Ciudata

E complicat.....-Capitolul 11

         Mă trezesc într-un salon de spital, cu mână bandajată și nu mă pot mișca prea mult, mă doare mână... Îmi ridic capul și în văd pe Nick care doarme pe pieptul meu, e așa dulce!
-Mmm auuu! Mormăi eu ceva acolo, făcându-l pe Nick să se trezească!
-Karina, micuțo ești bine?
-C...cred că da, dar ce fac aici?
-Te-ai tăiat și eu te-am găsit într-o baltă de sânge, te-am luat și am mers la spital! Aici doctorul a spus că ai pierdut mult sânge și va trebui să stai în jur de o săptămană pentru a-ți da șângele înapoi!
-Nu pot să cred că o să îmi petrec Crăciunul în spital, nu vreau una ca asta!
-Păi dacă erai cuminte totul era ok!
-Tu ai tupeul de a-mi spune să fiu sau nu cuminte? Nici nu înțeleg de ce m-ai adus aici, mai bine muream acolo, în balta mea de sânge!!
-Cred că glumești!! Karina de câte ori să-ți spun că regret tot ce s-a întâmplat cu Alice!! Iartă-mă!!!!
-Nick gata, m-am săturat de tot! Te rog pleacă acum! Lasă-mă singură, voi fi bine!
-Nu te las singură crede-mă!! Aici voi sta!
-Nu, pleacă acum! Nici nu înțeleg de ce mai stai aici!?
-Pentru că te iubesc și vreau să am grijă de tine, te rog...
-Și eu te rog să pleci! Îmi faci un bine plecând! Te rog uită de mine....
-Nu o să uit de tine niciodată și voi face cumva să îți arăt cât te iubesc, îți jur asta!
Nick iasă pe ușă lăsându-mă singură în salon! Plângeam tare, din ce în ce mai tare! Urăsc așa mult că îmi petrec Crăciunul aici, mai ales că ai mei nu s-au mai întors din excursia lor, așa că nu știu că sunt la spital, nici nu cred că îi interesează, dar mai tare urăsc că nu pot să-mi petrec Crăciunul cu Nick, persoana pe care încă o iubesc!
Gândurile astea mă bântuie încontinuu până adorm cu lacrimini în ochi!
E ora 6 și telefonul meu nu sună, ciudat, mă așteptam că Nick să mă sune, dar nimic! Este deja luni și vineri este Crăciunul, pfff mai bine muream în baie! E 4:30 și Nick nu a venit să mă vadă și nici nu m-a sunat, mă îngrijorează, dacă i s-a întâmplat ceva, poate am fost prea dură cu el, nu a meritat-o, și îmi jur că eu nu o să-l mai sun și nu o să-l mai caut!
Este miercuri iar Nick nu a mai dat niciun semn de viața, mă îngrijorează, îmi este așa dor de el, de sărutările lui, de îmbrățișările lui, de tot ce era al lui, îmi e dor de el.....
Mă îngrijoarează absența lui, nu vreau să cred că m-a uitat, sau că e deja cu Alice, veștile astea m-ar distruge complet... Oricât aș nega îl iubesc enorm de mult, nu pot să-l uit, și poate nici nu vreau, îmi e cea mai importantă persoană în momentul de față!
Gândurile îmi sunt întrerupte de apelul lui James!
Conversație telefonică
-Alo, Karina, sunt James!
-Bună James, ce este?
-Nick este! Nu ne mai răspunde la telefoane, nu a mai ieșit cu noi afară de cinci zile, nu ne mai dă niciun semn de viață! Am fost azi-dimineață la bunica lui și aceasta mi-a spus că Nick a fost acasă și-a luat câteva haine și a plecat, nu i-a spus unde! Trebuie să facem ceva, e distrus pentru că tu nu îl ierți! Nu a fost vina lui, idioata de Alice l-a sătutat, el pe tine te iubește crede-mă!
-Mulțumesc că mi-ai spus James, o să mă descurc eu cumva!
-Ok Karina, te rog ai mare grijă de tine!

-Ok pa!

După apelul lui James am rămas șocată! Nu am mai stat mult pe gânduri și m-am externat din spital făcând un ditamai circul deoarece doctorul nu mă lăsa să plec, dar într-un final am ieșit din spital și primul lucru pe care l-am făcut a fost acela de a merge acasă! Ajunsă acolo am făcut repede un duș, m-am schimbat de hainel vechi, mi-ai schimbat bandajul și am mers un știu că îi plăcea lui Nick să se plimbe, în pădurea de lângă parc! Acolo era o căsuță mică abandonată, și neîngrijtă, dar nouă ne plăcea să ne facem veacul pe acolo! Am ajuns la căsuță destul de repede pentru că alergasem prin toată pădurea! Am intrat în casă trântind ușa de la intrare! Am început să-l caut pe Nick în bucătărie nu era, în dormitor nu, în baie nu, în living nu, deja încep să mă sperii, îl strig dar nu îmi răspunde!! Apoi îmi amintesc că acestă căsuță are un subsol! Cobor repese în subsol și îl văd pe Nick, arăta groaznic, era ciufulit, murdar, neîngrijit, cu o țigară în mână dreaptă și cu o lamă în cea stângă!
-Nick ce faci aici? Uite cum arăți! -Lasă-mă singur! Nu am nevoie de nimeni, vreau să mor!
-Nu mori, nu te las eu!! Îi iau țigara și i-o arunc, și pe mână lui văd zeci de tăieturi ce sângerează destul de mult! Tu ești normal cum să faci una ca asta, explică-mi ce ți-a trecut prin minte, m-ai îngrijorat groaznic, atât pe mine cât și pe bunica și prietenii tăi!!
-Și puțin îmi pasă de ei! Pentru mine tu ești totul, tu ești cea mai importantă, doar pe tine te iubesc, și îmi pare rău că am sărutat-o pe aia, mă urăsc pentru asta, și în același timp mă doare că te-am rănit și mă doare că m-ai alungat de lângă tine! Serios, ce faci aici?
-James m-a sunat și mi-a spus că e îngrijorat pentru că nu ai mai dat niciun semn de viață de cinci zile, și eu eram îngrijorată, așa că am fugit din spital și am venit unde știam în proporție de 95% că ești! Acum te rog hai acasă!
-Nu trebuia să vii după mine, și în niciun caz să fugi din spital!
-Ba da, trebuia! Acum ridică-te și hai acasă, trebuie să-ți faci un duș și să îți bandajez rănile!
-Bine...
Am părăsit amândoi căsuța "secretă", iar pe drumul spre casă, nu am spus niciunul nimic, însă eu puteam simți durerea care apărea de fiecare dată când îmi mișcam mâna, dar mai tare mă durea momentul în care mi-l imagina pe Nick cu aia sărutându-se! Cred că mi-au scăpat câteva lacrimi pe care sper ca Nick să nu le fii observat!
Am ajuns repede acasă! Nick a fugit să-și facă un duș, iar eu am făcut ceva de mâncare pentru el! După o oră Nick coboară scările arătând altfel, mult mai curat, mai liniștit, mai drăguț..
-Arăți mult mai bine acum!
-Mă simt mult mai bine acum, că ești lângă mine! Acesta vrea să mă sărute dar îl resping!
-Nu, te rog, nu acum! Vreau să plec în camera mea, dar Nick mă prinde de mână și mă trage către el!
-Dacă nu acum, atunci când?
-Lasă-mă te rog! M-am tras din strânsoarea lui și am fugit în camera mea, lăsând câteva lacrimi să-mi cadă pe podeaua rece a camerei!
-Karina...te rog...iartă-mă..
Nu am mai spus nimic, doar m-am încuiat în camera mea și am plâns cred că mai bine de o oră, după care mi-am amintit de tăieturile lui Nick care trebuia bandajate! Am fugit repede în camera lui, și am bătut la ușă!

