Nick nu poate muri, nu acum!!-Capitolul 18

28 5 0
                                    

       Perspectiva lui Nick

Alarma ceasului mă trezește din visul meu frumos în care eram prins cu Karina, ne plimbam, eram împreună, ne sărutam și totul era perfect până când alarma asta idioată îmi spulberă visul ! Dechid ochii leneș și mă uit în jur, cu greu conștientizez că micuța mea nu mai este lângă mine, mă simt așa idiot fără Karina, simt cum o parte din lumea mea cade, trebuie s-o găsesc neapărat, mi-aș dorii așa mult ca ea să fie aici! De ce n-am fost eu îl locul ei? Ahhh!!!! Trebuia s-o salvez atunci cand aveam ocazia! Mă ridic și mă uit la ceas, este ora 10, iar la 13 trebuie să vina băieții, sper ca James și Jack să fii găsit un indiciu cât de mic! Merg la baie și îmi fac un duș! După ce termin dușul merg să mă schimb! În momentul în care mă apropii de dulap și mă uit la abdomenul meu îmi apare în cap imaginea cu mine și Karina, atunci când sărutând-o, i-am băgat mâna sub tricou, inima ei bătea așa tare, gata gata să-i sară din piept, oricum nu aveam de gând să-i fac ceva! Îi respect dorința, nu profit de ea, e prea micuță, o înțeleg de aceea nu o grăbesc! Am avut doar o curiozitate, într-adevăr o vruiam doar pentru mine, vruiam să o simt toată, să știu că e doar a mea, dar m-am stăpânit și mi-am impus ideea de a nu profita de ea! O iubesc pe fata asta mai mult decât orice pe lume, i-aș omorî pe toți numai pentru a o aveam doar pentru mine! Fără să observ trece deja o oră în care pierd vremea! După ce mă îmbrac merg jos, la bucătărie și îmi fac niște cartofi prăjiți,iar îmi aduc aminte de Karina, ea știa să gătească, îmi făcea cele mai bune paste, sau cel mai bun pui pe care l-am mâncat vreodată! Nimic nu are sens fără ea! După masă merg sus, în dormitor și mă joc pe leptop până aud o bătaie în ușă, trag cu ochiul la ceasul de pe noptieră și văd că este deja 13, înseamnă că băieții sunt aici! Fug jos și îi poftesc pe canapea!
-Deci, James, noi nu am găsit nimic, ambele case erau părăsite în adevăratul sens al cuvântului! Te rog spune-mi că voi ați găsit ceva! Spun eu lui James, sperând ca el să-mi readucă speranța! Mă uit în ochii lui și păreau triști, totuși mai aștept puțin să văd ce o să spună!
-Păi, Nick, noi am mers la prima casă de care ai vorbit tu! Aceasta era părăsită, mai să se dărâme pe noi! Am fugit repede de acolo! Am pornit spre a doua casă, iar când am ajuns acolo ne-am uitat pe fereastră și am văzut trei bărbați mari, destul de puternici, iar unul dintre ei venea de la subsol cu o farfurie de mâncare, și la un moment dat s-au auzit țipete de la subsol, păreau țipete de fată! Apoi am plecât fără ca cineva să ne vadă!
-Nu pot să cred! Ei sunt!! Stai, țipete? Ahhh!!!! Daca au rănit-o cât de puțin îi omor, îi strâng de gât, jur!!
-Zorro calmează-te! Nu o să fii singur acolo! Acum ce facem? Spune Andrew care își scoase pistolul din buzuran încărcându-l cu gloanțe!
-Știu eu ce vom face! Fiți atenți! Jack am nevoie de încă doi băieți, prieteni de ai tăi, nu știu, nu-mi pasă, doar îi vreau aici!
-S-a făcut! Vin imediat! Jack iasă repede pe ușă trântind-o!
-Andrew de la tine am nevoie de șase pistoale bine încarcate!
-Acum mă întorc! Și pleacă și acesta, rămânând numai eu și James!
-De la tine James nu vreau nimic! I-am spus eu în scârbă, neuitând momentul în care a sărutat-o pe Karina! Mă întorc cu spatele la el și privesc pe fereastră în neant! Simt cum o mână îmi atinge umărul!
-O vom găsi crede-mă! Și va fi bine!
-Sper asta! Acum ia mâna de pe mine! Să știi că nu am uitat seara aceea, momentul acela...
-Tot nu ai uitat? Eu credeam că ți-a trecut deja!
-Nu, nu mi-a trecut! Tu trebuia să-mi fii prieten și defapt ce faci? O săruți pe Karina care nici nu putea riposta, o obligai să-ți răspundă la sărut!
-Frate, eu îl locul tău aș uita de asta! A fost o întâmplare și gata, a trecut! Bucură-te că ea tot la tine s-a întors, tot pe tine te vruia chiar și după ce te purtasei așa cu ea, după ce o rănisei! Eu, dacă aș fi fost tu acum mă bucuram că am o iubită ce mă iartă pentru toate căcaturile pe care le fac!! Gândește-te la asta și încercă s-o apreciezi mai mult! Îmi spune James pe un ton ușor superior după care iese afară, lăsându-mă singur! Pff..... Are dreptate.... Am fost un bou că am rănit-o pe Karina.. Trebuie să o prețuiesc mai mult, să-i fiu mereu aproape, să o ajut, să o protejez, să o iubesc de mult mai multe ori decât o face ea! Iar cu faza aceea, trebuie să uit! Ies afară și merg lângă James care stătea pe o băncuță din fața casei Karinei!
-Ai în totalitate dreptate! Ar trebui să o prețuiesc mai mult, iar noi suntem prieteni! Îi întind mâna, iar acesta mi-o prinde într-o strânsoare prietenească!
-Mă bucur că ți-a venit mintea la cap Nick!
-Și eu Jamesc, și eu!
Mai vorbim puțin după care apar băieții! Jack este însoțit de alți doi băieți pe care nu-i cunosteam, unul Matt și celălat Ben! În fine hotărâm să mergem acolo, eu intru primul, iar ei o să stea afară, eu, atunci când o să simt nevoia de ajutor o să strig la ei, și aceștia vor apărea de nicăieri în jurul meu, după improvizăm noi ceva! Dacă este nevoie putem să și împușcăm pe cineva, poliția nu va știi că am fost noi, și dacă vor afla Andrew are un alibi cu care ne va scoate drept fiind niște victime neajutorate astfel având drum liber la trasul cu arma!
Zis și făcut! Am ajuns repede la aceea casă! Ne-am așezat toți în genunchi și ne-am uitat pe fereastră, eu i-am recunocut imediat pe cei trei, chiar ei erau!! Le-am făcut semn băieților că intru înăuntru iar ei să aștepte aici semnalul! Aceștia au dat din cap în semn de "da"! Bun, eu am bat buzna înăuntru, spărgând ușa cu piciorul!
-O vreau pe Karina, acum!! Spun eu pe un ton foarte amenințător!
-Puștiu' s-a întors! Spune șeful lor, pe care surprinzător aflu că îl cheam Jhon!
-Da, m-am întors și îmi vreau iubita acum!! Spun și îmi scot pistolul din buzunar, îndreptandu-l spre Jhon!
-Hopa, avem jucării noi! Ha ha! Puștiule mă uimești, păcat că nu ești în stare să tragi!!
Fără să mai stau pe gânduri, și fiind foarte nervos apăs pe trăgaciul pistolului creeând un zgomot asurzitor, spărgând astfel geamul!
-Acum mă crezi în stare?
-Hmmmm ai tupeu! Băieți luați-l! Jhon le face un semn celor două matahale, iar acestea se îndreaptă spre mine, atunci nu ezit și îmi chem și eu "armata"!
-Băieți ajutor!! În nici două minute toți cinci erau în spatele meu cu pistoalele în mână îndreptate spre cei trei!
-Caut-o pe Karina, ne descurcăm noi cu aștia! Îmi spune Andrew după care se apropie de unul dintre tipi și îi dă un pumn, aceștia se iau la bătaie astfel eu mergând la Jhon! Ajung lângă el și îl iau de guler!
-Spune-mi acum unde o ții pe Karina sau jur că te împușc!!
-Fă-o! Nu ai nimic de pierdut!
-Chiar nu am nimic de pierdut, dar nu vreau să mă mânjesc cu sângele tău scârbos! Acesta numai spune nimic dar se uită fix în ochii mei, făcând si eu la fel , nu vreau să par intimidat!

CiudataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum