Ciudata

Totul e mult mai bine acum! -Capitolul 25

      Nick a leșinat, era total inconștient, pierduse enorm de mult sânge de la rana pe care o avea pe gât, era adâncă! L-am luat în brațe și am început să plâng necontrolat, strigâdu-l sperând să se trezească dar nimic, nu dădea niciun semn de viață, iar pulsul lui scădea din ce în ce mai mult! Am încercat să-i opresc sângerarea dar degeaba, rana sângera abundent, eu speriindu-mă foarte tare! La un moment dat aud o voce răgușită și slabă, era Kail, încerca să-mi spună ceva!
-K ...Karina...  V..vino aici...
-Da Kail?
-Vindecă-mi rana și îl vom ajuta împreună pe Nick...
-Bine, bine...
      Mă apropii de Kail și îi ating mâna rănită, acesta tresare și scâncește puțin, eu îmi închid ochii lăsând lacrimile să curgă pe obrajii mei încă fierbinți de la focul ce mă înconjurase mai de vreme, și spun un fel de incantație pe care am învățat-o de la Kail, cu ea puteam vindeca rănile! Peste un minut mâna lui Kail era intactă, acesta ridicandu-se și strângându-mă în brațe!
-Mulțumesc mult Karina!
-Lasă asta! Nick....ajută-l...are nevoie de tine..
-Nu de mine, ci de tine! Vino aici!
      Kail mă ia de mână și mă duce lângă Nick, care avea pulsul din ce în ce mai mic! Mă ajută să-l așez pe canapea și îl examineaza atent în timp ce eu stăteam în genunchi lângă  canapea  și plângând cu capul pe pieptul lui Nick!
-Kail..fă ceva, spune ceva o dată!! Am țipat la bietul Kail care era și așa speriat!
-Nu mai am ce Karina... Nick nu...
     Kail nu a putut termina fraza fiind întrerupt de mine!
-Stai puțin! Îl pot vindeca, nu? Nu aștept un răspund din partea lui Kail și îmi spun incantația dar nu se întâplă nimic, Nick nu se trezește, o spun iar și tot nimic, mai încerc o dată fiind deja fără speranță, îmi iau fața în mâini și plâng zgomotos, Kail mă ia în brațe liniștindu-mă!
-De...de ce nu merge... De ce nu îl pot vindeca?... Am spus cu un glas trist și tulburător.
-Karina... Tu poți vindeca doar persoane din specia ta, ca mine, ca fratele și unchiul tău, ca poporul tău! Nu poți vindeca persoane ce nu aparțin de aceea lume, nu poți vindeca oamenii obișnuiți, deci nici pe Nick nu-l poți vindeca.... Mi-a spus Kail lăsându-și privirea în jos, dacă nu mă înșel vărsând și el o lacrimă..
-Nu! Nu e posibil așa...Nick nu o să moară.. Nu acum...te rog... Trebuie...trebuie să mai fie o cale ... El trebuie să trăiască pentru mine, am nevoie de el, Kail, am nevoie de el...
-Nu știu altă cale Karina, îmi pare așa rău...
-Nu... Nu poate muri... Nick te rog trezește-te, te iubesc, mă auzi, TE IUBESC, și am nevoie de tine prostule, tu ești lumea mea! Strigam la Nick și îl scuturam sperând că se va trezi, dar nimic, plângeam, și sughițam, și simțeam cum o durere îmi apăsa pe inimă!
-Doar dacă... A spus Kail fixând cu privirea una din poțiunile lui!
-Doar dacă ce, Kail?
-Îl pot readuce la viață, dar asta va însemna ca tu să iei asupra ta rana, și apoi să te vindeci singura! Dar asta va durea cam tare!
-Nu-mi pasă! Pentru Nick fac orice! Adu-mi poțiunea aia!
       Kail se întoarce peste câteva minute și  îmi înmânează aceea licoare și îmi spune că trebuie să o beau, așa fac, avea un gust oribil dar am îndurat, apoi mi-a spus să repet după el nu știu ce căcat de incantație, zis și făcut, am repetat și un fum negru a apărut asupra lui Nick, eu m-am speriat și m-am îndepărtat puțin! După câteva secunde fumul se evaporă iar Nick încearcă să se trezească!
