Dragoste din obligatie

Ne impacam si certam constant

David:Oh, aici erai. -intrand in camera mea-
Eu:Ce doresti?!
David:Vroiam sa vorbim. Mai esti suparata pe mine?
Eu:Poate.
David:Atunci imi pare rau.
Eu:Ar trebui.
David:De ce tot raspunzi asa sec? Ma cam enerveaza noua tu.
Eu:Asa si trebuie.
David:Uite, nu mai stiu de ce esti suparata dar imi cer mii de scuze pentru tot.
Eu:Aham.
David:Haide,Maya,ce ai vrea sa fac?!Sa vin si sa ma pun in fata ta in genunchi si sa incep sa plang?!?!
Eu:Nu mai dramatiza atat, David. Sti bine de ce sunt suparata, joci un teatru prea ieftin pentru gradul tau social.

David ofteaza parca satul de refuzurile mele in cazul iertarilor lui si se da batult, sau cel putin da impresia asta. Aud cativa pasi, crezand ca a plecat dar mainile lui imi incolacesc talia pe la spate si isi pune barbia pe umarul meu. Ah, el a devenit marea mea slabiciune!

David:Iarta-ma, te rog.
Eu:De ce as face-o?
David:Fiindca promit sa nu mai gresesc niciodata, voi fi cuminte, iti promit.
Eu:-chicotind fara sa vreau- Of, bine. Dar sa nu se mai repete.

Ma intorc cu fata la el si imi pun mainile pe pieptul sau privindu-l in ochisorii sai albastrui.

Eu:Mie tot mi se pare baiatul ala, Carter un om rau. Ma cam sperie doar privirea lui, plus ca ma enerveaza mereu. Pana si Jake e mai bun, iar el abia daca imi zambeste cu adevarat.
David:Asa e el mereu, nu are ceva personal cu tine.
Eu:De cand va cunoasteti?
David:Habar nu am, cateva luni.
Eu:Si il lasi sa stea aici? Mie inca imi e frica.
David:Hei, stai linistita, eu sunt aici cu tine, sateno.
Eu:Sti, ai niste prieteni ciudati.
David:De parca Olivia ar fi mai normala. -razand-
Eu: Adica?! Olivia e de mii de ori mai normala ca prietenii tai.
David:Da, da, cum zici tu.
Eu:Recunoaste ca prietenii tai sunt ciudati rau.
David:Asa sunt prietenele tale, nu ai mei. Nu mai face confuzii.
Eu:Nu fac confuzii, ai niste prieteni infricosatori. Unul are fata de infractor, celalalt nu stie nici sa salute iar ceilalti doi sunt intre, dar tot ciudati raman.
David:Nu te mai lega de ei, macar ei nu se cred 'perfecti'.
Eu:Olivia nu se crede perfecta.
David:Ma refeream la tine.

Ma indepartez de el si ma intorc cu spatele, strangand din ochi si prinzandu-mi buza inferioara intre dinti. Ii spun sa plece tipand si imediat cum aud usa inchizandu-se, incep sa plang in hohote. E atat de idiot, si eu care credeam ca el ma iubeste macar putin. Iiiihh....

-----PERSPECTIVA LUI DAVID--------

Urasc cand are dreptate, prietenii mei sunt chiar ciudati, iar Carter nu ar trebui sa stea aici. Stiu ca i-am zis ca se crede perfecta si o doare dar m-am enervat, nu voiam sa ajungem sa dam in subiecte la care ea nu ar trebui sa fie nici implicata si nici sa stie. Idioata asta mica e prea desteapta pentru mine, trebuie sa rezolv cat mai repede treaba cu Carter si sa-l expediez inainte ca satena mea sa banuiasca ceva.

Carter:-intrand in camera- Ce faci, mafeotule?
Eu: Tocmai ai spus 'mafeotule'?
Carter:Presupun ca da.
Eu: Trebuie sa rezolvam cat mai repede treaba cu Austin, Maya deja incepe sa miroase ceva necurat intre noi doi.
Carter:Atunci spune-i sa se duca la ma-sa pana iti gasesti alta maimuta sa te distrezi.
Eu:Nu o mai jicni, prostule! Si nu o trimit niciunde, nu e normal sa stam in case diferite daca suntem casatoriti. In plus, Maya e o fata chiar foarte inteligenta, daca o dam afara din casa isi va da seama mai mult ca sigur ca se intampla ceva. Oh, trebuie sa pleci cat mai repede, Carter.
Carter:Haide, frate, credeam ca suntem prieteni!
Eu:Suntem prieteni, dar ea e lumina ochilor mei si chiar nu-mi pot imagina viata fara ea. Intelege si tu chestia asta!
Carter:Daca ai fi sa alegi intre ea si noi pe cine ai alege?!
Eu:.........
Carter:Spune, pe cine ai alege?
Eu: Imi pare rau, dar as alege-o pe ea. Ne certam mereu, suntem ca doi prosti, dar o iubesc mai mult decat imi iubesc viata, probabil fara ea nu as rezista niciun minut singur.
Carter:Te-ai inmuiat, frate. Inainte aveai in vene sange rece, acum esti ca o inghetata topita.
Eu:Ar trebui sa iti rezolvi treaba, Carter. Du-te odata, eu voi merge la Antonia, probabil nu vin acasa pana tarziu. Daca ai nevoie de mine vino la ai mei acasa sau la clubul 'Under five'.
Carter: Bine, merg chiar acum sa vorbesc cu Austin.

Carter imi face semn cu mana ca pleaca si iese din camera. Uf, Maya, sunt asa suparat pe tine dar te iubesc mult, prostovana mea mica si satena.

---------PERSPECTIVA MAYEI---------

Ma aplec deasupra chiuvetei si imi privesc reflexia in oglinda mare. Eram oribila, rimelul subtil cu care ma dadusem de dimineata se scursese pe obrajii mei, iar ochii si nasul se inrosisera de la atata plans. De cand am inceput sa-l iubesc parca ochii mei nu inceteaza sa verse lacrimi. Inca plang dar acum habar nu am de ce. Poate pentru ca m-am certat cu el desi il iubesc enorm sau fiindca imi e dor de parintii mei. Nu stiu, dar lacrimile nu au buton de oprire, asta-i foarte clar in privinta mea.