Ciudata

Singură din nou-Capitolul 5

            Este dimineață! Ceva e ciudat, ceasul meu nu mă mai trezește, bâjbâi cu mână după el, dar nu este acolo unde trebuia să fie așa că îmi ridic capul și conștientizez că defapt sunt în spital, singură din nou, defapt așa am fost și până acum! Doar cu Nick nu eram singură, cu el mă simțeam în siguranță, acum și el m-a lasat! În fine, mă ridic din pat, iar atunci când vreau să calc pe podeaua rece simt o durere cumplită și cad din picioare pur și simplu! Auuuu cât de fraieră pot să fiu, cum să uit că mi-am luxact piciorul, adică de asta sunt în spital! Pfff mă ridic încet, ținându-mă de pat! Urăsc situația asta, parcă aș fi handicapată, îmi mai lipsește scaunul cu rotile!
După ce mă ridic, mă așez din nou în pat deoarece nu pot să fac altceva!
Mda...stau...și stau....și iar stau..... Nimeni nu vine să mă vada, până și doctorii m-au uitat!
Până și pereții aștia mă urăsc, nici măcar ei nu vor să vorbeasca cu mine, și "prietenii mei imaginari" m-au părăsit...Stând așa cu gândurile mele, aud că bate cinevă la ușa camerei
-Intră, e deschis! (Asta a sunat ca o replică din filmele acelea romantice)
-Sigur pot intra?
Vocea asta îmi e cunoscută.. E Nick! Toate starea mea tristă parcă dispare, fiind înlocuită de nenumărați fluturași și mii de inimioare (yoy, frate, nu mă mai recunosc, eu nu vorbesc așa, Karinnnaaaa, revino-ți fetiță, ce e cu tine)
-Waaii cât ma bucur să te văd!! Spunând asta îl trag sper mine și îl strâng tare în brațe.
-Și eu mă bucur așa mult să te am în brațe! Ce faci, cum mai ești?
-Mor!!! Asta fac! Nu tu wi-fi, nu tu televizor, nu tu muzică, nu tu mâncare, numai pastile idioate cu gust scârbos care mai rău îmi fac!
-Nu îți fac rău, te ajută, îți fac bine!
-Sau lasă, eu tot nu le iau, le arunc pe fereastra, dar nu spui nimănui!
-Bă, nu mai fi așa încăpățânată! Uite, sunt eu lângă tine acum, ia pastila asta! Îmi înmână o pastilă destul de mare, pe care a gasit-o pe măsuță, cred că pe asta am uitat s-o arunc!
- Nu, nu vreau!!
- Ufff nu fi un bebeluș, ia pastila asta te rog eu mult!
-De ce aș lua-o?! Mă ajută cu ceva?? Și așa după ce o să ies de aici o să fiu din nou singură, uită-te în jurul tău, nu e nimeni aici, niciun prieten, nicio rudă, până și părinții mei m-au uitat aici, crezi că dacă aș muri i-aș lipsi cuiva?....
- Ești nebună!?! Să nu mai spui asta niciodată!! Nu o să mori, nu te las eu! Mie îmi pasă de tine, de aceea am venit aici, și nu o să mai plec, nu o să te las iar singură..
-Nu înțeleg, ce vrei să spui??
-Spun că am vorbit cu bunica mea , și i-am spus că o să stau cu tine până o să te faci bine, iar ea a spus că să fac ce vreau, dar totuși să am grijă!
-Serios, o să stai aici?!
-Da, o să am eu grijă de tine, micuțo!
- Hi hi, ești simpatic! Cel puțin acum îmi ți tu de urât!
-Ok! Acum ia te rog această pastilă amarâtă!
-Offf bine, pentru tine o fac!
-Mulțumesc! Spunând asta mă îmbrățișază așa strâns, dar totodată așa tandru, nu aș vrea să-mi mai dea drumul!
-Auzi, tu în ce pat o să dormi?
-Nu știu, cred că am avea loc amândoi în patul asta, dar dacă vrei pot dormi în celălalt!
-Nu! Vreau să dormi cu mine, mă simt mai în siguranță!
Nu termin de spus toată frază, că Nick e deja lângă mine, sub pătură!
-Hey!! Nu am loc, grasule, dă-te, mă înghesui, mai ai puțin și mă omori!!
-Stai mă că doar mă jucam cu tine, vruiam să fim mai aproape!
-Ok atunci vino lângă mine!
Ne mai "jucăm" puțin, și îl rog să-mi spună o poveste (știu, sună ciudat, dar îmi place să mă simt un copil, să fiu alintată), acesta nici pe la jumătatea poveștii nu ajunge, că eu am și adormit în brațele lui!