Nick vine cu mine! -Capitolul 34

9 4 0
                                    

Au trecut deja trei zile, iar iubita mea nu s-a trezit, sau nu a vrut s-o facă, sigur e supărată și e numai vina mea!
Zilele astea am dus-o pe bunica la cimitir, mi-a fost așa greu, și acum îmi e greu să nu o mai văd prin casă, gătind sau făcând curat, aș fi vrut ca măcar să-mi iau un "rămas bun", dar nu s-a putut întâmpla asta, dacă veneam puțin mai de vreme acasă sigur toate astea nu s-ar fi întâmplat vreodată, iar acum eram toți trei împreună! Dar nu mai contează asta, ce a fost a fost, acum viitorul contează, viitorul meu alături de scumpa mea Karina! Am decis zilele astea că o să stau cu Karina, o să ne mutăm în lumea ei, o să fie prințesă și o să-și recapete tronul, iar eu voi fi acolo mereu, protejând-o, jur că așa voi face! De ce să mai pierd vremea aici, pentru cine și pentru ce? Bunica era singura care mă mai lega de lumea asta, acum că am pierdut-o nu mai am ce căuta aici, de aceea o să merg cu iubita mea, nu vreau s-o mai las singură, o iubesc prea mult!
Hmm.... În tot timpul ăsta nu am mai mâncat, nu am mai dormit și nu am mai ieșit prea des din casă, așa că acum am coborât în bucătărie pentru a-mi face ceva de mâncare!

Perspectiva Karinei

Îl auzeam pe Kail cum îi spune lui Nick că mă pot trezi din acest "somn" atunci când vreau eu, deci un plus pentru mine! Încă sunt supărată pe el așa că nu o să mă trezesc așa repede, nu merită!
Au trecut cred că mai bine de trei zile de când stau în întunericul ăsta, și recunos îmi e puțin dor de Nick, nu pot să-l las singur în momente ca astea, așa că îmi revin, încep prin a-mi deschide ochii, și mai apoi îmi mișc membrele corpului! Privesc îm jurul meu și îmi dau seama că mă aflu în camera lui Nick, dar el unde este? Cobor din pat și vreau să merg spre bucătărie, poatr e acolo, dar amețeala care m-a curpins nu mă prea ajută să mă deplasez, așa că merg ținându-mă de perete, cu mâna dreaptă în jurul frunții, durerea capului era cumpltă! Cobor așa scările și îl văd pe Nick în bucătărie, cred că își pregătește ceva de mâncare, dar când mă vede se apropie de mine și mă strânge în brațe, dar nu-i răspund, încă sunt supărată!
-Karina, iubito, nu știi cât dor mi-a fost de tine! Dar de ce te-ai dat jos din pat? Uită-te la tine, ești încă foarte apețită!
-Lasă-mă, ce-ți pasă cum mă simt, parcă eram un...un nimic... Spun eu lăsându-mi capul în jos, câteva lacrimi figindu-mi pe obraji, ca mau apoi să cadă pe podeaua rece..
-Nu, nu ești un nimic, tu ești toată lumea mea, tu ești totul pentru mine, ești singura pe care o mai am acum, și nu știu ce m-aș putea face fără tine iubito! Regret așa mult tot ce am spus eram doar supărat, nervos, rănit.... O iubeam așa mult pe bunica mea și nu acceptam ideea ca ea să fie moartă... Dar dragostea puratată pentru ea, s-a transmis ție, acum tu ești unica și singură ființă de pe acest pământ pe care o iubesc cel mai mult, nu pot descrie cât te iubesc! Tu.... Tu.. ești lumea mea, am nevoie de tine...
-Off, și eu am nevoie de tine, și te iubesc enorm.. Dar chiar nu mi-a plăcut cum te-ai puratat cu mine..
-Știu, îmi pare rău că te-am rănit, iartă-mă, sunt un idiot, jur că nu o să se mai repete!
-O..k, te iert, și sper să nu se mai repede! Și, deși ești un idiot, ești idiotul meu și te iubesc enorm!
-Te iubesc, prințeso!
Nu îi mai spun nimic, doar îmi așez mâinile după gâtul lui și-l sărut lung, adoram săruturile astea, îmi era așa dor de ele! Nick îmi prinde talia și mă trage către el reușind să mă muște de buză, ah, cât ador momentele astea! Încerc să-mi dau drumul din brațele lui Nick nu vreau să mă lase să plec!
-Mai stai puțin, te rog! Mi-a fost așa dor de asta!
-Și mie mi-a fost dor!
-Nu ai idee cât de mult ai reușit să intri în inima mea!
-Nici tu nu ai idee câte aș face doar ca ție să-ți fie bine Nick! Nu știu ce m-aș face fără tine!
-Eu știu, sigur m-aș fi sinucis! Nu pot trăi într-o lume în care tu să nu exiști!
-Ești dulce!
-Nu la fel ca tine!
-Nick, ce s-a întâmplat cu bunica ta?
-Ăăă... Doctorii i-au declarat decesul, iar eu am dus-o la cimitir.. Și cam atât!
-Oh, Nick... Știu cât de greu îți este acum, dar jur că o să fiu lângă tine! Uite, dacă te face să te simți mai bine o să stam aici, amândoi, o să renunț la lumea mea...
-Nu! Nu vreau asta, nu o să renunți la nimic.. M-am gândit și o să merg cu tine, nu vreau să mai rămân în lumea asta idoată pentru nimic, nu mai am pentru cine! Tu ești singura care mi-a mai rămas și o să stau mereu cu tine!
-Yey!! Cât mă bucur! Încep să sar prin casă și să-l strâng pe Nick în brațe, ca mai apoi sărutându-l!
-Te iubesc micuțo!
-Și eu te iubesc ulâtule!
Nick mă sărută numai cum el știe s-o facă, mai apoi mergem în camera lui unde începem să ne facem bagajele, trebuie să mergem înapoi în lumea mea, nu știm sigur când va avea Zara chef de o înfrângere! Ne luăm câteva haine, iar eu ne teleportez pe amândoi în regatul focului!

CiudataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum