Ciudata

Hi hi! Un nou prieten!- Capitolul 17

         Ăăăă.... Unde sunt? Și de ce mă doare capul așa tare? Și de ce sunt lăgată cu cătușe de mâini? Ce dracu'?? Bă!!!! Matahalelor, vreau câteva explicații!!! Da-ți drumul!!
-Ho!! Numai țipa așa! Ce vrei?
- Niște explicații! De ce m-ați legat așa!?
-Pentru a nu-ți putea folosi puderile împotriva noastră!
-Ce?? Da-ți drumul acum sau nu știu ce vă fac!! Mă înfurii foarte tare iar mâinile mele încep să se aprindă și să scoată câte o scânteie!
-Calmează-te păpușă numai avem mult de stat aici și după totul o să fie, nu o să mai suferi atât! Matahala vrea să iasă dar eu îmi mișc degetele în așa fel încât arunc o scânteie care ajunge pe antebrațul lui astfel arzându-se puțin!
-Auch! Ce dracu'.. Tu ai făcut asta?
-Posibil! Spun eu chicotind! Tipu' ăsta vine lângă mine, mă prinde de bluză și mă ridică împingându-mă spre perete!
-Lasă-mă matahală!!
Nu termin de spus fraza că simt cum o palmă rece și grea face contact cu fața aruncându-mă astfel în genunchi! Tipu' ăla m-a lovit, nu pot să cred, nu m-a lovit nimeni niciodată, nici măcar părinții mei! Mă doare așa tare, nu pot descrie această durere, și totodată mă simt janată, mă simt ciudat! Javra aia iese din cameră mormăind ceva, cred că m-a înjurat, dar nu-mi pasă! Fără să îmi dau seama câteva lacrimi mi se scurg pe obazul încă roșu de la palma aceea! Mă ustură puțin atunci când lacrima fierbinte ajunge la buza mea superioară! Mă uit mai bine și observ că ăla mi-a spart buza atunci când m-a lovit! Sângerarea nu se oprește și mă doare foarte tare! Încep să plang mai tare, și mă gândesc numai la Nick, oare el e bine, a primit mesajul meu? Îmi e așa dor de el, aș da orice să-l am lângă mine!! Uff ce am făcut așa rău de am ajuns aici? Nu pot fi și eu o fată normală, fără toate căcaturile astea, auzi, părinții mei regi, eu prințesă, și cu puteri cică! Ha ha! Asta nu poate fi real, sigur visez! Dar dacă visez de ce nu mă pot trezii odată!!!! Aaaaaa!!!! Sigur înnebunesc aici! Am nevoie de Nick! El e singurul care mă poate ajută, mă poate calma! Sper doar că este bine! Ma opresc din gândit asa paranoic și mă uit atentă la o pietricică care sta nostalgică lângă mine! O privesc și mă concentrez, deoadată piatra începe să se ridice, mai exact să plutească singură, mă sperii puțin după încep să prind curaj și îmi mut privirea spre ușa încuiată, iar atunci pietricica a zburat direct în ușa, creeând un mic zgomot! Cred că acum pe lângă a controla focul, sunt și telechinetică (adică pot muta obiecte, și cine știe poate și ființe cu mintea)! Mișto, puterea asta chiar îmi place! Încerc să desfac cătușele concentrându-mă la ele, poate îmi mai apare vreo putere, dar nimic! Se pare că deocamată am doar două puteri! Eh mai bine nu aveam nimic și nu mă mai omora nimeni! Cât aș vrea ca Nick să fie aici, să mă strângă în brațe și să-mi spună că vom trece împreună prin asta! Off.....

Perspectiva lui Nick
-Bun, băieți este 10:15! Eu și Andrew mergem la E și voi mergeți la V, înțeles?
-Da! Spun toți trei! Și ne vom întâlni marți aici, la casa Karinei, la ora 13!
-Bun ăsta-i planul! Aveți grijă băieți!
- Și voi! Pa!
-Pa!
Deci, îmi iau un cuțit destul de mare, și îl văd pe Andrew cum își bagă pistolul în buzunar! Mă sperie puțin!
-Pentru orice eventualitate frate! Spune acesta cu o față sadică!