N: -K...Karina...
K: -Da! Nick sunt aici, lângă tine! Îi spun și mă apropii de el luându-i mâna în a mea!
N: -Sunt bine! Stai...de ce sunt bine... Dar cum se poate..rana de la gât unde e? Nick face ochii mari, cât cepele  și își atinge gâtul, văzând că rana nu mai este acolo se uită mine! Eu îmi las ochii în jos acoperindu-mi rana de pe gât cu mâna, care acum este la mine și mă doare groaznic, dar tac, nu vreau să-l îngrijorez iar pe Nick, dar acesta îmi mută mâna și mă privește șocat!
N: -Karina!! Cum ai făcut asta și de ce?
K: -Pentru.... Pentru că.. m-a durut să te văd așa, nu pot să suport să fii din nou rănit din vina mea... E numai vina mea... Nu trebuia să plec, nu trebuia să te las singur... Înțeleg dacă vrei să pleci și să mă lași singură.... I-am spus lui Nick cu lacrimi în ochi, căzând în genunchii și plângând fără oprire! Dar simt cum două brațe mă îmbrățișează și cineva mă sărută pe cap, îmi ridic privirea și mă uit la Nick care îmi zâmbește!
N: -Tu ești nebună?! Cum să plec și să te las singură! Eu te iubesc, și te voi iubi mereu micuțo, și voi sta mereu lângă tine, mereu te voi proteja și îți spun din tot sufletul că ești o fraieră, nu trebuia să iei rana asupra ta!
K: -Doar așa te puteam readuce la viață! Plus eu mă voi vindeca în câteva zile! Off... Îți mulțumesc că îmi ești alături, te iubesc mult!
N: -Și eu te iubesc micuța mea și o să-ți rămân îndatorat pe viață!            Nick mă prinde de talie, mă lipește de perete și mă sărută apăsat atingându-mi rana, eu astfel scâncind de durere, dar nu întrerup sărutul, îmi era dor de asta, dar Kail ne întrerupe făcându-mă să surâd!
Ka: -Ce moment romantic! Nicky, dragă, pe mine nu mă saluți?
N: -Ah, Kail, de ce dracu' nu ai murit?!
K: -Nick! Termină, doar glumea!
Ka: -Nicky, nu scapi de mine așa ușor!
N: -Facem pariu? Nick se încordează, fiind gata să-l lovească pe Kail, dar eu îi întrerup!
K: -B...băieți... Îmi e rău... Spun și simt cum cad din picioare, îmi ating rana și observ că sângerează abindent! Nick mă ia în brațe și mă pune pe canapea, venind lângă mine cu sufletul la gură!
N: -Kail, ce se întâmplă cu ea?
Ka: -Rana o seacă de putere încercând să se regenereze, o va durea din ce în ce mai tare, dar sper că va suporta durerea!
K: -O să încerc .... Spun eu cu o voce răgușită și tristă.
Ka: -Nicky, după ce îi bandajez rana o să o duci sus, în camera ei, trebuie să se odihnească!
N: -Imediat!
     Nick mă ia în brațe și urcă scările până în camera mea, mă așează în pat, se pune și el lângă mine și îmi spune vorbe dulci, făcându-mă să adorm!
-Karina, ai fost minunată în aceea luptă! Dacă te-ai fi văzut, arătai superb, părul tău era roșu cu vârfurile galbene, pielea ta era roșie  și ardeai la propriu, erai îmbrăcată cu o rochiță neagră cu dantelă foarte frumoasă, iar botinele negre cu ținte se asortau perfect crede-mă! Arătai fenomenal, m-ai făcut să mă îndrăgostesc din nou de tine, iar sadismul și obsesia ta de a omorî oamenii mă intrigă, îmi place să fac asta, îmi place și mie să ucid totul, mirosul sângelui proaspăt mă înnebunește, bine, nu așa cum mă înnebunești tu frumoaso!
-Ești foarte dulce și simpatic! Mă bucur că îmi placi și latura demonică, nu doar pe cea normală!
    Nick mă sărută și mă strânge puternic în brațe, adormind amândoi astfel!

