Ciudata

Doar noi -Capitolul 7

         E ora 2:30 dimineța iar eu nu am somn! Mă uit la Nick, doarme așa linistit și dulce, presupun că e destul de obosit având într-una grijă de răsfățata lui! Păi cum nu am ce să fac, hotărăsc să-l trezesc pe Nick, știu, sunt rea, dar nu vreau ca el să doarmă iar eu să aștept să se trezească!
-Nick, Nick, trezește-te măi! Nick!! Dacă nu te trezești acum o să ne despărțim jur!
-Ce, de ce? Bă nu vreau să te pierd, îmi pare rau pentru orice am făcut!
Când îl aud bufnesc în râs!
-Stai mă calm, nu ai făcut nimic, doar am vrut să te trezesc!
-De ce, e ora 2:45, de ce m-ai trezi la ora asta?
-Păi, eu nu pot dormi și nu îmi place ca tu să dormi și eu nu!
-Ești rea!
Spunând asta mă sărută repede!
-Băi, sărută-mă mai lung!!!
-Bine băi! Și mă sărută din nou, dar de data asta mult mai lung și dulce!
-Așa e mult mai bine!
-Și ce facem acum, nu mai pot dormi!
-Nici eu nu pot! Hai să vorbim despre ceva!
-Despre ce?
-Despre tine, spune-mi ceva ce nu știu!
-Știi totul! Mă cunoști mai bine decât oricine!
-Da, te cunosc! Dar poate ai unele secrete!
-Păi nu cred că am secrete, dar totuși o să îți povestesc câteva ceva despre mine!
Și începe să-mi spună atâtea deapre el, pe care sinceră să fiu, nu le știam! Am aflat că a locuit pe străzi câțiva ani, și-a spart capul o dată și a fost nevoit să meargă singur la spital, și pe 5 ani a fost la un centru de plasament unde a fost găsit de bunica lui, mai știu că o dată s-a îndrăgostit de o tipă care îl ignora complet, dar cu timpul a uitat-o!
-Wow, ce viață grea ai avut tu!
-Știu, dar am aflat și ceva bun, am aflat că tatăl meu traiește, dar nu vreau să-l văd, îl urăsc! În schimb mama...mama a murit cu o lună în urmă, iar de atunci merg mereu la cimitirul ei, punându-i o floare! Pe ea am iertat-o că m-a abandonat , dar pe tata nu pot să-l iert, el nu merită!
Sinceră să fiu, mi-au căzut câteva lacrimi când am auzit povestea asta tristă a lui, dar totuși el are puterea de a zâmbi, asta mă uimește!
-Micuțo, de ce plangi, ești ok?
-Sunt bine, doar m-a emoționat povestea ta!
-Off micuțo, nu mai plângi, nu ai de ce!
-Îmi promiți că atunci când ieșim de aici o să mă duci la mormântul mamei tale, vreau s-o văd!
-Mi-ar face o mare plăcere!
-Ok!
-Cât este ceasul?
-3:46! De ce?
-Nu îți e somn?
-Ba da, puțin!
-Atunci vino aici! Și mă ia în brațe, punându-mi capul pe pieptul lui! E așa atent cu mine! Cred că nu trec 10 minute și adorm!
Mă trezesc și văd că Nick nu e lângă mine! Mă sperii puțin și încep să-l strig!
-Nick unde ești? Nick, Nick!! Bă raspunde-mi!
-Da, sunt aici!
-Wtf, aici unde?
-Aici micuțo, pe coridor!
-Aici erai, m-ai speriat groaznic! Ce faci aici?
-Păi nu am vrut să te trezesc și am ieșit puțin să mă plimb!
-Ok, cât e ceasul?
-13:16 dacă nu mă înșel!
-Atât de mult am dormit?
-Erai obosită, te înțeleg!
-Ok! Tati, tu ai mâncat ceva?
-Nu, nu încă, am vrut să te trezești și tu!
-Păi sunt trează, ce mâncăm?
-Nu știu, spune tu!
-Nici eu nu știu, tu ești tati, tu trebuie să mă hrănești!
-Atunci, micuțo vino aici! Spunând asta mă prinde de talie și mă trage către el, sărutându-mă mai dulce ca niciodată!
-Auuu, m-ai mușat de buză!
-Știu, am făcut-o intenționat!
După faza asta îl sărut repede pe buze și încep să fug, știind că o să mă fugărească pentru aș lua revanșa!
-Ah, să vezi ce-ți fac când te prind!!
-Ajutor!!! Strig eu așa, de nebună trezind tot spitalul, dar nu-mi pasă!
-Gata micuțo te-am prins!
-Și ce ai de gând să faci acum?
-Păi...asta! Și pe moment rămân puțin surprinsă văzând că mă ridică și mă pune pe umarul lui, neștiind ce are de gând să facă !
-Bă lasă-mă jos! Băăă!!! Te bat jur!
-Ok ok, gata te las, doar nu mai țipa te rog!
-No bini! Iar atunci când mă lasă joc îl lovesc în umăr!
-Asta chiar a durut!
-Scuze, asta nu a fost cu intenție!
-Dacă mă săruți o să fiu mult mai bine!
-Offf câtă vrăjeală pe tine, ok! Și îl sărut cât pot de dulce și lung!
-Așa mai merge!
-Ha ha, ce amuzant ești! Hai să mâncăm!
-Eu vreau un sandwitch!
-Eu nu mănânc așa ceva, îmi iau un iaurt!
-Ok! Tu știi că mâine putem să plecăm de aici!?
-Serios, așa repede a trecut o săptămână? Am și uitat de asta!
-Eu nu am uitat, la fel cum nu am uitat că va trebui să mergi la școală, iar acum chiar va trebui să îți faci câtiva prieteni!
-Și dacă nimeni nu o să mă placă?
-Cum să nu te placă, ești minunată!! Iar cine nu vrea să fie prietenul tău nu are gusturi bune mai deloc!
-Dacă tu așa crezi!
-Cred asta, și o să te ajut! Pentru început o să îți prezint prietenii mei și după căutăm și alte persoane!
-Fie și așa! După ce terminăm de mâncat merge să ne plimbăm prin parc, vorbim o grămadă despre tot, îl învăț pe Nick cum să deseneze și facem o grămadă de lucruri până se lasă seara!
-Haide Karina, o să fie frig, hai înapoi în cameră!
-Ok!
Ajungem foarte repede în cameră și eu mă bag în pat, punându-l din nou pe Nick să-mi spună o povește, cred că asta a devenit o obișnuință! Îl sărut de "noapte bună" și adorm destul de repede!