- Kate, nu crezi că e momentul să dormi şi tu puţin, să te odihneşti? mă-ntreabă Liam, luând de lângă mine ambalajul unui baton Snickers pe care tocmai îl mâncasem.
- De ce aş dormi acum? Noaptea e pentru somn!
Nu am idee de ce, dar de când ieşisem de acolo, ...mă simţeam mult mai bine. Mă simţeam mai energică. Nu ştiu... Mă aşteptam să fiu cu moralul la pământ, nu... aşa.
Liam m-a privit uşor amuzat, ridicându-şi o sprânceană.
- Şi... ce ai vrea să facem atunci?
- Ne cunoaştem mai bine! Sau... eventual ne uităm la filme toată ziua! exclam eu, trântindu-mă leneşă pe pat.
Şi-a înăbuşit un chicotit, aşezându-se pe un fotoliu, lângă patul meu. Fusesem puţin dezamăgită – să zic aşa – că nu luase loc lângă mine, dar nu am comentat nimic în legătură cu asta. Încrucişându-mi picioarele sub mine, îl fixam curioasă cu privirea, studiindu-l atentă în detaliu. Tenul lui palid, părul lui uşor ciufulit ridicat într-un quiff, buzele sale pline. Spre uimirea mea, privirea mi se oprise exact asupra buzelor lui. Câteva gânduri care nu ar fii trebuit să-mi vină în minte în aceste momente şi-au făcut loc printre mulţimea de gânduri încâlcite din capul meu. Liam, sesizând probabil locul unde rămăsese aţintită privirea mea a zis:
- Erm, Kate... Voiai să ne cunoaştem mai bine. Ce faci?
A treia oară pe această zi, râsul lui cristalin umpluse camera. Un mic zâmbet timid şi-a făcut apariţia pe faţa mea, eu revenind în sfârşit la realitate.
- Bine. Întrebări rapide. OK? zic eu într-un final.
Acesta şi-a înclinat uşor capul într-o parte în semn de aprobare, aşa că... am început „ interogatoriul “.
- Câţi ani ai? încep eu, fluturându-mi genele.
- 19. răspunde el, copiindu-mi gestul. Tu? continuă, încrucişându-şi braţele la piept.
- 19. chicotesc eu, făcându-i cu ochiul.
L-am urmărit cu privirea în timp ce se apropiase încet, întinzându-se pe pat, lângă mine. De data aceasta el era cel care mă fixa cu privirea. Mă simţeam puţin incomfortabil ştiind că sunt măsurată de el, dar… nu am arătat asta şi am continuat cu întrebările.
- Numele tău de familie?...
- Payne. Al tău?
- Montgomery.
De-abia acum îmi dau seama că… noi ar fi trebuit să aflăm chestiile acestea unul despre celălalt din primele zile din care ne-am întâlnit, şi nu de-abia acum.
- Fraţi, surori? continui eu.
- Da. Tu?
Ezitasem preţ de câteva secunde amintindu-mi de Alice, dar… am încercat să-mi revin imediat după.
- O soră geamănă moartă, un frate vitreg şi o soră vitregă.
Liam n-a făcut decât să murmure un “ o-oh “, probabil luându-l prin surprindere ceea ce tocmai îi adusesem la cunoştinţă în legătură cu Alice. Sunt mai mult decât sigură că istoria mea cu Harry o aflase deja, aşa că…
Şi într-un final hotărâserăm să terminăm cu acest “ interogatoriu “; în schimb, aveam să ne uităm la filme: “ Gazda “ şi “ Vacanţa de primăvară “ – două filme care aşteptasem de multă vreme să fie lansate şi de-abia aşteptam să le văd. Făcusem rost de aceste două filme de la recepţie.
- Ei bine, acum pot spune că… sunt sigur că o să fie genial să mă uit la filme cu TINE. zice el, apăsând “ play-ul “ DVD-ului.
