Ciudata

Nu mai există nicio speranță...-Capitolul 28

            Perspectiva lui Nick

Nu, nu mi se poate întâmpla asta, nu acum, când abia ce am recuperat-o pe Karina, nu poate muri acum! O văd pe Zara cum îi ia sufletul Karinei, ridicând-o în aer! După ce o seacă de puteri și îi fură pur și simplu sufletul, Karina cade pe podeaua rece fără a se mai mișca! Fug lângă ea și o strâng în brațe, plângând și implorând-o să-și revina, să se trezească, dar nimic! Zara zâmbește satisfăcută și îmi spune cu o voce monstruoasă:
Za: -Plecați din fața mea acum sau o să vă omor!
N: -Nu plec fără sufletul Karinei! Îți dau orice în schimb!
Za: -Nu, nu mai vreau nimic! Plecați acum sau vă omor pe țoți trei!
N: -Dar...
Nu am putut continua propoziția deoarece Kail și un tip, nu prea știu cine era, nici că-mi păsa momentant, mă ridică de jos în brațele mele ținând-o pe Karina și mă trag după ei, spre ieșirea din regatul Zarei! Ieșim de acolo și mergem nu știu unde, niciunul dintre noi nu îndrăznește să spună ceva, eu o țineam pe Karina în brațe și plângeam silențios, pentru ca ceilalți doi să nu mă audă, dar sigur și ei plângeau, la un moment dat am hotărât să rup tăcerea asta mormântală!
N: -Tu...tu cine ești de fapt? Îl întreb pe tipul de lângă Kail care semăna extrem de mult cu Karina a mea!
M: -Eu sunt Matt, fratele Raheei, și presupun că tu ești cel pentru care am venit aici!
N: -Mda... Eu sunt Nick, semănați foarte mult, nu știi cât de fericită a fost când a afla că are un frate!
Ka: -Exact, A FOST, acum numai e, și e numai vina ta Nick, dacă te împotriveai puțin, sigur acum era în viață, aici, lângă noi! Țipă Kail la mine, dând cu pumnul într-un copac!
N: -V...Vina mea? Cum să fie vina mea, tu nu vezi cum arăt, sunt plin de răni care mai de care mai adânci, ce mai puteam face eu? Defapt e VINA TA, tu ești așa zisul protector al ei și nu ai făcut nimic, serios, cum dracu' să fie vina mea?! Țip și eu mai tare parcă, decât Kail!
Ka: - Tu glumești? Dacă nu erai așa un pămpălău moale, puteai rezista rănilor și nu o chemai pe Karina să te ajute! Acum...uită-te la ea...e moartă..și asta doar datorită ție... A spus Kail, lăsându-se la baza copacului, începând să plângă!
N: -Nu! Nu! Nuuu!! Nu poate fi vina mea, o iubesc, cum să vreau ca ea să moară? E vina doar a ta "protectorule"!! Spun scuipând ultimele cuvinte și strângând-o pe Karina la pieptul meu, lăsând lacrimile să cadă pe fața ei, sperând că așa se va trezi, ca în anime-urile acelea pentru râzgâiații ăia de copii, desenele acelea în care, cu o simplă lacrimă poți readuce la viață o persoană dragă, dar nu mergea așa! "NU EȘTI ÎN DESENE IDIOTULE, KARINA NU ÎȘI VA REVENI DACĂ O ÎNECI ÎN LACRIMILE TALE!!!!!!" Mda .... acesta a fost subconștientul meu, care avea întotalitate dreptate, dar nu mai știam ce să fac, pur și simplu mă simt gol fără ea....
N: -Acum ce facem?
M: -Vom merge la unchiul Zorad, sigur are el vreo idee ca s-o readucem la viață!
Ka: -Și dacă nu v-a avea?
N: -V-a avea sigur! Nu o pot lăsa să moară așa, o iubesc enorm!
Ka: -Hă?? O iubești? Bă dacă o iubeai tăceai dracu' din gură și suportai!!
N: -Bă dar ție de ce îți pasă?
Ka: -De ce îmi pasă? Hmmm.... Poate pentru că am ajuns să țin la ea mai mult decât la mine, boule, ea era singura care mă putea înțelege!
N: -Tu ții la ea?
Ka: -Nu știi cât!
N: -Atunci de ce, pula mea, nu ai salvat-o? Țip la Kail din tot sufletul, cred că mai aveam puțin și îl pocneam!
Ka: -N-am putut, ok? Nu mă puteam ridica, plus eu Matt suntem vulnerabili în fața Zarei...
Nu am mai spus nimic, doar mi-am lăsat privirea în jos urmându-i pe băieți! Tot drumul a fost o liniște totală între noi, eu mereu o priveam pe Karina, sperând că se v-a trezi, dar nimic....
Am ajuns la palatul lui Zorad, eu am alergat până la sala tronului cu Karina în brațe, am intrat pe ușă trântind-o de perete, pe un tron înalt, văd un bărbat la fel de înalt, acesta stând cu spatele la mine mă întreabă:
Z: -Cine îndrăznește să mă deranjeze acum? Strigă el pe un ton sinistru și ridicat! Dar nici eu nu mă las mai prejos, strig la el pe un ton și mai ridicat (cred că aici am exagerat puțin!)
N: -Ajut-o, acum!!! Îi strig și fac un pas către el cu Karina în brațe! Acesta se întoarce cu fața la mine, fiind vizibil nervos, îmi spune ceva apoi de oprește analizându-mă!
Za: -Îndrăznești să mă com..... R...Raheea... Ce s-a întâmplat cu ea?
N: -Și-a dat sufletul pentru mine... Spun eu trist, lăsându-mi privirea în jos, scăpând câteva lacrimi!
Za: -Tu...tu ești acel Nick?
N: -Da! Acum ajut-o să-și revină, adu-o la viață, te rog...
Za: -Urmează-mă, Kail, Matt veniți și voi!
Ka&M&N: -Bine!
Îl urmăm pe Zorad până în cea mai frumoasă cameră a castelului, intrăm acolo și Zarod îmi spune s-o pun pe micuța mea în pat, așa fac și apoi îmi îndrept privirea spre el!
Za: -Ascultați-mă! Din păcate nu am nici cea mai vagă idee cum să o aducem înapoi! Zara i-a luat sufletul, iar eu, noi, nu avem cum să i-l înnapoiem micuței Raheea!
N: -Asta nu-i o variantă, trebuie s-o salvezi cumva Zorad, te rog... Sunt distrus fără ea..
Ka: -Nu doar tu..
N: -Zorad te rog ajută-mă...
Za: -O să fac tot posibilul s-o reînvii crede-mă, dar trebuie să-mi controlez toate cărțile cu vrăji, și trebuie să apăr acum și castelul de Zara, este mult mai puternică!
N: -Îți mulțumesc, defapt vă mulțumesc tuturor pentru ajutor!
M: -Nick, eu zic să mergi să-ți faci un duș și să-ți bandajezi rănile, sunt destul de grave!
N: -Ok Matt!