Nu mai sunt singură-Capitolul 6

54 5 0
                                    

               Mă trezesc puțin buimacă, neștiind unde sunt, dar când mă întorc îl vad pe Nick care mă ține strâns în brațe! Doarme așa adorabil, yoy cât poate fi de dulce! Îl văd cum deschide ochii încet
-Neața micuțo! Spune asta și mă săruta ușor pe frunte!
-Neața! Cum ai dormit?
-Eh se putea și mai bine, mă cam doare spatele!
-Hi hi. Mă bucur că nu ai dormit bine!!
-Aha, așa faci!! Spunând asta vine spre mine și mă gâdilă!
-Stai bă!!! Mă omori!!
-Ok, ok gata! Mi-e foame, ție nu?
-Nu, nu vreau să mănânc acum!
-Ba da, o să mănânci, ai nevoie se proteine!
-Ba nu!! Nu vreau să mănânc crede-mă!!
-Bă nu mai fi așa încapățânată!! O să mănânci, și acum!
-Nu vreau măi!!
-Ba da, vrei!
-Offf, ok! Dar vreau să mănânc o pizza!
-Faci mișto de mine? De unde să fac rost de pizza acum?
-Nu știu! Asta vreau acum să mănânc!
-Offf mă omori, ok merg să cumpăr pizza! Să fii cuminte până mă întorc!
-Ok tati, cum spui tu!
-"Tati", de ce?
-Păi ai grijă de mine exact ca și un tată!
-Ok, ciudat, dar îmi place!
-Ok, "tati" să vii repede, nu mă lasă singură așa mult timp!
-Bine, vin repede!
Spunând asta iese pe ușa camerei, iar eu încerc să merg până la baie, să mă mai aranjez și eu puțin! Aveam nevoie de un duș neapărat!!
După vreo 30 de minute ies din baie ca și nouă! E destul de frumos afară așa ca hotărăsc să ies puțin prin parcul de lângă spital! E așa liniște aici, fără mirosuri idioate de pastile și fără doctori îngânfați, care te ajută doar "contra cost"! În fine, îmi iau caietul de desen și îmi las imaginația să danseze cu creionul meu ( yoy, cum a sunat asta, așa ca o replică dintr-un film profund)!
Perspectiva lui Nick
Mă grăbesc să ajuns la spital pentru a nu o lăsa pe Karina să mă aștepte!
-Micuțo, am venit! Hmm nu e nimeni în camera, nimeni în baie, nimeni nicăieri! Karina unde ești? Karrriiinnnaaaa?? Bă raspunde-mi! Cred că am țipat așa de tare încât am trezi tot spitalul, dar nu îmi pasă, vreau doar s-o găsesc pe Karina!! Mă uit pe fereastră și o văd pe Karina, stătea pe o băncuță, și desena ceva, am alergat la ea cât am putut de repede!
Vine Nick la mine și mă strânge în brațe cât poate de tare!
-Ce s-a întâmplat??
-Ești nebună, vrei să mă omori??
-Ce e, ce-am făcut?
-Ai ieșit fără să îmi spui, am crezut că ți s-a întâmplat ceva!!
-Yoy ce dulce ești când faci pe îngrijoratul!
-Nu fac așa, chiar sunt îngrijorat, nu știu ce m-aș face dacă te-aș pierde...
La auzul acestor cuvinete chiar am roșit și l-am luat în brațe lung!
-Ești dulce și tu! Spunând asta ma sărută lung și apăsat!
-De ce ai facut asta?
-Asta am simțit și nu regret nimic!
-Nici eu!
-Auzi, știu că ne cunoaștem de câteva zile, dar am început să te plac, și cred că aș muri dacă ți s-ar întâmpla ceva! Ai vrea să fim împreună?
-Sincer și eu cred că te plac, ești singurul care mi-a devenit așa apropiat, ești singurul în care am cea mai multă încredere și ești singurul care este langă mine acum! Da, aș vrea să fim împreună, dar trebuie să mă suporți cu toate mofturile mele de copil mic!
-Păi micuțo normal că dacă am ales să fiu cu tine o să te suport!
Ce moment draguț între noi, oficial suntem un cuplu!
După toată faza asta, Nick mă ajută să mă ridic de pe băncuță și mergem înapoi în spital pentru că deja era seara, și mie îmi era puțin cam foame, la fel și lui! Mă mișc destul de greu, încă mă doare piciorul!
-Urăsc situația asta, jur, parcă aș fi handicapată!
-Dar nu ești așa că termină cu pesimismul ăsta și gândește-te că o să te faci bine și o să plecăm de aici, îți jur asta!
-Dacă tu spui...
Ajungem în cameră, iar Nick mă ajută să mă așez pe scaun! Eu încep să mănânc destul de ciudat, deoarece eram puțin înfometată! Nick se uită la mine, dar nu spune nimic și nici nu mănâncă ceva!
-"Tati", tu nu mănânci cu mine?
-Nu micuțo, mănâncă tu cât vrei, iar eu o să mănânc mai tarziu! Plus mănânci ca și un copil mic, îmi place să te privesc!
-Nu, vreau să mănânci și tu cu mine, acum, sau nu o să mănânc nici eu!
-Bine, o fac doar pentru tine!
După masa, eu vreau să dorm așa că mă pun în pat și Nick vine lângă mine, mă strânge în brațe și mă sărută! Cât îmi place situația asta, în sfârșit nu mai sunt singură, e cineva lângă mine, cineva pe care mă pot baza!
-Auzi, "tati" poți să îmi spui o poveste?
-Offf râzgâiato, ok, dar mai întâi lasă-mă să te sărut!
- No bini!
Acesta mă trage către el și mă sărută, ce buze dulci are!! Iar parfumul lui mă omoară! Cred că el a devenit slăbiciunea mea!
Adorm cu capul pe pieptul lui, simt cu îi bate inima, sunt așa de speciale aceste bătăi! Cred că și Nick a adormit strângându-mă în brațe!

CiudataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum