Ciudata

Sunt gata să risc!- Capitolul 29

          Perspectiva lui Nick

Au trecut trei luni de când Karina stă inconștientă în sicriul ei... Nimic nu s-a schimbat în lunile acetea, posibil doar eu... Nu am mai mâncat nimic de câteva săptămâni, nu vreau să mănânc, nu simt foamea, la fel cum nu mai simt nici setea, nu am mai vorbit cu niciunul dintre băieți și nici nu am mai ieșit din camera unde era Karina! Nu îmi doream să o las singură, nu în aceste momente! Nu cred că existau cuvinte care să-mi definească starea, eram pur și simplu distrus, am căzut în cea mai idioată depresie, pot spune chiar că înnebunisem, vorbeam cu Karina imaginându-mi că îmi răspunde, vorbeam chiar și cu Tommy, el mai era lângă mine, nu mai eram același eu, eram pur și simplu pierdut fără ea, nu puteam înțelege de ce mă simt așa, de ce nu pot uita de toată povestea asta și să mă reîntorc la viața mea, apoi...târziu am conștientizat că, defapt, Karina era viața mea, iar acum că ea nu mai este, nici viața mea nu mai este, sunt cuprins într-un întreg întuneric!
Nu am mai îndrăznit să părăsesc acea lume, am rămas lângă micuța mea! Totuși, trebuia să-i dau niște explicații bunicii așa că am sunat-o și i-a spus că sunt la o mătușă a Karinei, împreună cu ea și că nu știm sigur când ne vom întoarce, spre surprinderea mea, bunica m-a înțeles și mi-a spus doar să avem grijă de noi! Ah... Dacă ar știi bunica prin ce trec acum sigur mi-ar oferi cea mai iubitoare îmbrățișare, dar nu-i puteam spune toate astea, ar fi crezut că am înnebunit de-a binelea și posibil m-ar fi trimis la psiholog, nu am nevoie de așa ceva, am doar nevoie de scumpa mea Karina!
Ceea ce mă mira și intriga totodată era că Zara nu s-a atins de palat deși acum, cum are sufletul Karine este extrem de putrnică, nu îmi pot da seama ce plan diaboloc avea, nici că-mi păsa pe moment!
Zilele au trecut uimitor de greu fără ea! Kail și Matt erau la fel de distruși ca mine, sau cel puțin așa păreau, iar Zorad, el era total terminat, dar nu renunța, căuta prin toate cărțile de vrăji găsite de el, căuta în continuare o portiță cât de mică de a o putea readuce înapoi! De ce să mint, și eu îmi pierdusem speranța, nu mă mai așteptam ca micuța mea să se trezească, nu îmi mai păsa ce fac restul din jurul meu, vroiam doar ca ea să deschidă ochii și să îmi spună un amărât de "salut", asta m-ar fi făcut cel mai fericit, dar speranța murise o dată cu prima lună care a trecut de la acest incident! Mă simțeam groaznic, mă simțeam la nimănui, nu îmi mai găseam rostul aici! De ce dracu' mai trăiesc, de ce nu mor și eu o dată? Așa pot fi cu Karina a mea!! Ideea asta a fost cea mai strălucită idee a mea de până acum, așa că am mers la baie și mi-am luat și cuțitul cu mine! M-am pus în fața oglinzii și mă priveam, arătam mai rău decât un cadavru, ironic fiind faptul că până și Karina arăta mai frumos decât mine, defapt, ea mereu e frumoasă, mereu a fost și mereu va fi! Mă priveam din ce în ce mai atent în oglindă, mă analizam și aveam cea mai obosită mutră posibilă, eram enorm de somnoros, bine nici nu dormisem de o bucată bună de vreme! Mi-am privit mâna mai atent și am observat vena care ieșise cel mai mult în evidență, știam ce trebuia să fac, așa că am închis ochii și mi-am strâns cuțitul în mână, apropiindu-l de încheietura mâinii stângi, lama rece a cuțitului făcuse deja contact cu pietea mea, am început să apăs din ce în ce mai tare, o dâră mică de sânge își făcuse apariția, am închițit în sec și am apăsat mai adânc la final vrând să trag cuțitul de pe mână, dar ușa de la baie se deschise brusc pe ea intrând Matt!
M: -Bă ce dracu' vrei să faci?
N: -Doar pleacă, Matt! Lasă-mă!
M: -Nu te las să te omori, nu e normal! Îmi spune și îmi ia cuțitul din mână, apoi îmi dă un bandaj pentru a opri sângerarea ranei!
N: -Lasă-mă! Vreau să merg la ea, la micuța mea Karina!!
M: -Asta vreau să-ți spun, unchiul a găsit o mică scăpare!
N: -Fi mai explicit Matt!!
M: -Ahh!!! Hai după mine!
Matt mă ia de braț și mă trage după el până în sala tonului, acolo erau așezați la masă Kail și Zorad care deliberau în legătură cu ceva, iau un loc la masă, la fel făcând și Matt!
Z: -Deci, Nick, ce mai faci?
N: -Serios Zorad, de asta m-ai chemat aici?
Z: -Nu! Într-un sfârșit am găsit o cale prin care să o readucem pe Raheea!
N: -Spune-mi azi!!
Z: -Nerăbdător mai ești! Pentru a o readuce aici pe nepoate mea am nevoie de un deget al Zarei și puțin din ADN-ul ei, aici tu apari în ecuație Nick! Va trebui să te transfor într-un sclav al ei, tu te vei infiltra, să zic așa, în regatul ei și o să-i câștigi încrederea, apoi vei luat ceea ce ne trebuie și vei pleca de acolo!
N: -Dacă asta o va învia pe Karina, acum plec!
Z: -Nu!! Ascultă-mă mai întâi, toată chestia asta va trebui să fie gata în fix 10 zile, sau poate și mai devreme, dar în niciun caz după termenul limită, atunci nu o vom mai putea salva!
N: -O să fiu aici în cel puțin 10 zile, jur!
Z: -Bun, atunci vino să îți schimb forma!
Zorad mă preschimbă într-o arătare poate mai urâtă decât a Zarei, și îmi spune că dacă voi avea nevoie de ajutor, să-i strig numele, îi spun că așa voi face și mai urc o dată în camera Karinei! O ridic din sicriu și o strâng în brațe, apoi o sărut ușor, punând-o înapoi în sicriu și părăsesc camera cu lacrimi în ochi! Ies pe ușa castelului și mă îndrept spre palatul Zarei, recunosc, îmi e puțină frică de toată chestia asta, dar pentru Karina risc orice, nu îmi pasă de mine, mă afund mai adânc în pădure, tot drumul gândindu-mă la micuța mea și la faptul că aceasta trebuie salvată!

**Hey all!!!! Cam atât pe capitolul acesta, ideea ar fi că, așa cum știți și voi, vacanța de iarnă s-a dus, așa că mâine voi începe școala , cum eu sunt a 8-a, va trebui să învăț mai mult, plus se aproprie simulările, deci voi posta următoarele capitole când o să am puțin timp liber, asta fiind mai rar! Nu o să mă opresc aici, am o mie de idei pentru cartea asta! În fine, please don't hate me!! Cam atât momentan, vă mulțumesc că aveți timp și de cărticica mea! Bye!!!**