-Mă uimești! De unde iei chestie astea?
-Eh, am eu sursele mele!
-Îmi e frică! Spun eu și mă opresc puțin în loc! Dacă nu o vom găsi, sau dacă va fi deja prea târziu, nu pot să o pierd, nu pot trăi fără ea!
-Nu gândi așa! O vom gasi ai încredere!
-Nu-i așa ușor! Îmi este frică! Ea e toată lumea mea, deja au trecut două zile și simt cum mor fără ea! Nu mai pot! Îmi e dor de ea așa mult, vreau s-o strâng în brațe, și dacă ăia au atins-o cu un deget măcar îi omor!
-Mai încet Zorro! Nu omori pe nimeni fără mine! Karina e și prietena mea, deci normal că îi vom omorî, sau cel puțin le vom face câteva răni!
-Mersi că îmi ești alături acum!
-Doar suntem frați!
Mergem prin pădure, vorbim, facem glume, și într-un final ajungem la ieșirea din pădure! Acolo vedem o casă mare, veche și părăsită! Ne apropiem puțin și ne uităm pe geam, nu e nimeni, peste tot sunt numai pânze de paianjen și praf, mă apropii de ușă, iar aceasta este încuiată, nu o pot deschide așa că Andrew sparge un geam și intrăm pe acolo, cu greu, dar reușim!
Căută prin toate camerele, dar nimic, nu e nimeni aici! Ieșim din casă și încep să îmi pierd din speranță! Dar nu mă dau bătut! Hotărâm să mergem și la cealaltă casă!
Ajungem destul de repede deoarece pe la jumătatea drumul am început să alergăm, totuși era destul de târziu și nu vruiam să mergem noaptea acasă, singuri, printr-o pădure! Vedem casa, care, parțial trebuia să fie părăsită, dar spre surprinderea noastră un bec s-a aprins într-o cameră! Ne apropiem și ne uită pe geam! Acolo un bătrân trăgea după o ladă mai mare, acesta vrea să iasă și se întâlnește cu noi!
-Voi ce faceți aici?
-Căutăm ceva! Dar dumneavoastră? Spuse Andrew improvizând!
-Mie îmi trebuie lada asta așa că am venit s-o iau!
-Nu vă supărați, dar casa aceasta este părăsită?
-Da, de ani buni!
-Și nu ați văzut pe nimeni pe aici? Nici măcar o fată înaltă, cu păr șaten și ochii căprui?
-Nu! Nu am văzut pe nimeni! De ce? Căutați aceea fată?
-Frate, îi dai de bănuit, fi mai subtil! Îmi spune Andrew mai în șoaptă și are dreptate!
-Nu, nu o căutăm, doar eram curioși! Mulțumim! La revedere!
-Sunteți destul de ciudați! La revedere!
Am chicotit când am auzit cuvântul "ciudat", numai Karina îmi spunea așa! Off.... Îmi e așa de dor de ea, de ochii ei, de zâmbetul ei, de tot ce era al ei! Deja îmi pierd speranța!
-Andrew, dacă nu o vom găsi?
-Să nu îndrăznești să te gândești la una ca asta, o vom găsi, știu sigur!!
-Sper....
Ne întoarcem acasă, destul de târziu! Andrew pleacă și el, lăsându-mă singur! Mâine trebuie să ne întâlnim cu toții! Sper ca măcar James și Jack să fii găsit ceva! Offf..... Karina.... Merg sus și îmi fac un duș după care mă pun în pat! Nu pot dormii, dacă Karina nu e bine, sau dacă numai e deloc... Ufff!!!!! E numai vina mea! Trebuia s-o salvez atunci când am putut, acum poate e prea târziu! Cât de laș pot fi? Dacă o s-o găsesc jur că voi avea cea mai mare grijă de ea, nu o voi mai lăsa singură niciodată!..... Dacă ea e m..moartă....îmi jur că o să mă omor și eu, nu pot trăi fără ea, ea îmi e toată lumea, ea e micuța mea! Nu observ dar câteva lacrimi mi se scurg pe obraz, inundându-mi ochii! Nu pot să cred că am ajuns să plâng pentru o fată, ăsta nu sunt eu! Dar, nu îmi e rușine cu asta, o iubesc enorm de mult și aș face totul pentru ea, până să și plâng..... Adorm cu lacrimi în ochi gândindu-mă la Karina...

Cineva mă trezește din somnul meu dulce și îmi spune ceva!
- Ce dracu' mai vrei?
-Ia, mănâncă!
-Nu vreau mâncarea voastră scârboasă! Împing cu piciorul farfuria în așa fel încât vărs mâncarea aia, oricum arăta oribil!
-Iar faci fițe?! Îmi spune matahala aia și se apropie de mine, mă ridică din nou și îmi mai dă o palmă peste față și mă trântește de perete în așa fel încât gem de durere! Cad din nou în genunchi, începând să plâng foarte tare!
-Nu te mai zmiorcăi, că nu ți-am făcut nimic rău! Azi nu o să mănânci nimic! Spune matahala și iasă din cameră încuind ușa!
Îmi ridic capul din palme și observ că a început să-mi curgă sânge din nas!
-FELICITĂRI MI-AI SPART NASUL!! Strig eu după arătarea aia, și spre surprinderea mea primesc un răspuns!
-MĂ BUCUR!!
Ufff javră! Îmi apăs cu mâna pe obraz și ce să vezi, aveam obrazul vânat, exact ca și spatele, care mă durea groaznic! Cred că arătam groaznic! Defapt nu cred, știu sigur!! Cât îi urăsc pe tipii aștia! "Nick....am nevoie de tine.... Îmi este dor de tine urâtule.... Te iubesc....." îmi spuneam eu mie însumi pentru a mă încuraja puțin, pot să mai rezist aici, nu renunț așa ușor!!
Nu pot dormii, nici dacă aș vrea, avand în vedere că-s legată de mâini iar eu stau pe o podea destul de rece, posibil să fii răcit! Îmi mai aprind un mic foc pentru a mă încălzi, dar nu mă ajută pentru că lacrimile mele care cădeau nestăpânite reușesc să îmi stingă micuțul foc creeat în palmă!
-Matahalelor!!! Vreau să vorbesc cu "șeful" vostru! Bă!!! Mă aude și pe mine cineva!!! Animale ce sunteți!
-Ce vrei păpușă?
-Unde-i șeful tău?
-Are treabă acum, e plecat! Spune-mi ce vrei?
-Vreau apă, îmi este sete!
-Pff...Vin imediat!
Tipu' ăla iasă și peste cateva minute vine la mine cu un pahar cu apă!
-Mulțumesc, poți pleca!
-Bine, bine!
Normal că nu îmi era sete, aveam un plan! Era de înțeles că dacă pot controla focul, ar trebui să controlez și apa! Mă uit fix la pahar și ridic o mână ușor în aer, văd cum paharul începe să se miște, din el ieșind apa sub formă de tentacul sau ceva! Mă concentrez puțin mai mult și observ că o pot aranja în diferite feluri, mă joc cu apa din pahar cam vreo oră încontinuu! Oare dacă apropii apa și focul o să iasă ceva! Ridic cu o mâna apa și cu celaltă aprind focul, le apropii puțin, puțin mai mult, și atunci cand sunt una lângă alta îmi unesc mâinile și ce să vezi, apa a stins focul! Dăăă!!! Karina cât de proată să fii? Era de înțeles că așa se va întâmpla! Of of e clar că înnebunesc aici!
Mă mai uit puțin pe pereți, pe tavan căutând o scăpare, o ușiță secretă, dar nimic! Fulgerător îmi trece prin minte ideea că, dacă pot folosi focul în favoarea mea poate pot să-mi fac un mic prieten din foc! Îmi închid ochii, mă concentrez, și îmi imaginez o pisicuță mică, spre surprinderea mea, atunci când deschid ochii, văd o lumină puternică, mă uit mai atent și observ că este o pisicuță din foc! Yey, am reușit!!
-Meaw!
-Odododo! Tu pisicuță ești a mea acum! Vino aici!! Mă apropii de ea și o iau în brațe! Reușim șă adormim amândouă, Tommy, pisicuța, sau defapt motănelul (pentru că era un "el") m-a încălzit, făcându-mă să mă simt mai bine!