Anul nou aduce fericire, nu?

3.1K 149 18
                                    

Eu: Olivia, o să ţi se facă rău dacă mai mănânci fursecuri.
Liv: Sunt așa bune. David e un norocos că s-a însurat cu tine! Ști ce, vrei să fi soția mea?
Eu: Sigur, dacă îmi vei lua un inel de aur alb cu diamant.

Ne uităm una la cealaltă apoi începem să râdem. Îi trag farfuria cu fursecuri din mână şi o așez înapoi pe masă înainte ca ea să poate exercita vreo mișcare.

Liv: Hei, m-ai păcălit. Nu-i corect!
Eu: De ce n-ar fi? -râd eu, etalându-mi Sibiu-
Liv: Ai trișat.
Eu: Când?
Liv: Acum.
Eu: Nu-mi amintesc aşa ceva.
Liv: Eşti o hoaţă de fursecuri!
Eu: Hăm, o comparaţie pe care nu credeam că o voi auzi vreodată. Ar trebui să notez asta undeva!
Liv: Tacă-ţi fleanca şi dă-mi telecomanda, vreau să mă uit la desene cu Moş Crăciun.

Îmi dau ochii peste cap şi îi dau telecomanda, îndepărtându-mă. Îmi aranjez rochia neagră și privesc pe fereastră. Fulgii micuți de zăpadă abia se zăreau sub lumina unui felinar şubred. Mai sunt câteva ore şi vom trece în noul an, să sperăm că odată cu plecarea anului în care încă mai suntem vor pleca și problemele noastre.

Liv: Maya, vino repede!
Eu: Dacă vrei să mă uit cu tine la desene să şti că răspunsul e nu, Olivia. Avem douăzeci şi unu de ani!

Mă îndrept din nou spre sufragerie și mă așez lângă ea pe canapea, aţintindu-mi privirea spre televizorul ce făcea mult zgomot.

"Azi, la ora prânzului, doi tineri au fost surprinşi în vechiul depozit de la marginea oraşului deţinând arme ilegale și un stoc de droguri. Cei doi, mai precis o roșcată și un șaten, au fost arestați preventiv însă sentința lor nu va fi una tocmai uşoară. Tinerii riscă de la cinci la douăzeci de ani de închisoare. Vom reveni cu detalii!"

Eu: Kai şi Rebecca.
Liv: Tocmai ai scăpat de două probleme, Ciocolată.
Eu: Mai rămâne una.

Îmi mușc buza de jos, zâmbind. Oh, Doamne, însfârşit ceva bine se va întâmpla în familia asta!

James: Am sosit, fetelor.
- Şi eu am sosit cu el!

M-am ridicat instant la auzul vocii respective. Nu ne mai văzusem de mult, chiar aveam nevoie să fie aici.

Eu: Antonia, draga mea, ce dor mi-a fost de tine!

Ne îmbrăţisăm copilărește apoi îi sărut obrajii îmbujoraţi de la frig.

Tony: Parcă ești și mai drăguță ca înainte.
Eu: Te rog, am îmbătrânit cu câteva luni. - spun, stârnindu-i râsul brunetei - Ai tăi ce mai fac?
Tony: Sunt în Austria, probleme cu firma. Ei muncesc mereu, chiar şi azi. Oricum, James m-a rugat să petrec Anul Nou alături de voi, nu puteam refuza o asemenea ofertă.
Liv: Antonia?
Tony: Liv, ce mă bucur că și tu ești aici!

S-au îmbrățișat și ele apoi am mers toţi în sufragerie unde le-am povestit despre Kai și Rebecca, spunând inclusiv fosta poveste de amor dintre mine şi șaten fiindcă Antonia habar n-avea de asta.

Toată seara am stat la taclale, am mâncat fursecuri şi ce mai pregătisem apoi am ieșit pe balcon ca să vedem focurile de artificii de la trecerea dintre ani.

Eu: Mi-aş fi dorit să fie şi David aici. - spun tristă, strângând puloverul pe mine. Îmi ridic privirea spre cer, încercând să abțin lacrimile. -
James: Mai sunt două săptămâni şi va veni, nu te mai îngrijora.
Tony: Fratele meu idiot a avut mare noroc că te-a găsit pe tine. Nicio altă nebună nu i-ar fi acceptat secretul nemărginit.
Eu: Vă iubesc, nebunilor. Vă iubesc pe toţi!
James: Și noi, surioară.
Liv: E sora mea.
James: Suntem cu toţii frați.

Râd de disputa lor şi îi îmbrățișez. Peste două zile va veni tata acasă, va trebui să stau din nou închisă în cameră până ce iubitul meu soţului va ieși din închisoarea aia nenorocită. O să fie o perioadă puţin mai grea până ce întreg conflictul se va diminua însă sper ca tata să accepte că David e totul pentru mine.

Tony: Pământul către Maya.
Eu: Hm?
Tony: Mâine vom merge la David, vi cu noi?
Eu: Ce întrebare nasoală. Normal că vin!

Le-am zâmbit apoi am intrat înăuntru și am adus câteva pahare. Am turnat șampania înainte ca Olivia să ia toată sticla pentru ea și le-am dus pe balcon fiecăruia.


Din nou, cam sec, dar chiar nu am avut nicio poftă de scris azi. Am avut un accident nefericit și nu prea mai pot vorbi aşa că m-am refugiat în telefon. Îmi cer scuze pentru lungimea capitolului!

Dragoste din obligatieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum