Vizita...

5.7K 283 9
                                    

Stateam pe canapea in bratele lui David si priveam ecranul gigantic al plasmei. De cand m-am trezit ieri tipand din cauza cosmarului acela oribil ma tine intruna in brate. Mi-a promis ca nu ma va lasa singura iar acum se tine de cuvant. Am inceput sa il iubesc, de cand se poarta asa frumos cu mine parca o flacara se aprinde in mijlocul stomacului meu lasand sa scape mii de scantei ce se transforma in fluturi care imi bantuie peste tot prin corp.

David: Maya, la ce te gandesti?
Eu: La nimic.
David: De ce ma minti? Ti-am mai zis, in mine poti avea incredere, eu nu sunt oricine sunt David, e o mare diferenta.
Eu: Stiu, David dar....chiar nu ma gandeam la nimic.
David: Bine, dar promite-mi ca nu ma vei minti niciodata.
Eu: Bine, dar si tu promite-mi ca nu ma vei minti absolut niciodata.
David: Promit, sateno. Nu o sa te mint niciodata fiindca nu am de ce sa o fac. In plus, esti sotia mea. Hmm...ce bine suna. -razand-
Eu:Tu tocmai faceai misto de mine?-aruncand cu popcorn in el-
David: Ce, nuu..Maya, stai cuminte.
Eu:Niu. -bagandu-i popcorn in par-
David: Te bag cu capul in bol!
Eu: Da, da. - continuand sa arunc cu popcorn pe el si in par-

---------Perspectiva Sylviei----------

Stateam in bucatarie si priveam cum cei doi copii se bateau cu popcorn si se jucau prin living. Sunt asa de copilarosi amandoi!
Cineva bate la usa din spate si nu am vrut sa-i deranjez pe amorezi,plus ca eram aproape de usa. Deschid si vad un barbat cam de aceiasi varsta cu a mea, care ma saluta politicos si intreaba de Maya.

Eu: Cine sunteti?
- Mark Brown, tatal Mayei.
Eu: Sylvia Crowford. Incantata.-dand mana cu el-
Mark: Deci, Maya e aici?
Eu: Da.

Il conduc pe dl. Mark pana in living si ramane surprins cand ii vede pe David si Maya batandu-se cu popcorn si razand. Ei nu l-au observat pe tatal ei si continuau sa se 'joace' impreuna. Mark statea alaturi de mine sub arcada ce ducea spre holul mic dintre bucatarie si living.

Maya: Ia zi, mai faci misto de mine? -ciufulindu-i parul-
David: Gata, pitico, imi strici freza. O sa te omor dupa!!
Maya: Uf, te gandesti doar la tine si la freza ta. -sarind pe el-
David: -tinand-o in brate- Esti asa de zebzeaca uneori, sateno.
Maya: Adica ce vrei sa spui?
David: Adica esti desteapta si poti sa iti dai seama singura.
Eu: Apropo de desteapta, maine e duminica. Mergem si noi undeva, in oras, la film, la ai tai, oriunde.
David: Orice vrei tu, dar mai intai da-te jos, sateno.

Maya se da jos si imediat domnul Mark surade inaintand spre ei. Cei doi fac ochii mari privindu-l uimiti si nestiind daca sa isi scuze comportamentul precedent sau sa il salute politicos.

Maya: Tata, ce cauti aici?-spune nervoasa, incruntandu-se urat-
Mark: Cum adica ce caut? Am venit sa va vad.
Maya: Hai, nu, zau? De doua luni nu ai mai venit sa vezi ce fac, de ce tocmai o faci acum? Stiu ca nu-ti pasa de mine, macar nu mai juca teatru, sau fa-o mai bine.
Mark: Maya, esti fata mea, normal ca imi pasa de tine.
Maya: Pleaca tata.

---------PERSPECTIVA MAYEI-----------

Tata: Maya, scumpo...
Eu: Scumpo?! Mai ai tupeu sa-mi spui scumpo?! Si eu care te credeam diferit....Sti ce, tata? Esti exact ca mama, sau chiar mai rau. Macar ea nu m-a obligat sa fac ceva, pur si simplu m-a lasat. Acum fa-o si tu, nu-mi mai pasa. Poti pleca, prezenta ta imi face rau.

Cateva lacrimi isi fac loc in coltul ochilor mei insa le sterg repede cu mana. Ii fac semn tatei sa plece si urc sus. Dupa ce inchid usa ma las sa alunec pe suprafsta ei ajungand ghemuita jos, plangand in hohote. Nervii imi erau la pamant si parca nu mai rezistam. Mai intai mama, apoi Rebecca, acum tata. Ce urmeaza, sa mor? Ma ridic nervoasa de jos si incep sa arunc cartile de pe raftul lipit de perete si tip cu mainile in par. Lacrimile se prelingeau indelung pe fata mea, intalnindu-de sub barbie, mai apoi zdrobindu-se de podeaua rece si stralucitoare. Ma durea capul, dar nu ma interesa. Tot ce conta pentru mine era inima, ma durea enorm. Nu doar pentru problemele mele, ci pentru durerea ce o poarta. De ce toti se indeparteaza de mine? Chiar asa de rea sunt?

Dragoste din obligatieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum