Dragoste din obligatie

Pierdem sau câştigăm?

Trec o mana peste rochia neagra, aranjand-o pe alocuri. Imi iau plicul de aceiasi nonculoare ca rochia si ies, asteptand-o pe Olivia. Ziua procesului, o zi în care nu am putut sa fac absolut nimic fara sa ma gandesc la David si la sansa lui de a fi liber.

Urc in masina Oliviei si o salut, concentrandu-ma pe imaginile ce se derulau pe fereastra. Ploua. Nici macar vremea nu tine cu noi. Singurul lucru pe care l-am facut a fost sa ma rog, ceea ce nu am facut in viata mea. Nu sunt o persoana foarte credincioasa inca acum ca vine vorba de el, as face orice, de la a ma duce pe mine la inchisoare in locul lui pana la platirea cautiunii cu fiecare banut pe care il am.

Liv: Mergem?

Am aprobat si am iesit, incercand sa ma feresc de picaturile de ploaie ce cadeau intermitent. Mi-am pus mainile in cap si am alergat spre scarile tribunalului. Am asteptat-o pe Olivia, privind-o cum se misca lasciv ca o felina. E imposibil ca Jake sa nu o placa, arata superb si o spun eu, o fata care nu e interesata de o relatie cu o alta fata!

Liv: Poti sa nu te mai holbezi la mine, ma faci sa ma simt ciudat!
Eu: Scuze. Haide, cred ca e pe cale sa inceapa procesul!

Am inaintat pe holul lung si racoros pana am ajuns la capat unde am facut stanga. Olivia m-a indrumat spre usa corecta pe care am intrat. Ochii ma intepau, semn ca lacrimile o sa se prelinga incurand pe obrajii mei. Totul era datorita lui, datorita brunetului ce tocmai il zarisem pe un scaun din primul rand. La fel de aranjat ca intotdeauna chiar daca noptile nedormite isi lasasera amprenta pe fata lui. Mi-am tras nasul si am mers spre el, abordand o fata mult mai serioasa decat cea de plangacioasa pe care o am mereu. M-a analizat din cap pana in picioare si a naiba sa fiu daca nu am observat in coltul buzelor sale un zambet micut.

David: Buna.

Vocea sa era neschimbata, la fel de dragastoasa si superba ca intotdeauna. Am inchis pentru moment ochii si m-am aplecat asupra sa, cuprinzandu-i gatul cu mainile mele. Dupa atatea zile de cand am stat departe, insfarsit i-am simtit din nou caldura corpului contopindu-se cu pielea mea. I-am simtit mainile plimbandu-se pe spatele meu, emanandu-mi dragoste. Pur si simplu nu mai voiam sa ma dezlipesc de el!

Eu: Te iubesc!

Dupa cuvintele soptite, m-am dezlipit de el si am cautat-o pe Olivia. Ne-am asezat pe scaune cu cateva randuri in spatele baietilor si am asteptat cu lacrimi in ochi ca procesul sa inceapa.

Liv: Sper ca totul sa fie bine! -mi-a soptit, stergandu-si lacrimile-
Eu: Olivia, plangi? Ce ai patit?
Liv: Jake. Tocmai mi-a spus ca ma place!
Eu: David nici macar nu s-a strofocat sa deschida gura, mi-a spus doar un amarat de buna. In momentul asta ma simt in plus aici!
Liv: Te iubeste dar nu vrea sa te raneasca.

Am auzit mai multe voci contrazicandu-se si brusc am auzit 15 ani. Nu se poate, David al meu nu poate ramane atatia ani acolo. Am lasat lacrimile sa se prelinga pe obrajii mei si m-am ridicat brusc de pe scaun, alergand in fata judecatorului.

Eu: Stop, nu puteti face asta! Ei patru nu merita sa fie aici si nici atat in inchisoare.
David: Maya, potoleste-te!
Eu: Nu, David, nu ma potolesc. Nu ma potolesc cand stiu ca tu vei sta atat timp departe de mine. Tu nu esti rau, niciunul din voi nu e. Va cunosc de aproape un an si stiu ca voi nu sunteti in stare sa faceti rau unor persoane fara motiv. Eu te iubesc si stiu ca si tu o faci! Nu pot sa cred ca ai facut asta fiindca fiecare secunda ai petrecut-o alaturi de mine si sunt foarte constienta de asta! Te iubesc oricum, orice ai face fiindca tu m-ai invatat sa fiu vesela, mai invatat sa vad lumea cu alti ochi, mai invatat ce e iubirea. Te rog, nu ma parasi! Mi-ai promis ca nu o vei face, de ce vrei sa iti incalci promisiunile?!

L-am prins în brate si mi-am afundat fata in camasa lui, continuand sa suspin infundat.

David: Maya, gata, nu mai plange. Te rog, iubito! Nu te parasesc, promit. Sti doar ca tu esti singura fata pe care o iubesc!
Eu: Nu vreau sa pleci, David!
David: Sigur ca nu o sa plec, ingeras. Sunt aici si aici voi ramane mereu!

M-a sarutat pe frunte si mi-a inconjurat talia cu bratele. Judecatorul a batut de cateva ori cu ciocanul ala enervant iar eu mai aveam putin si ii aratam un semn indecent.

Judecatorul: Nu suntem aici sa vizionam una din scenele voastre amoroase. David Parker, reiati locul si acceptati verdictul.
David: O sa fie bine, iubito. Stai linistita!
Eu: Ai grija, iubitule!
David: Te iubesc mult, sa nu uiti.
Eu: Si eu te iubesc!

Scuzati pentru greseala precedenta, internetul imi joaca feste!