Dragoste din obligatie

Te iubesc dar e mai bine aşa.

Intru inauntru si le caut cu privirea pe cele doua menajere ale noastre care, din pacate, nu le-am mai vazut de mult si probabil nu le voi mai vedea mult timp de acum inainte. O vad pe Fulvia si imediat cum ma observa se grabeste sa ajunga langa mine.

Fulvia:Domnisoara...buna ziua!
Eu: Buna, Fulvia. Eu si David va multumim pentru ajutor dar, din pacate s-a instalat o problema asupra noastra si ne vom muta ceva timp. Veti primi curand salariul pe luna aceasta si...mai treceti din cand in cand pe aici, daca este posibil.
Fulvia:Desigur, domnisoara. Daca nu va deranjeaza, unde este domnul David?
Eu:E complicat. Prefer sa nu vorbesc despre asta!

Am lasat capul in pamant si am urcat sus, inspirand puternic aerul inchis din camera. N-am mai trecut de mult pe aici, imi era asa dor de absolut tot, pana si de pata de ciocolata de pe perete care inca a ramas intacta. Am oftat si mi-am sters lacrimile ce se formasera in coltul ochilor. Am scos o valiza si am început sa impachetez hainele inauntru.

Totul era asa de bine inainte de toate astea, incepusem sa-l iubesc pe el, pe baiatul care imi adusese veselia in viata insa a aparut tata si ne-a dat peste cap toate planurile. Trebuie sa merg neaparat la inchisoare, trebuie sa-l vizitez pe el.

Am aruncat ultima haina in valiza si am inchis-o cu greu, carand-o la fel de greu pana la masina. Ce va ma tine aici, sa fie oare iubirea?

Am privit inca odata casa in care mi-am petrecut mare parte din timp alaturi de brunet si mi-am placat capul. Am plecat de acolo inainte sa izbucnesc in plans si am mers direct la sectia de politie, netinand cont ca suntem aproape la sfarsitul lunii decembrie iar eu sunt in hanorac. Nu pot sa-mi petrec Craciunul fara el, stiind ca se afla dupa gratiile astea nenorocite.

- Domnisoara, ce faceti? -m-a intrebat un politist atunci cand am vrut sa trec pe langa bariera-
Eu:Am venit sa-mi vad sotul, ce vi se pare ca fac?
- Numele!
Eu:Al meu sau al lui?
-Al amandurora.
Eu:Maya si David Parker.
- Ai venit sa-l vezi pe David Parker? Oh, mare grija, familia lui e acolo. -a zis ridicand bariera si permitandu-mi sa intru-

Am inaintat, nestiind unde se afla brunetul meu. M-am luat dupa instinct si am ajuns fix in locul de unde se auzeau tipete. Erau Edith si Richard care il priveau dezamagiti pe David. I-am salutat politicos, atragand asupra mea privirile celor patru baieti inchisi in aceiasi celula.

Edith:Ce a fost in capul tau, dobitocule?
Richard:Lasa-l, Edith. David, se pare ca vei ramane aici ceva timp, politistii nu ne permit sa platim cautiunile si sa te scoatem.

Cei doi s-au indepartat fara sa mai spuna nimic iar brunetul s-a apropiat de gratii, privindu-ma intrebator. Probabil aratam ciudat, in luna decembrie imbracata sumar, nedormita de doua zile si cu lacrimi in ochi ce nu incetau sa se opreasca.

David:Ce cauti aici?
Eu:Cum adica 'ce caut aici'? Nu e evident ca am venit sa te vad?!
David: Si de ce ai venit sa ma vezi? Ai scapat de mine, nu mai trebuie sa te prefaci ca ma iubesti. Esti libera!
Eu:Nu m-am prefacut nicio secunda ca te iubesc, idiotule.
David:Dar eu da. Maya, noi doar am avut nevoie de tine sa-l pacalim pe arab. Nu am vrut sa te indragostesti asa sau sa te culci cu mine dar trebuia sa-mi termin treaba.
Eu:Sti ce? Nu te cred si nu te-as crede nici daca ar fi adevarat. Te voi scoate de aici, iti promit.

M-am abtinut cu greu sa nu plang si am plecat de acolo. Ma minte, ma minte doar sa nu sufar si eu stiu cel mai bine asta. Nu sunt chiar atat de naiva incat sa-l pot crede.

-----PERSPECTIVA LUI DAVID------

Te iubesc, sateno, te iubesc mult de tot, dar cel mai bine pentru tine e sa ma uiti.

Kevin: Stiu ca nu le am eu prea bine cu dragostea dar ce dracu' faci?
Eu: I-am spus doar adevarul, ce e rau in asta?
Jake: Lasa-l, Kevin, a inebunit de tot.
Eu: N-am inebunit deloc.
Kevin: Ii spui ca nu o iubesti cand defapt esti pus in limba dupa ea, crezi ca nu esti nebun?
Eu: Baieti, stiu ca sunt un prost dar ea probabil acum plange si isi face griji pentru mine. Mai bine plange acum si dupa va fi fericita si...
- Semneaza asta, Parker. E actul de divort.