Dragoste din obligatie

Nu ma mai recunosti

-------PERSPECTIVA LUI DAVID------

Imi pun mainile in cap de disperare si oftez zgomotos. 'E pe moarte!', astea au fost singurele vorbe pe care mi le-au spus doctorii despre starea Mayei, iar de atunci imi bantuie mintea. E deja de trei zile in coma iar toti membrii spitalului ii dau sanse de 38% sa supravietuiasca. Daca ii spuneam mai devreme, daca as fi fost mai atent nu s-ar fi ajuns aici. Oare ce ma fac eu daca ea moare?! Probabil m-as omorî si eu pentru ea.

Eu:Oare..oare se va trezi?
Tony: Nu stiu.
Kevin:Daca Anda moare eu ce ma fac?! Pentru ce as mai trai?
Eu:Sunt in aceiasi situatie.

Roscata numita Anda e iubita lui Kevin inca de cand eram niste adolescenti plini de cosuri si hormoni. Nici ea nu stia ce facem noi in fiecare zi si noapte cand ea probabil dormea sau isi facea alte activitati. Probabil Antonia e mult mai puternica emotional de cat ele doua. Sunt foarte sigur ca Maya ar fi plecat mancand pamantul de langa mine daca ar fi stiu ce fac eu.

Doctorul:Kevin, fata e stabila, momentan, insa piciorul ei s-a agravat. I-am curatat si dezinfectat ranile cat de bine am putut si i l-am pus in gips. Acum speram doar sa reziste. Poti intra la ea daca doresti dar sa nu o fortezi prea mult, e obosita.
Eu:Stati! De Maya stiti ceva?
Doctorul:Uite David, ne cunoastem inca de cand ai inceput sa lucrezi la acest sediu si sti ca tin la tine insa nu pot sa te mint. Fata are nevoie de o minune sa se trezeasca chiar daca ranile ei sunt stabile. A fost injunghiata cam adanc, te anunt eu personal ca sotia ta e o luptatoare. Daca era altcineva in locul ei probabil acum erai la cimitir.
Eu:Pot sa...
Doctorul: Du-te.
Eu:Multumesc.

Intru inauntru si ma asez pe scaunul de langa patul ei, luandu-i mana in a mea. Era asa palida, parea un inger. Ii sarut mana aranjandu-i parul desfacut pe umar. Ma ridic trist si inaintez spre usa, vrand sa ies. Inainte sa apas pe cleanta de la usa aparatul ce era conectat la inima ei incepe sa tiuie, iar pleoapele ei sa se miste. Un doctor intra si regleaza aparatele tipand intr-una ca s-a intamplat o minune. O iau pe Maya de mana si rasuflu usurat cand isi deschide ochii si ma priveste.

Eu:Uh, Maya, m-ai speriat atat de tare.
Maya:Cine...esti?

Brusc, un nod mi s-a pus in gat si totul in fata mea era negru. Nu ma cunoaste, nu stie cine sunt. E imposibil, asta nu e adevarat. O strig pe Antonia disperat iar aceasta o imbratiseaza pe satena imediat cum o vede treaza.

Maya:Ea cine e?
Tony:Cum adica?
Eu:Are amnezie.
Tony:Maya...
Maya:Cine e Maya?
Tony: Tu esti, chiar nu iti amintesti? Maya daca glumesti, inceteaza fiindca nu e deloc amuzant.
Maya:Imi spuneti cine sunteti?

Ma uit la ea incruntat, si oftez iesind din salon. Ma las pe scaunul de langa usa si imi pun mainile in cap, maraind nervos. Ea chiar nu stie cine sunt, nu isi mai aminteste de mine. Aud o usa deschizandu-se iar Kevin se aseaza langa mine.

Eu:Ce face Anda?
Kevin:E mai bine. Maya?
Eu:Are amnezie.
Kevin: Are amnezie?
Eu:Da. Habar n-are cine sunt, nu isi aduce aminte absolut nimic.
Kevin:Stai linistit, frate, totul se va rezolva. Important e ca s-a trezit, maine ar fi deconectat-o.
Eu:Stiu dar....nu ma cunoaste. Crezi ca e usor sa sti asta? Sa sti ca persoana pe care o iubesti habar n-are cine esti sau de ce te afli langa ea.
Kevin:O sa se rezolve,iti garantez asta.
Eu:Sper.
Kevin:Du-te la ea, ce mai astepti?

Ma ridic oftand si intru inapoi in salon. Maya ma priveste ciudat si isi intoarce privirea spre Tony. Ea cel putin nu simte ce simt eu acum.

Eu:Tony, ma lasi putin singura cu ea?

Tony doar da din cap si se ridica. O privesc cum se indeparteaza si ma asez in locul ei pe scaun. Ma holbez la Maya fara sa zic nimic, aproape explodand de nervi ca ea nu stie cine sunt. Isi trage nasul, uitandu-se absenta pe fereastra. Parca era in alta lume, de fapt, habar nu am de ce ma mir asa, ea se simte o intrusa printre noi. Probabil nu e tocmai placut sa te trezesti la spital cu un baiat 'necunoscut' langa tine.

Maya:Imi zici cine esti?
Eu:David Parker.
Maya:Si eu....cine sunt?
Eu:Maya Parker.
Maya:Suntem frati?
Eu: -chicotind- Nu, suntem casatoriti.
Maya: Casatoriti?! Dar cati ani am?
Eu:Tu ai aproape 20.
Maya:Si tu?
Eu: 24.
Maya:Dar fata aia cine e?
Eu: E Antonia, pe scurt Tony. Ea e sora mea mai mica.
Maya:De ce sunt la spital si de ce ma doare abdomenul asa tare?
Eu:E o poveste lunga pe care nu are rost sa ti-o mai spun. Pe scurt, ai fost lovita cam tare dar o sa iti treaca.
Maya:Eu...nu am parinti?
Eu:Ba da, dar ei inca nu stiu si intentionam sa nu le spunem.
Maya:Cand o sa plec?
Eu:Cand te vei simti mai bine. Ai nevoie de ceva?
Maya: Nu, dar vreau sa dorm.
Eu:Bine, zana. Dormi. Daca vrei ceva sa sti ca eu sunt pe hol.
Maya:Bine.

Imi zambeste usor iar eu ii intorc gestul. O sarut pe frunte si ies, lasand-o sa doarma. Antonia aproape ca plangea pe umarul lui Kevin, fiind extrem de obosita. O inteleg perfect, de trei zile n-am trecut decat odata pe acasa, dar n-am de gand sa plec de langa satena mea.

Eu:Antonia, du-te acasa si dormi, raman eu cu ea aici.
Tony:Oh, nu, nici vorba. Raman cu tine aici.
Eu:Haide, Tony, o sa cazi din picioare. Mergi la mine acasa si spune-le mamei si tatei ca dormi la noi in seara asta. Sa nu te scape gura.
Tony:Bine. Ai grija de voi, David. Te iubesc. -spune, imbratisandu-ma-
Eu:Si eu te iubesc.