Persepectiva lui Nick

Din nou am rănit-o încercând s-o sărut! Cum pot fi așa un dobitoc? Merg în camera mea și încui ușa, mă așez pe pat și mă uit la rănile de pe mână, acestea sângerează încontinuu! Mă dor, dar nu îmi pasă! Las câteva lacrimi să-mi cadă pe rana asta făcând ca rana să usture mai tare! Aud cateva ciocănituri în ușă!
-Nick, sunt eu, și vreau să vorbim! Vreau să văd ce-ți fac rănile!
-Sunt mai bine, nu mă dor așa tare! Spun cu capul în pământ încercând un zâmbet idiot pe față pe care Karina nu îl ia în serios!
-Arată-mi mâna acum!
-Bine... Îi arăt mâna plină de sânge, iar aceasta face o față de parcă ar vrea și ea să mă omoare, și nu aș învinui-o dacă ar face asta!
-Tu ești nebun? Uite cum îți arață mână, sângerezi încontinuu!! Vino cu mine!
Karina mă ia de mână și mergem jos, în living, îmi spune să stau și s-o aștept pe canapea! În câteva minute se întoare la mine cu un unguient și o bucată de bandaj destul de mare!
-Ce faci cu astea?
-Mă joc! Te bandajez ce aș putea face cu ele? Apropo o să usture puțin!
-Ok!
Karina îmi șterge sângele de pe mână și aplică crema aceea, ustură puțin dar mă țin tare! Totuși la un moment dat cred că am scos un geamăt de durere..
-Auu...
-Te doare?
-Puțin!
-Sincer o meriți!
Avea dreptate, o meritam, am fost un bou, un dobitoc, un retardat, un prost că am rănit-o! Mă urăsc pentru asta! Cred că nu am mai putut să mă stăpânesc și am țipat:
-MĂ URĂSC, CREDE-MĂ!!!!
Karina s-a speriat destul de tare de mine, s-a îndepărtat și a început să tremure! Bravo boule acum ai mai și speriat-o!
-Karina, iartă-mă! Nu am vrut să țip la tine! Am răbufnit pentru că urăsc ce ți-am făcut, nu am vrut niciodată să te rănesc, înțelege că eu te iubesc doar pe tine!
-E ok Nick, nu mă așteptam să reacționezi așa! Și te-am iertat de mult, știu că a fost doar vina aleia, ea te-a sărutat!
-Îți mulțumesc că acum mă înțelegi. Te iubesc doar pe tine micuțo! Am vrut să o sărut pe Karina dar ea s-a îndepărtat de mine, ferindu-și privirea de a mea!
-Îmi pare rău, dar nu pot să te sărut, nu pot să uit așa repede ce mi-ai făcut!
-O să îți arăt că m-am schimbat jur asta!!
-Sper, până atunci o să am nevoie de timp!
-Ok, dar nu o să te las singură!
-Mulțumesc! Acum hai să vedem ce facem cu rănile astea? Cred că le-am bandajat destul, acum vei fi mai bine!
-Îți mulțumesc că te deranjezi pentru mine! Am sărutat-o pe frunte, sper mirarea mea aceasta lăsându-mă!
După ce am avut grijă de Nick am mers să luăm cina!
-Karina, ai vrea te rog să dormi cu mine în seara asta?
-Desigur!
După masă eu mi-am făcut un duș rapid și mi-am luat pijamalele mele mov și drăgălașe, și am mers în camera lui Nick!
-Ești foarte drăguță în acele pijamale!
-Hi hi, mersi!
-Ai mai vorbit cu părinții tăi?
-Da, se vor întoarce mâine-seară acasă!
-Înseamnă că va trebui să plec acasă!
-Ba nu, o să stai aici cu mine, părinții mei o să te lase! Dar tu ai vorbit cu bunica ta, ai calmat-o?
-Da, i-am spus că-s bine și că sunt aici, la tine, iar ea a spus că se bucură că sunt bine și că mâine trebuie să merg la ea s-o ajut!
-Pot veni și eu?
-Normal că da, micuțo! Acum hai la somn!
Nick m-a luat în brațe, m-a sărutat pe frunte și eu m-am așezat cu capul pe pieptul lui, adormind imediat, fiind foarte obosită!