Ciudata

Ne vedem în rai, Nick! -Capitolul 27

      Încerc să îmi revin din șoc, dar nu pot, monstrul a dipsărut cu Nick, nu știu unde l-a dus, dar dacă îi face vreaun rău îl omor cu mâna mea!! Mă ridic ușor de jos și mă apropii de Kail care stătea rezemat de un trunchi al unui copac fiind cât de cât rănit!
-Kail... Ești bine?
-Nu prea... Hai acasă, trebuie să mă vindeci..
-Și...și cu Nick.... Trebuie să-l găsim..
-Îl vom găsi, dar acum hai acasă!
-Bine..
Îl ridic ușor pe Kail și el îmi spune să ne teleportez acasă, așa fac și în câteva minute suntem în living! Îl așez pe Kail pe canapea și îi vindec repede rănile, el făcând la fel cu ale mele!
-Acum hai să-l găsim pe Nick, te rog...
-Karina... Nu știu cum să-l găsim, îmi pare rău..
-Ce?? Cum să nu știi? Kail tu faci mișto de mine? Nu știu fă-i ceva și găsește-l, te rog... Am nevoie de el... Îi spun lui Kail cu lacrimi în ochi și cu o voce tremurândă!
-Eu nu pot să fac nimic! Dar tu poți să-i simți prezența! Închide ochii și gândește-te la el..
-O...k.. Îmi închid ochii și mă gândesc la Nick al meu, lacrimile fug râuri pe obrajii mei fierbinți, și nu mă pot concentra deloc, dar parcă simt un fior care îmi gâdilă abdomenul!
-Kail! Kail!!!!
-Ce e??
-Îl simt, știu sau cred că știu unde e!
-Păi spune-mi!
-E undeva, departe, nu e aici, în alt loc, într-o cameră întunecată și rece, îl aud cum plânge! Kail trebuie să-l găsim repede, te rog!
-Cred că știu unde l-a dus monstrul ăla!
-Unde?
-În regatul Zarei... Spune Kail și dă cum pumnul în perete! Eu atunci rămân șocată și cad în genunchi plângând, nu pot să cred că el e acolo, nu vreau să cred asta! Cine știe cum îl rănește, câte suferințe îi provoacă javra aia, trebuie să-l găsesc, să-l salvez de acolo! Mă ridic de jos și îmi șterg lacrimile, îmi iau înfățișarea de prințesă de foc și îi spun lui Kail pe un ton serios!
-Kail, du-mă în regatul Zarei!
-Mai întâi vom merge în regatul focului pentru ca unchiul, fratele și poporul tău să te cunoască, plus, nu putem lupta numai noi doi cu slugile Zarei!
-Bine! Hai mai repede, până nu e prea târziu!

Kail mă ia de mână și ne teleportează într-o altă dimensiune, rămân cu gura căscată când văd acel loc, totul era colorat, flori peste tot, copacii plini cu fructe, drumul era pavat cu marmură iar în jur erau elfi, spiriduși, zâne, și demonii focului care conviețuiau în pace, vorbeau, glumeau, zâmbeau, erau uniți, total diferit de lumea reală, începea să-mi placă locul ăsta! Mergeam după Kail, îl urmam fără a mai scoate vreun cuvânt, am trecut peste un pod de marmură albă și în fața noastră a apărut un palat imens, înconjurat de flăcari, era totuși drăguț! Ajunși în fața porții palatului intrăm încet și ajungem în sala tronului, Kail se oprește și vorbește cu un gardian, apoi îmi spune:
-Aceasta este noua ta casă și totodată noul tău regat prințesă!
-Kail, e așa frumos aici, încă nu-mi vine să cred!
-Cine mă deranjează acum? Se aude o voce groasă care vine de la un tip ce tocmai intrase pe ușa palatului! Mă uit la el și îl analizez, era înalt, cred că avea cam 42 de ani, sau poate mai mult, purta o ținută regală foarte sofisticată, de rege, părul era la fel ca al meu, roșu cu vârfurile portocalii, ochii lui erau negri, total negri, fix ca ai mei, iar pe cap purta o coroană foarte frumoasă! Kail face o plecăciune și mă îndeamnă și pe mine să mă aplec, dar nu vreau așa că rămân în picioare!
Ka: -Măria Ta v-am adus-o pe prințesă!
Z (Zorad): -Tu... Tu ești Raheea, nepoata mea?
K: -Cred că da... Tu ești Zorad? Îl întreb cu puțină teamă în glas, totuși era un rege foarte mare!
Z: -Eu sunt! Nepoata mea, ce mare și frumoasă ești! Nu știi cât mă bucur că ești aici, acum îți pot înmâna tronul! Îmi spune Zorad strângându-mă în brațe cu toată puterea lui! Am chicotit și i-am răspuns la îmbrățișare!
K: -Unchiule mă omori aici!
Z: -Îmi pare rău draga mea, doar că îmi era așa dor de tine!
K: -Și mie, crede-mă! Dar nu am venit pentru tron, am nevoie de ajutor unchiule...
Z: -Ce s-a întâmplat scumpo?
K: -Zara l-a răpit pe Nick...
Z: -Nick....Nick...Nick... Stai, nu e tipul ăla care te-a salvat atunci?
K: -Da, unchiule, e iubitul meu! Și un sclav de al Zarei l-a luat, am nevoie să mă ajuți să-l eliberez! Am nevoie de el unchiule, el e toată lumea mea! Am scăpat câteva lacrimi iar Zorad mi le-a șters repede și m-a îmbrățișat!
Z: -Ții așa mult la acel băiat?
K: -Normal că da! Îi spune cu lacrimi în ochii, neieșind din brațele lui!!
Z: -Atunci îți jur pe coroana mea că o să-l scap de acolo!
K: -Îți mulțumesc mult! Îl iau în brațe și îl sărut ușor pe obraz, el roșește și își atinge obrazul cu mâna stângă!
Z: -Hoață mică, mi-a fost dor ca cineva să mă îmbrățișeze așa! Acum fugi sus, în prima cameră pe stânga, acolo o să-l întâlnești pe Matt, fratele tău, să-i spui și lui povestea asta, sigur ne va ajuta!
K: -O..k!
Am urcat scările fiind puțin timidă și am ajuns în fața unei uși imense, am bătut încet la ușa iar o voce de băiat, mai groasă mi-a spus "intră!" și am intrat, am păsit tot la fel de timidă și am observat un băiat înalt, solid, îmbrăcat elegant, cu ochii și părul exact ca ale mele, acesta s-a întors cu fața la mine și mi-a zâmbit, aveam un ten și un zâmbet așa drăguțe!
M: -Ăăă.. bună! Te pot ajuta cu ceva?
K: -Ești Matt nu?
M: -Da, de ce?
K: -Eu sunt Karina!
M: -Nu te cunosc! Ce dorești?
"Yoy Karina cât de proastă să fii, nimeni nu te cunoaște drept Karina, toți te știu ca Raheea, dăăă!" asta îmi spuneam eu mie, râzând puțin!
M: -De ce râzi?
K: -Cred că mă cunoști drept Raheea, nu?
M: -Nu se poate!! Tu...tu ești Raheea, sora mea? Mă întreabă cu lacrimi în ochi venind spre mine!
K: -Normal că eu sunt! Îi spun și eu cu lacrimi în ochi și îl strâng în brațe, făcând și el la fel!
M: -Nu pot să cred că ești tu, că ești aici! Arăți așa schimbat, ești foarte frumoasă micuțo! Când am auzit "micuțo" am început să plâng abundent, amintindu-mi că Nick îmi spunea așa, Matt s-a speriat și m-a așezat pe pat, mă privea nedumerit și m-a întrebat:
M: -Ce e Raheea, te-am rănit eu cumva?
K: -Nu.. Doar că eu am venit aici cu un scop anume..
M: -Care?
K: -Zara l-a răpit pe Nick...
M: -Nick fiind?
K: -Iubitul meu, și el îmi spunea "micuțo", mi-am amintit de el! Trebuie să mă ajuți să-l salvez, dacă o să pățească ceva o omor pe Zara jur!
M: -Unchiul știe?
K: -Da! Și a spus că o să mă ajute, alături de Kail!
M: -Asigură-te că o să te ajut și eu!
K: -Îți mulțumesc mult frățioare!
M: -Acum trebuie să dormi, ești obosită! Hai să-ți arăt camera ta!
K: -Auzi, pot să dorm cu tine? Nu mă simt în stare să dorm singură!
M: -Normal că poți micuțo! Îi surâd lui Matt și mă întind în pat, el vine lângă mine și mă strânge în brațe, începe să îmi spună despre părinții noștri, despre regatul acesta, despre popor, despre puterile lui, care sunt exact ca ale mele, și într-un final reușesc să adorm!