Ciudata

Acasă din nou!-Capitolul 31

        Perspectiva lui Nick

Bun, au trecut mai mult de 5 zile de când am conceput acest plan, totul bine până acum, cred că i-am câștigat deja încrederea Zarei, defapt știu asta sigur, mai nou sunt mâna ei dreaptă, la figurat desigur, am aflat atâtea de la ea, dar ceea ce m-a bucurat și m-a surprins a fost că ea mi-a prezentat "planul" ei de a cuceri palatul focului! Era unul banal, defapt chiar infantil, ea vroiam să-și însușească sufletul iubitei mele Karina pentru a deveni mai puternică, apoi avea de gând să îl omoare pe Zorad și pe noi, adică pe mine, Kail și Matt, iar pe locuitorii regatului să-i preia sub conducerea ei! Hmm.. ce plan idiot, nu avea nicio șansă să reușească, iar acum, că o voi readuce pe Karina la viață totul va fi mult mai bine, iar Zara va fi moartă de mult timp!
Observ ușor, ușor, că nu mai am timp așa că îmi creez un mic plan pentru a putea lua atât degetul cât și ADN-ul vrăjitoarei, așa că merg în camera ei și îmi iau aerul meu de sclav!
-Stăpână?
-Da!
-Deranjez?
-Momentan nu! Ce este?
-Am auzit că vă puteți regenera, foarte repede, îmi puteți arăta?
-Da, mă pot regenera și vindeca repede, dar de ce vrei să știi?
-Sunt destul de curios de felul meu, aș vrea să văd asta! Poate vă tăiați un deget sau altceva!
-Bine, o să-ți arăt! Dă-mi acel cuțit!
-Imediat!
Nu pot să cred că a pus botu' la gluma asta copilărească, dar nu am mai zis nimic, i-am dat cuțitul, și mi-am luat un pahar mic, ceva asemănător unui borcănel în care să așez sângele și degetul! O priveam cu atenție, și-a așezat mâna stângă pe masă, iar în următoarea secundă am văzut-o cum a apăsat cuțitul pe degetul ei arătător, scâncind de durere! Și-a ridicat mână și mi-a arătat-o, fără acel deget, care acum zăcea nemișcat pe măsuță, l-am luat repede și l-am aruncat în borcănel alături de câteva picături proaspete de sânge, i-am pus capacul și l-am băgat în buzunarul pantalonilor, Zara nu a observat asta fiind încă uimită și ea de regenerarea imediată a degetului ei, și-a întors privirea spre mine și mi-a zâmbit sadic!
-Vezi, sunt ca nouă acum! Dar degetul unde este?
-Cred că a dispărut! Oricum e atât de interesantă chestia asta!
-Mă bucur că ți-am fost de ajutor! Acum lasă-mă singură! Mai e puțin timp și voi cuceri regatul focului!
-Cum doriți stăpână!
Am părăsit repede încăperea și nu am mai stat pe gânduri, am ieșit din castel și forma mea de sclav infect a dispărut complet, fiind din nou același eu, Nick, un băiat înalt, brunet, cu ochii căprui, drăguț dar enorm de trist, dorul de Karina reușea să mă omoare încetul cu încetul! Așteptam cu nerăbdare ziua în care să o pot strânge în brațe și să-i pot spune c-o iubesc enorm de mult iar ea să-mi răspundă cu un sărut gingaș și dulce, exact așa cum făcea și până acum!
Alergam cât puteam de repede spre palat, dar dintr-un tufiș a apărut o arătare, sau, mai precis sclavul vrăjitoarei, acela care mi-a răpit-o pe Karina prima dată, Jhon dacă nu mă însel! S-a apropiat de mine și mi-a spus pe cel mai ridicol ton posibil:
-Măi, măi! Tu ești puștiul acela...
-Târâtură, dă-te din drumul meu!
-Ușor puștiu', eu nu ți-am vorbit urât deloc! Din câte știu prințesica ta acum e moartă, nu?
-Pleacă până nu te omor cu mâna mea!
-Și dacă nu vreau? Ce ai de gând să faci?
Nu i-am mai răspuns, doar mi-am scos cuțitul din buzunarul hanoracului și am reușit să îi împing cuțitul adânc în piep, acesta la rândul lui și-a înfipt ghearele în brațul meu făcându-mă să urlu nebunește de durere! M-am săturat de calea ușoară, așa că m-am ridicat de jos și mi-am ștes lama cuțitului, m-am apropiat de Jhon care era la pământ și dintr-o mișcare extrem de grațioasă i-am tăiat capul! Sângele curgea încontinuu încântându-mă, fiecare strop de sânge ce atingea pământul mă aducea la extaz jur, m-am răzbunat pentru toate rănile și durerile provocate atât mie cât și Karinei! L-am lăsat acolo și am fugit spre palat! Brațul sângera și mă durea groaznic, dar nu-mi păsa, am intrat în sala tornului trântind ușa de perete, ca de obicei!
N: -Sunt aici! Am țipat din tot pieptul, făcând o gălăgie infernală!
Z: -Ai luat ceea ce ne trebuia?
N: -Normal, altfel nu mă întorceam așa repede!
Z: -Dă-mi-le! Trebuie să fac poțiunea acum, nu mai avem așa mult timp!
N: -Poftim!
M: -Nick, ai venit!! Mă bucur să te văd!
N: -Lasă-mă cu asta! Ce face Karina?
M: -Perfect! Dansează!
N: -Faci mișto de mine, cum să danseze?
M: -Serios mă, ce dracu' ar putea face decât să stea nemișcată, în același loc în care ai lăsat-o și tu!
N: -Merg la ea!
          Nu mai spun nimic și urc scările în viteză spre camera Karinei, pe drum mă întâlnesc cu Kail care mă salută, nu-i răspund, doar îl împing cu cotul și îl aud cum spune ceva, sigur m-a înjurat, dar n-am timp de el acum, o să-l "salut" și eu mai târziu! Intru în camera ei și o privesc, era din ce în ce mai palidă, mai stinsă, m-am dus și am ridicat-o din sicriu luând-o în brațe! Nu m-am mai putut abține și am dat frâu liber lacrimilor, strângând-o foarte tare, îmi era așa dor de ea, de cuvintele ei, de gingășia ei, de nebunia ei, de tot, o vroiam aici în următoarea secundă, dar asta nu se putea momentan!

După vreo două zile în care eu mi-am tratat rana și am vegheat-o pe micuța mea, poțiunea era gata! Zorad a venit în camera în care mă aflam alături de Kail și Matt, și mi-a spus să mă îndepărtez de sicriul Karinei, așa am făcut și l-am văzut cum a atins-o pe Karina pe frunte, gât, piept și în final ajungând la inimă, a spus ceva, o incantație iar apoi s-a jucat cu focul deasupra capului ei!
Z: -E bine acum! Vom aștepta să se trezească și totul va reveni la normal!
N: -Mulțumesc mult Zorad, nu știi cât dor îmi era de micuța mea, abia aștept s-o strâng la piept!
Z: -Nu trebuie să-mi mulțumești, e și nepoata mea și trebuia oricum să găsesc o cale de a o reînvia! Acum noi plecăm, ai grijă de ea, și dacă se întâmplă ceva, strigă-ne!
N: -Așa o să fac!
Cei trei părăsesc camera și mă lasă din nou singur cu prințesa mea, priveam chipul ei cu mare atenție așteptând cel mai mic surâs sau oricare alt semn de viață, până când, cred că am adormit!

      Perspectiva Karinei

      Bun, bun! Nimic nou zilele astea, același întuneric banal și plictisitor, deja m-am obișnuit cu asta! Dar....dintr-o dată simt câteva furnicături pe corp, iar mai apoi zăresc o luminiță albă într-un colț îndepărtat! Merg spre ea și o ating iar, mai apoi, aceea lumină albă se conturează mai bine în așa fel încât pot distinge lucul unde mă aflam! Era o cameră mare, foarte frumoasă și luminoasă, am încercat să mă ridic și am observat că eram într-un sicriu alb, nespus de frumos, iar pe un scaun, lângă mine, era........ Nick, care dormea dus! Mi-am pipăit atât mâinile și picioarele, m-am ciupit ușor să văd dacă simt ceva, și chiar simțeam! Nu pot să cred, eu TRĂIESC!!!! În sfârșit m-au readus la viață, cât mă bucur pentru asta!! Un surâs imens mi-a bucurat fața, m-am ridicat ușor în șezut și i-am mângâiat lui Nick obrazul, acesta trezindu-se!
N: -Hmm.... Ce e mă?
K: -Nicky!
N: -K...Karina.... Chiar tu ești sau visez?
K: -Eu sunt mă prostuțule!
N: -Iubito, ești bine!!
Nu am mai putut spune nimic că Nick m-a luat în brațe, ridicându-mă din sicriu și m-a sărutat pe cât de pasional pe atât de dulce! I-am răspuns la sărut și l-am strâns în brațe foarte tare, lacrimile făcându-se din nou prezente pe fața mea!
N: -Ce e, de ce plângi micuțo?
K: -Credeam că m-ai uitat, că nu o să mai scap de acolo...
N: -Cum să te uit? Te iubesc mai mult ca niciodată, îmi pare așa rău că nu te-am salvat mai de vreme, doar că abia zilele astea a găsit unchiul tău o scăpare!
K: -În fine! Ceea ce contează este că suntem iar împreună!
N: -Așa e micuțo! Și nimeni nu o să mi te mai ia! Îți jur asta!
M: -Nick, iar vorbești singur? Întreabă Matt care tocmai intra pe ușă, când mă obsevă rămâne șocat!
M: -R...Raheea? Surioară, tu ești, sau iar îmi joacă mintea feste?
K: -Eu sunt tăntălăule! Ce faci?
M: -Taci și vino aici!
Matt mă strânge în brațe cât poate de tare, apoi mergem spre sala tronului! Acolo îi strâng tare în brațe pe Kail și pe unchiul Zorad, iar mai apoi ne așezăm la masă și încep să le povestesc totul cu lux de amănunte! Ei mă ascultă atent și rămân uimiți, iar apoi îmi spun că nici aici nu s-au schimbat prea multe, Nick îmi spune planul Zarei și mie îmi apare un zâmbet imens pe față!
K: -Putem folosi faptul că Zara nu știe că eu trăiesc în favoarea noastră!
Z: -Așa vom și face! Nici nu va știi ce o va lovi!
K: -Hmm... E un plan perfect!
N: -Karina, mergem sus?
K: -De ce?
N: -Pentru că vreau să petrec timp cu iubita mea, mi-ai lipsit enorm!
K: -Ce lingușitor ești! Și tu mi-ai lipsit!
       Mergem amândoi în cameră și ne așezăm pe pat, Nick mă ia în brațe și mă sărută pe gât și pe buze sufocându-mă, adormind amândoi astfel!