Dragoste din obligatie

Te-ai întors!

Am înghițit în sec, neștiind ce să fac. Mii de fiori îmi treceau pe spate atunci când îmi făceam curaj să-mi deschid ochii și să-i privesc așa, unul în fața celuilalt, discutând ceva necunoscut sau poate cunoscut mie.

Am tras aer în piept și mi-am lăsat picioarele să mă ghideze până la masa lor unde privirile amândurora s-au ațintit asupra mea. M-am încruntat la tata în timp ce David mă privea neștiutor.

Eu: Ce cauți aici?
Tata: Dar tu?

Nervii puseseră stăpânire pe mine și simțeam nevoia să lovesc ceva. Mi-am încleștat pumnul și am început să număr în gând, lucru ce acum îmi era indiferent fiindcă nu mă ajuta cu nimic.

Eu: Am venit să-mi vizitez soțul! Scuza ta care e?
Tata: Am venit să-ți vizitez amicul.

Tata ori s-a lovit la cap ori vremea jucăușă i-a afectat creierul destul în cât să nu-și mai amintească [...] că eu am refuzat să semnez divorțul, lucru ce s-a întâmplat și în cazul brunetului.

Eu: Cred că vorbești din amintiri, tată. El e actualul meu soț și atât timp cât eu sunt încă în viață nu vei avea dreptul să mă desparți de el, clar?
Tata: Dar scumpo, eu voiam doar să-l rog să stea la noi atunci când va ieși de aici.

Mi-am mărit ochii în timp ce mii de gânduri cu tot felul de amenințări pe care tata i le-ar fi spus brunetului îmi treceau prin minte. Nu se poate, tata nu ar fi de-acord să-l primească din nou în casa noastră, să îl lase să mă atingă și să fie totul ok intre noi după toată șarada ce s-a întâmplat până mai ieri.

Eu: Iubitule, cu ce te-a șantajat?
David: Cu nimic ... până acum.
Eu: Ascultă aici, tată. Eu și David vom pleca departe de aici imediat ce el va ieși din locul ăsta iar tu nu vei avea nimic împotrivă. La urma urmei, sunt majoră și pot să-mi iau singură propriile decizii.
Tata: Bine. Dar pentru asta David va avea multe de 'plătit'.
Eu: Ce crezi că faci, huh? Ce crezi că faci? Ne ameninți? Până să mă obligi să mă mărit cu el erai totul pentru mine, tată. După ce mama a plecat și toți m-au lăsat singură, tu ai fost eroul meu. Însă am început să te urăsc când m-ai obligat să-mi construiesc o viață, să am copii și sa fiu fericită alături de un străin. Dar străinul a devenit acum cel mai important om din viaţa mea, el mi-a spus să nu te urăsc fiindcă tu mi-ai dat viață dar cum aș putea să nu o fac când tu îmi ameninți propria fericire? Când tu, cel care se presupune că îmi vrei binele, mă afunzi intr-o groapă a dureri și nu mă lași să fiu fericită? Cum?

M-am ridicat înainte să am o criză de nervi chiar într-o secție de poliţie și fără să mai privesc în spate am plecat.

~*~

Liv: Bună dimineața, rază de soare. Trezeşte-te!
Eu: Olivia, mai lasă-mă un minut.
Liv: E ziua aia, Maya.
Eu: Oh, pe bune?
Liv: Ăhm...
Eu: Trebuie să mă pregătesc, David nu mă poate vedea în halul ăsta.

M-an ridicat în şezut şi mi-am frecat leneşă ochii, privind încă odată posterele din camera Oliviei. Am ajuns să stau la ea de două zile, de când a început să-mi fie atât de scârbă să mai dau ochii cu cel ce m-a conceput.

M-am târât spre baie și cu greu am reușit să-mi termin rutina zilnică apoi mi-am luat niște blugi și o bluză. Am tras un hanorac pufos peste și am coborât la bucătărie ca să mănânc cea mai importantă masă a zilei.

Liv: Te-ai îngrăşat, nu glumă! -râde blonda de mine iar eu arunc în ea cu o felie de castravete -
Eu: Nici mie nu îmi vine să cred!
Liv: Că ești cât pivnița mea? Ba să crezi, facem și proba!

Mi-am dat ochii peste cap și m-am ridicat, verificand ceasul. 11:20, am dormit mult, ce-i drept, dar emoțiile fierb în mine. Nu mai am răbdare, vreau să îi sar chiar în momentul ăsta în brațe și să îl sărut cu cea mai mare poftă posibilă.

La ora treisprezece eram deja în living şi aranjam pernele când soneria s-a auzit. M-am dus emoţionată la uşă şi am strigat-o pe Olivia, anunţând-o că băieţii au venit. Când am deschis uşa, însă, m-am întristat. Singurul care se afla aici era Jake, nu şi David.

Liv: Jake! - a strigat Olivia din susul scărilor, grăbindu-se să coboare -

Blonda i-a sărit în braţe şi l-a sărutat, lucru care m-a uimit. M-am retras într-o parte până ce momentul lor fantastic s-a terminat.

Eu: Ăm, Jake? David... David unde e?
Jake: E acasă la tine, unde se presupunea că eşti!

Mi-am trecut mâna peste faţă, amintindu-mi că azi e joi, veşnica zi în care tata îşi face plimbările prin oraş. M-am grăbit să-mi iau jaketa şi am alergat spre maşina mea, sperând ca David să fie încă acolo.

⭐

Am deschis încet uşa casei şi mi-am strecurat capul înauntru. În living nu era nimeni. Am verificat toate încăperile însă David nu dădea nici-o urmă. M-am dat bătută şi am urcat sus. Aveam în plan să-mi iau pijamalele mele pufoase, să mă cuibăresc între perne şi să plâng pe nerăsuflete faptul că el nu a ales să mă aştepte dar totul s-a năruit atunci când am deschis uşa şi am dat de cele două oceane mult iubite de mine. I-am strigat numele printre suspine şi i-am sărit în braţe, parcă lipindu-mă cu totul de el.

Eu: Eşti chiar aici!
David: Da, iubito, sunt chiar aici!
Eu: Să nu mai pleci, noi te iubim mult!
David: Tu eşti singura care mă iubeşte, Maya! Eşti totul pentru mine.
Eu: Da, dar mai e cineva care te iubeşte şi cred că vei fi super încântat când ea îţi va zice "Tati, te iubesc!"
David: Nu înţeleg, iubito!

Am zâmbit! Ce greu e să îl fac să înţeleagă!

I-am luat mâna şi am aşezat-o pe abdomenul meu care crescuse puţin în această lună dar bluzele largi pe care le purtam de ceva vreme nu lăsau la vedere nimic.

Eu: Sunt însărcinată! - am spus mai mult şoptind, aşteptând extaziată răspunsul său-

Încă două capitole şi gata. Ştiu, nici acesta nu e genial dar nu vreau să încetinesc treburile. Sper să vă placă! ❤

P.s: VACANŢĂ PLĂCUTĂ TUTUROR!