Ciudata

Te felicit, ai jucat perfect...-Capitolul 10

-Karina, e deja miezul zilei, ar trebui să te trezești!
-Nu Nick, mai vreau să dorm puțin, te rog!
-Lasă somnul! Avem o zi lungă! Am o surpriză pentru tine micuțo!
-Ce surpriză?
-Dacă ți-aș spune nu ar mai fi o surpriză!
-Off bine, mă trezesc!
-Ok merg să pregătesc masa, schimbă-te și coboară repede!
-No bine!
Nick coboară, iar eu mă schimb într-o rochiță, neagră cu un craniu pe piept, și o pereche de converse de culoare gri! Merg la baie și îmi fac câteva bucle ușor adorabile! Cobor în bucătărie, iar Nick când mă vede rămâne cu gura căscată, mă apropii de el și îl sărut!
-Închide gura Romeo, salivezi!
-Ăă..Arăți superb micuțo!
-Știu! Hi hi! Vreau să mergem în parc!
-Ok! Așteaptă să mă schimb și eu!
Îl aștept cred că o jumătate de oră și într-un final vine și el!
-În șfârșit Romeo, am crezut că te-ai omorât deja!
-Ha ha, ce sarcastică ești Julieta mea! Nu mă omor fără tine! Mergem acum?
-Da! Ne întâlnim și cu ceilalți?
-Sigur! Cum ți se par ei?
-Puțin diferiți, amuzanți și James e simpatic!
-Cred că glumești, ăla e un ciudat!
-Mie îmi pare simpatic! Și drăguț!
-Faci asta intenționat? Știi că sunt gelos nu?
-Poate, și îmi place!
-Ești o rea!
-Știu că ma iubești!
-Știu că știi!! Spunând asta Nick mă sărută și mă ridica în brațe învârtindu-mă!
-Bă prea multă iubire!! strigă Andrew vizibil sarcastic!
-Du-te dracu' de animal, aveam și noi un moment frumos aici! Spuse Nick întorcându-se cu spatele la Andrew, sărutându-mă!
-Mai las-o mă să respire!! Acesta fiind James puțin iritat de noi doi!
-Bă ne lăsați și pe noi singuri măcar două minute!
-Gata boss!! Strigă toți în cor!
-Ok, să ne întoarcem unde eram! Spune Nick uitându-se romantic la mine! Surpriza ta!
-Da, surpriza, hi hi!
-Îchide ochii! Nu trișa
-Bine!
-Acum dă-mi mâna!
I-am întins mâna, iar când am deschis ochii, la încheietura mâinii mele am vazut o superbă brățară din aur, pe care era gravat "K+N", cred că mi-au dat cateva lacrimi!
-Nick ești așa dulce! Te iubesc mult de tot!! Și l-am sărutat cât de tandru și dulce am putut!
-Asta e o mică dovadă a iubirii mele pentru tine, micuțo!
-Îți mulțumesc mult! Acum hai la ăia, ne așteaptă de mult timp!
-Bine!
Ja: -În sfârșit veniți și voi aici!
J: - Bă mergem și noi într-un club astă-seară?
A, E: - Da, noi două vrem!!! Jack, Nick, Karina, voi veniți!
Jack și Nick au spus că da, dar eu am ezitat puțin să răspund...
N: -Micuțo, tu nu vrei să vii?
K: - Ba da, dar e prima oară când merg într-un club și nu știu cum o să fie acolo, îmi e puțin frică..
N: - Offf micuțo o să fiu eu cu tine, o să te țin de mână și totul va fi ok, crede-mă!
K: -Bine, fie cum spui tu..
N: -Haide, o să ne distrăm!
K: -Ok!
Peste o jumătate de oră ne întâlnim toți în parc pentru a merge în clubul de lângă restaurant!
Ajunși acolo, intrăm pe rând iar eu îl țin strâns de mână pe Nick! Ne așezăm la o masă, iar Andrew merge să ne aducă ceva de băut! Aștepându-l pe Andrew lângă mine se pune un tip înalt, șaten, și cred că era băut rău!
-Hei, ce faci păpușă?
-Ăăă pleacă de aici idiotule!!
-Pisi e rea! Și dacă nu plec ce o să faci?
-Bă pleacă, nu am chef de psihopați ca tine!
-Mrrr ce rea ești! Spunând asta se apropie de mine, mă ridică în picioare și mă lipește de perete încercând să mă sărute!
-Bă lasă-mă!! Ajutor, Nick!!!!
-Nu te mai mișca pisi, nu-ți fac nimic rău!
-Îți fac eu rău ție! Se aude vocea groasă a lui Nick, care îl trage pe tipul ăla de lângă mine și îi aplică un pumn de toată frumusețea în gură, acesta căzând jos! Nick mă ia în brațe și mergem la masa noastră!
-Ești bine micuțo, ți-a făcut ăla ceva?
-Nu, doar că m-am speriat puțin, nu îmi place aici, hai acasă te rog!
-Mai stăm puțin, te rog, o să te distrezi jur, și nu o să mai las pe nimeni să-ți facă vreun rău!
-Offf bine...
J: -Karina ești bine, am aflat ce s-a întâmplat?!
K: -Da, James sunt bine, mersi de grijă!
Deci am început să ne distrăm, și a început să îmi placă și mie, având în vedere că toți erau beți mai puțin eu și Nick, acesta fiind doar puțin amețit! Era deja ora 4 dimineața și vruiam să mergem acasă!
-Nick, merg până la baie și după mergem acasă, ok?
-Ok micuța mea!
După vreo 10 minute cobor scările și îl văd pe Nick pe canapea, sărutând-o pe Alice.... M-am frecat la ochii crezând că nu văd bine, dar degeaba era adevărat....Nick o ținea în brațe pe Alice și o săruta cu patos..
-Nick....Nick ce faci acum?...
-Ăăăă..Karina...e o neînțelegere acultă-mă..
-O "neînțelegere", tu faci mișto de mine? Erai cu aia călare acolo, și îmi spui că e o neînțelegere!! Nu vreau să mai aud de tine toată viața, lasă-mă în pace!! Te urăsc jur, te urăsc!!! Am fugit din acel culb idiot și l-am lăsat pe Nick să mă strige încontinuu! În timp ce fugeam lacrimile îmi curgeau șuvoaie pe obraji, nu pot să cred că a făcut una ca asta, cu ce i-am greșit eu, de ce să mă înșele cu Alice.. Nu mai înteleg nimic! Am ajuns în parc și m-am pus pe o bancă cu fața în mâini lăsând lacrimile să-mi inunde obrajii, mă simțeam distrusă, viața mea nu mai avea niciun sens! Am stat și am plâns singură, în parc timp de câteva ore, era deja 6 dimineața iar eu tot acolo eram, plângând! La un moment dat mi-am scos telefonul din buzurar și am văzut că aveam în jur de 30 de apeluri de la Nick, dar nu i-am răspuns!
Perspectiva lui Nick
Nu pot să cred cât de dobitoc sunt! Cum să fac una ca asta, să o rănesc așa mult pe Karina! Nici nu știu cum am ajuns să o sărut pe Alice, știu doar că eram amețit de la ceea ce băusem și o așteptam pe Karina să iasă de la baie pentru a putea pleca acasă, iar deodată apare Alice, vine lângă mine, mă ia în brațe și mă sărută! Trebuie să-i spun Karinei că nu a fost vina mea, dar nu-mi răspunde la telefon, oare ce face acum! Regret așa mult că am fost un dobitoc, nu vreau s-o pierd pe fata asta, o iubesc enorm de mult, am fost un bou, trebuie s-o caut să-i explic totul!!
A doua zi de dimineață telefonul îmi sună disperat, era Nick, ca deobicei nu i-am răspuns, aruncând telefonul în perete, acesta spărgându-se! Eh, nu mă prea interesa asta, aveam altele care mă interesează!
Merg să îmi fac un duș pentru a mă liniști puțin! După o jumătate de oră ies din baie, destul de liniștită dar totuși tristă, pierdută și rănită! Cobor în bucătărie, îmi fac ceva să mănânc și deodată bate cineva la ușă, merg să deschid și era Nick!