         **Peste câteva ore**
    
      O durere oribilă mă trezește din somnul meu profund!   Îmi ating rana și observ că bandajul este plin de sânge, semn că rana încă sângera abundent!
K: -Nick... Trezește-te..
N: -Da iubito, ce e?
K: -Rana... Mă doare îngrozitor..
N: -Calmează-te, totul va fi bine!
K: -Cheamă-l pe K..Kail..
N: -Acum!!
     M-am ridicat din pat vrând să merg jos, în bucătărie, dar rana îmi impunea să fac asta, mă paraliza durerea! Kail a venit speriat aici împreună cu Nick!
K: -Kail... Ce..ce se întâmplă?
Ka: -Rana ta se regenerează luând energie din tine,  asta te va durea!!
N: -Nu!!! Karina te rog rezistă!
      Nu le mai spun nimic, doar cad în genunchi și încep să țip cu mâinile la urechi plângând în același timp!
K: -Aaaahhhh!!! Fă-o să se oprească..... Am țipat cât pot de tare, nemai suportând durerea! Fară să îmi dau seama luasem foc în totalitate, mă transformasem într-un demon al focului, iar scutul electro-mangetic și-a făcut apariția din nou! Am strigat printre lacrimi către Nick, care se uita îngrijorat la mine, vrând să se apropie!
K: -Nu face asta! Nick, nu te apropia, o să te rănesc!
Ka: -Bă boule nu te apropia, de data asta sigur o să mori!
Eu țipam încontinuu de durere, cu mâinile la urechi încercând să mă stăpânesc!
K: -Nick, nu te apropia te rog...
N: -Karina, ai nevoie de mine, nu îmi pasă că pot muri, vreau să fiu lângă tine!
      Nu am mai spus nimic, Nick se apropia de scutul meu din ce în ce mai mult, eu rugându-l în continuare să nu-l atingă, dar era prea târziu.... Nick a atins scutul, la acest contact eu am închis ochii așteptând ca el să fie deja la vreo 10 metri depărtare, dar nu era așa! Mi-am deschis ochii și l-am văzut pe Nick cum țipă de durere, dar mai apoi a reușit să treacă prin scutul meu, venind și luându-mă în brațe, nici flăcările nu-l mai ardeau! Nu mai înțeleg nimic... Dar nu îmi păsa, Nick era lângă mine, m-a luat în brațe și mi-a așezat capul pe pieptul lui mângâindu-mă pe spate, ba chiar mă mai și săruta pe frunte din când în când, reușind astfel să mă calmeze!
N: -Gata iubito! Sunt aici lângă tine, și nu te voi mai lăsa niciodată singură îți jur!
Ka: -Cum e posibil una ca asta? Se întreba Kail, fiind foarte confuz! După un timp m-am calmat, mi-am retras atât scutul cât și forma de demon devenind o fată normală, durerile și sângerarea ranei au dispărut miraculos! Nick mă ridică în brațe și mă sărută ușor, liniștindu-mă, apoi își mută privirea spre Kail, care era încă confuz!
N: -Cum am trecut prin scut, Kail, explică-mi!!
K: -Și eu vreau să știu!
Ka: -E prosibil ca iubirea pe care ți-o poartă Nick să îți schimbe puterile în favoarea lui, Karina! Adică cum tu îl iubești așa mult, el te iubește de cinci ori mai mult, putând astfel să nu fie atins de puterile tale!
K: -Dar prima dată, când a atins scutul și era să moară, atunci nu mă iubea? La întrebarea asta l-am privit tristă pe Nick, așteptâd un răspuns sincer!
N: - Ba da micuțo, te iubeam și încă te iubesc, doar că de atunci și până acum s-au schimbat atâtea, m-am îndrăgostit de tine și mai mult, putând astfel să trec prin cerc, nu Kail?
Ka: -Exact Nicky, ai perfectă dreptate! Se pare că poți gândi și cu un creier cât o nucă!
N: -Să vezi cum rămâi tu fără creier țăranule! Spune Nick și își scoate din buzunar un cuțit cu lamă lungă și ascuțită, îndreptându-se mai apoi către Kail, începând să-l alerge pe scările!
K: -Nick, Kail, și cu mine cum rămâne? Spun pe un ton de copil mic și râzgâiat!
N: -Vin eu la tine, micuțo! Îmi spune Nick și se îndreaptă sper mine, având cuțitul în mână, îl privesc mai atent și de pe el curgeau câteva picături de sânge, m-am gândit că de data asta chiar îl omorâse pe Kail, totuși l-am întrebat ce a făcut!
K: -Nick... Ce.. Ce dracu' ai făcut? Sper că nu...
N: -Ce? Nu mă, stai calmă, nu l-am omorât pe ală, doar i-am zgâriat puțin brațul, bine și el m-a prăjit pe mine! Îmi spune Nick și îmi arată încheietura mâinii lui care, într-adevăr era arsă!
K: -Sunteți doi retardați!
N: -Dar ne iubești, mai ales pe mine!
-Normal că da!
       Nick mă ia în brațe și ne punem amândoi în pat, acesta mă sărută din nou și mă mușcă de buză, făcând și eu la fel, surâzând amândoi!
-Nicky, mâine nu ai vrea să ieșim toți trei în oraș, să-i arătăm lui Kail cum sunt oamenii defapt?
-Off.... Bine.... Nu cred că o să-mi placă, dar nici mort nu te mai las singură, și în niciun caz nu te mai las cu oligofrenul ăla!
-Yey! Te iubesc așa mult!
-Și eu te iubesc prințesico, acum la somn!
-Stai și Tommy unde e?
-Uite-l! Tommy, vino aici motănel!
     Tommy vine lângă noi și așa adormim toți trei încălzindu-ne recirpoc, a fost o zi lungă!

           

      **Hey lume!!!!! Sper că vă place cum se schimbă lucrurile pe aici și vă mulțumesc că vă faceți timp și pentru micuța mea carte! Dacă aveți idei sau păreri nu vă sfiiți să mi le spune-ți!
P.S. La media întâlniți o poză care nu are nicio legătură cu acest capitol, doar că mie îmi place aceea poza! Vă pup "dulșe" rău! Bye!!**