Dragoste din obligatie

Din nou necunoscutul

Sylvia, noua noastra menajera pregatise masa si o asezase in living, pe uriasa masa. Urcam incet treptele spre camera lui David pentru a-l chema la cina insa inca din susul scarilor se auzea vocea sa artagoasa care tipa la cineva. Mergeam incet fara sa ma auda si ma opresc in fata camerei sale. Usa era deschisa la perete iar el statea cu spatele vorbind la telefon.

David: Ce-ati facut, idiotilor?! Stati pe loc, nu mai faceti niciun pas. Sunati-o pe Tony, ea va rezolva cu italienii dupa mergeti in California. Sa nu cumva sa semnati vreun contract sau sa dati vreun detaliu despre mine, tembelilor. Argh. -inchizand-

Ma dau intr-o parte sperand sa nu ma fi auzit si ma prefac ca nu stiu nimic.

Eu: Hei, David. Sylvia a pregatit cina, vi?
David: Maya....da, haide.
Eu: Eu..merg..la baie, coboara tu, vin si eu imediat.

Il vad coborand scarile si imediat intru in camera lui verificand apelurile sale. Numar necunoscut, puteam sa jur ca acesta l-a sunat. Inima incepuse din nou sa bata prea repede iar nasul scotea aerul mult mai rapid. Sterg istoricul cautarilor si las telefonul de unde l-am luat, incercand sa-mi reglez respiratia. Cobor si eu jos avand pe fata un zambet fals si tamp. Ma asez langa David abtinandu-ma sa nu il intreb ceva prostesc iar apoi sa regret ce am scos pe gura.

David: Maya, esti bine? Pari schimbata si framantata de ceva.
Eu: Nu...sunt bine, foarte bine. Sylvia gateste chiar super, ai facut o alegere buna in legatura cu angajarea ei.
David: Aham.

------PERSPECTIVA LUI DAVID-------

Maya are ceva, se comporta ciudat si simt ca imi ascunde ceva, dar oare ce? Nu spune nimic, inainte era asa vorbareata, mereu glumea sau spunea ceva sarcastic in legatura cu mine, acum pur si simplu tace ca Mutulică din povestea aia cu Alba-ca-zapada. Ma simt ciudat sa stau langa ea ca langa o straina pe care habar nu am cum o cheama sau ce face aici.

Eu: Maya, deja devenim ridicoli. Ce ai patit? Ti-am facut eu ceva?
Maya: Nu, doar ma simt rau.
Eu: Iti e rau?
Maya: Da, ma doare putin burta, atata tot. O sa imi treaca repede.

Se ridica de la masa vrand sa plece insa o prind de mana si o intorc spre mine. Imi lipesc fruntea de a ei, tinandu-i talia subtire inconjurata de mainile mele. Se speriase putin.

Eu: Vrei sa stau cu tine?
Maya: Da, te rog.
Eu: Bine, haide.

O iau de mana si urc cu ea incet pe scari. Parea obosita dar stiam ca imi ascunde ceva. O asez pe pat, punandu-ma langa ea si luand-o in brate. Ii mangaiam mana si o sarutam din cand in cand pe frunte. Intr-un final a adormit tinandu-ma in brate.

Eu: Of, Maya, daca ai sti cat de mult te iubesc! Te cunosc de cand aveai 13 ani, erai asa de mica si firava! Stiu ca nu ma cunosti, erai prea rusinoasa sa poti vorbi cu mine, insa eu te stiu. Inca de cand aveai 15 ani m-am indragostit de tine dar cand ai mei s-au mutat in Milano am incercat sa te uit. Nu puteam oricat as fii incercat. Cine s-ar fi gandit ca un baiat de 18 ani s-ar fi putut indragosti atat de tare de o fata de 15 ani incat sa nu o poata uita chiar daca locuiesc la mii de kilometrii distanta. Imi pare rau, iubito, daca te-am facut vreodata sa suferi si stiu ca am facut-o de multe ori, dar odata chiar am intrecut masura, pe atunci nu te iubeam. Sincer, imi pare extrem de rau!

#Flash back#

Eu:Ce faci aici, ratato? Tu nu stiai ca locul asta e al meu? Fraierii ca tine nu au ce cauta langa noi, vezi tu, noi suntem populari, iar diferenta dintre noi doi e rangul in societate. Esti asa bleaga sa poti sa crezi ca tu ai permisiunea de a respira acelasi aer ca mine. Pleaca inainte sa te faci si mai tare de ras. -razand badjocuritor-
Maya: Dar....eu....o astept pe....
Eu: Pleaca odata, tampito!

Se ridica speriata incercand sa treaca pe langa mine insa o imping si cade, sticla cu apa varsandu-i-se pe tricou si pantaloni. Toti radeau de ea, iar Maya ramansese blocata pe podea uitandu-se cu lacrimi in ochi la toti cei din jur. S-a ridicat repede si a fugit suspinand la baie. Tot anul copii o strigau 'ratata', doar din vina mea, fiindca eu m-am crezut un fitos doar pentru ca eram in ultimul an si pentru ca o badjocurisem ea a fost catalogata gresit. Stiu ca mereu plangea, trecea pe langa mine si ma privea intens in ochi, iar lacrimile care ii invadau obrajii in fiecare pauza ma faceau sa ma simt vinovat, simteam ca sunt ultimul om de pe pamant si nu merit sa traiesc.

#End Flash Back#

Eu: Imi pare rau, iubito, pentru ce ti-am facut atunci. Iarta-ma! Acum as da orice ca timpul sa se intoarca inapoi si sa schimb acea zi insa nu e posibil, scumpa mea. Oricat as vrea, nu pot. Stiu, imposibilul nu exista insa in situatia asta este imposibil. Te iubesc, zana vietii mele.

O sarut pe frunte fara sa mai zic nimic si o strang mai tare in brate afundandu-mi nasul in parul ei matasos si parfumat cu mirosul unei capsuni aromate. Inchid ochii visand cum ca copila pe care o tin in brate ar putea sa ma iubeasca vreodata.