-Karina, de ce nu îmi răspunzi, eram foarte îngtijorat?
-Să mori tu că ești îngrijorat...bine poți pleca acum..pa..
-Ce, nu înțeleg ce ai?
-Pe dracu' am! Acum pleacă! I-am închis ușa în nas și m-am întos în bucătărie pentru a-mi continua prânzul....
-Karina nu te mai purta așa cu mine! Știu am greșit și mă urăsc pentru asta!!! Te rog iartă-mă, eram amețit, iar Alice a venit și m-a sărutat, m-a luat prin surprindere, îmi pare rau! Eu pe tine te iubesc, nu pe aia, ea e un nimic!
-Nick nu mă interesează asta....ai sărutat-o totuși și asta mă doare...Nu vreau să mai aud nimic de tine, m-ai rănit, felicitări!!! Acum ieși din casa mea, ieși și uită ca eu mai exist... Cu ultima putere și cu glasul tremurând i-am spus asta dând cu punmii în el, împingându-l spre ușă..PLEACĂ, PLEACĂ ACUM!!!!!
-Te rog nu îmi face una ca asta, te implor ascultă-mă, a fost o întâmplare, te iubesc doar pe tine!!!
-Uită-mă Nick...
-Karina..te rog...
Nu am mai auzit ce a spus Nick deoarece am trântit ușa și m-am lăsat pe perete cu fața în palme, lăsând lacrimile să-mi inunde fața din nou! Ma doare groaznic tot ce a făcut el, nu pot uita asta, speram ca el să nu mă rănească așa, speram ca el să fie altfel, să mă înțeleagă și defapt tocmai el m-a rănit, nu pot să îl iert, nu acum...
M-am ridicat de lângă perete și am mers la baie, mi-am luat o lamă și mi-am făcut de cap! Am început să mă tai ușor, făcând mici zgârieturi, apoi am apăsat tot mai tare reușind astfel să îmi produc răni destul de adânci, mă dureau rănile, dar nu-mi păsa, mai mult mă durea tot ce mi-a făcut el! M-am tăiat încontinuu timp de o oră, plângeam și mă răneam reușind astfel să pierd destul de mult sânge, până când am leșinat....
Perspectiva lui Nick
Nu o pot lăsa pe Karina singură acum, regret tot ce am făcut, o iubesc enorm și nu vreau s-o uit! Mă întorc la ea, intru în casă și nu era nimeni în bucătarie, urc scările și o văd pe Karina într-o baltă de sânge cu o lamă în mână!
-Karina ce ai făcut? Karina, Karina, te rog răspunde-mi!! E numai vina mea, îmi pare așa rău pentru tot! Îți jur că nu te voi lăsa să mori așa!! Am luat-o în brațe și l-am sunat pe James să mergem la spital! Ajunși acolo l-am chemat pe doctor, acesta a luat-o pe Karina și a băgat-o într-un salon, eu fiind nevoit să aștept afară! Mor!!! Fiecare minut trece groaznic de greu, pare o eternitate! Nu poate păți așa ceva Karina, ea e puternică va lupta mereu, eu sunt idiot și am rănit-o! După o oră vine doctorul vizibil îngrjorat de starea Karinei!
N: -Spuneți-mi ce e cu ea?
D:- Ea e pierdut destul de mult sânge! Va trebui să rămână aici în jur de o săptămână, pentru ca noi să-i putem reda cantitatea de sânge pierdută!
N: - Vă mulțunesc enorm domnule doctor! Pot să o văd?
D: -Desigur! Dar nu se va trezi prea repede, trebuie să ai răbdare!
Intru în cameră și o văd pe Karina într-un pat mare, îmbrăcată în alb, bandajată la mână stângă, și cu vreo trei flexuri diferite în mână! Simt că îmi vine să mor când o văd așa, și eu ca prostul nu pot face nimic, mă urăsc!!! Ufff!!!! La nervi am dat cu punmul în perete în așa fel încât m-am rănit puțin dar nu îmi păsa! M-am așezat pe un scaun, i-am luat mâna ei în mâna mea și am strâns-o tare, începând să plâng până cand, cred că am adormit cu capul pe pieptul ei...