar eu am fugit în baie! Am dat drumul la apa caldă, lăsând-o să îmi atingă pielea pe care o simțeam  din ce în ce mai grea datorită oboselii! După duș mi-am prins părul într-o coadă lejeră destul de drăgălasă, și mi-am luat o pereche de pantaloni scurti rupți, de culoare albastră și un tricou lung, decoltat cu un craniu în flăcări pe el! Am coborât scările iar Nick mă aștepta cu masa pusă!
-Oooo dar ce frumos miroase bucătarul meu!
-Stai să vezi ce gust și are!
-Abia aștept! Mă așez la masă și încep să mănânc, Nick a făcut paste, preferatele mele!
-Mmmm sunt așa bune! De asta te iubesc eu bucătar mic ce ești!
-Eu, mic? Nu cred!
-Eh, te alintam și eu!
-Știu, mi-am dat seama! Ma bucur că-ți plac pastele! Special pentru tine le-am făcut!
-Și îți mulțumesc! Strâng eu masa!
-Te ajut și eu!
       Eu merg să spăl vasele, și peste cinci minute mă cheamă Nick în living!
-Karina, vino repede aici!
-Ce e, ce s-a întâmplat?
-Uită-te la știri!  Mă așez pe canapea și rămân total șocată!
    "Astazi la Breaking News vă oferim informații șocante, un avion ce se întorcea de la Viena sper New York s-a prăbușit datorită defecțiunii motorului de pe aripa stâgă! Momentan există 105 persoane moarte printre care și faimoșii soți Thomson (acestia fiind părinții mei ) care se întorceau dintr-o ședință de afaceri, vrând ca sărbătorile să le petreacă acasa, alături de fiica lor Karina Thomson, care va moștenii tot ce au lăsat aceștia în urmă! Vom revenii cu vești noi în câteva minute!..."
   -Nick, părinții mei...au....au murit...
Am început să plâng foarte tare strângându-le pe Nick în brațe, cred că l-am zgâriat pe spate atunci când i-am înfipt unghiile prin tricou, la nervi am reacționat așa, dar acesta nu a spus nimic, a îndurat fără să-mi dea drumul din brațe!
-Karina...îmi pare rău...îți jur că totul va fi bine, nu o să te las să treci singură prin asta, voi fi lângă tine, îți promit!
-Nu e așa ușor Nick, mă doare groaznic, nu știi prin ce trec eu acum!
-Cum nu știu? Eu nu mai am mamă Karina, de la vârsta de 5 ani, cred că sunt cel mai în măsură să fiu lângă tine acum!
-Ai dreptate, îmi pare rău...dar mă doare...
-Știu, stai aici, în brațele mele totul va fi bine îți jur!
   Am stat în brațele lui cred că mai bine de o oră, plângând în continuu, nu a mai spun niciunul dintre noi nimic, doar Nick mă sărută pe cap atunci când simțea nevoia! Tăcerea fusese ruptă de Nick:
-Karina, eu trebuie să merg să o ajut pe bunica mea, dar nu vreau să te las singură! Vrei să vii, adica mai ești în stare?
-C..cred că d..da... Aș vrea să vin! Haide!
-Ia-ți te rog o jachetă pe tine, e destul de frig afară și vom merge pe jos până la bunica!
-Off ok.. 
      Tot drumul niciunul dintre noi nu a spus nimic, doar Nick se mai uita la mine din când în când să vadă cum mai sunt!
-Am ajuns! Aici stau eu cu bunica mea!
-E o casă foarte drăguță!
-Mersi! Bunico, am ajuns acasă!
B: -Nick, dragule nu mai țipa așa, poate sunt bătrână dar încă nu sunt și surdă!
N: -Ok, ok! Bunico ea e Karina Thomson, iubita mea! (La auzul acestui cuvânt am tresărit și cred că am roșit puțin)
K: -Bună ziua! Sper că eu nu vă deranjez!
B:- Niciodată! Chiar  mă întrebam pe unde își tot face veacul Nicky al meu!
N: -Bunico, nu îmi mai spune "Nicky" știi că nu îmi place!
K: -Nick, fi puțin mai respectuos cu bunica ta!
N: - Ok iubito! (Uhh iar cuvântul ăsta, un fior mă gâdilă pe spate)!
B: -Ia stai așa! Tu nu ești fata aceea a cărei părinți au murit în accidentul cu avionul?
N: -Bunico, taci!!
K: -Nu-i nimic Nick, da, eu sunt! Am spus lăsându-mi privirea în pământ fără a mi se observa lacrima care fugea din ochiul meu drept..
B: -Îmi pare rău, draga mea, nu am vrut să te simți prost! Condoleanțe! O să fii bine sunt sigură!
K: - Nu este nimic! Poate așa a vrut viața! Vă mulțumesc pentru grijă!
B: -Nu ai vrea un ceai și un fursec?
K: -Cum aș putea refuza? Nick tu vrei?
N: -Mai întrebi? Normal că da!
Ne așezăm toți trei la o măsuță destul de drăguță, iar după ce ne-am cunoscut mai bine, bunica lui Nick, pe care am aflat că o cheamă Elisabeht, a început să-mi arate poze cu Nick de când era mic! Yoy cât putea fi de dulce, nu cred că exista un copil mai dulce decât el pe vremea aceea!
N: -Bunico, mă faci de râs!
K: -Ba nu Nick, ești foarte drăgălaș!
N: -Dacă tu spui!
B: -Nick, dragule, te-aș ruga să-mi repari și mie raftul acesta, cred că s-a rupt la un colț!
N: -Ok bunico! Imediat!
    După vreo trei ore în care Nick s-a chinuit să repare un raft amărât iar eu cu bunica lui am făcut ceva de mâncare, am aflat atâtea despre Nick, cum că eu sunt prima fată pe care o aduce acasă, și că vorbește o grămadă despre mine! E așa un dulce!
K: -Ok meștere hai la masă, pot să jur că ești foarte înfometat!
N: -Să știi iubito că îmi este foarte foame!
B: -Mereu ai fost un mâncăcios Nicky!
N: -Bunico!!!
B: -Gata, gata! Nu te impacienta!  După cină am hotărât cu Nick ca  în seara asta să dormim la bunica lui! Asta mă bucura pentru că îmi placea aici!
-Cum te-ai simțit aici scumpo?
-Bine! Adică îmi place totul aici, îmi place casa ta, bunica ta, poveștile pe care mi le spune, mă simt ca într-o familie!
-Mă bucur că îți place! Și mă bucur că te simți mai bine!
-Mâine va trebui să merg la poliție...
-Ce, de ce??
-Pentru a da o declarația și a semna câteva contracte ce îmi arată că eu moștenesc tot ce mi-au lăsat părinții mei!
-Voi veni și eu cu tine!
-Mulțumesc!
-Acum hai la somn că ești obosită rău! Vrei să-ți spun o povestioară?
-Chiar te rog!
-Deci..a fost o dată ca niciodată....
        Cred că am adormit instant neauzind mare parte din povestea lui Nick, știam doar că mă simțeam mai bine lângă el!