Am ajuns destul de târziu la palatul Zarei, am intrat fără nicio problemă și m-am dus într-un colț unde observasem mai mulți sclavi, așa că am început și eu să vorbesc cu ei, păreau de treabă, bine, dacă ignorai faptul că erau răi și extrem de urâți! Nimeni nu și-a dat seama cine sunt cu adevărat așa că puteam continua planul!
Mă plimbam prin tot palatul încercând să vizualizez fiecare colț, fiecare fereastră, fiecare ușiță pe care pot scăpa repede și nevătămat, la un moment dat am intrat în camera în care se afla Zara, ne-am întâlnit și m-a rugat să mă așez la o masă, așa am făcut apoi am început să vorbim, credeam că își va da seama cine sunt, dar nu, totul a fost ok, adică cred că i-am câștigat încrederea, în fine, începusem să mă acomodez acolo, dar nu uitam de scopul meu principal, acela fiind Karina, mereu mă gândeam la ea, speram doar să fie bine și să mai reziste încă puțin acolo! O voi salva foarte repede! Jur!!
Perspectiva Karinei
Trei luni s-au dus , și nu s-a întâmplat nimic, sunt tot aici, în întunericul meu, în durerea mea, în lumea mea! De ce nu m-au adus înapoi până acum? Oare m-au uitat cu țoții? Unchiul, Kail, Matt, până și Nick m-a uitat.... Dacă da, de ce nu a venit mama să mă ia cu ea? Jur că nu mai înțeleg nimic din toată chestia asta... De ce mi se întâmplă mie așa ceva, până la urmă nu am greșit cu nimic, nimănui... Ah, sigur aici o să mor... Singură... Măcar dacă îl mai vedeam o singură dacă pe Nick... Îmi e așa dor de el, îl vreau lângă mine acum...aici...
Am stat singură atâta timp, în acest întuneric încât nu mai știam nimic din exterior, nu mai puteam suporta aceea lumină albă, puternică și pătrunzătoare!
Mi-am jurat că dacă, cândva, voi ieși de aici o voi omorâ pe Zara cu propriile mele puteri! Nu o voi lăsa să mă mai rănească, nici pe mine, nici pe cei dragi mie! M-am așezat din nou în colțul meu întunecat și mă gândeam la tot, până și lacrimile s-au evaporat, plânsesem încontinuu timp de atâtea nopți încât acum nu mai am nicio lacrimă!
**Hey all!! Am găsit puțin timp liber în care pot am putut posta! Mda... Știu.... E un capitol extrem de nașpa și scurt, dar, fraților, 0% inspirație, nu mai am idei! Sorry!! Eh, sper să revin în forță! Bye!!**
CITEȘTI
Ciudata
TeenfikceMda.....păi cum aș putea sa încep..numele meu este Karina (știu pare un nume ciudat, dar mi se potrivește) , am 14 ani, și locuiesc în New York!
