Dragoste din obligatie

Trecutul devine prezent.

- Luaţi-vă la revedere, de la rude!

Mă ridic epuizată de pe scaun, ajutată de Antonia şi de Olivia. Lacrimile nu se sinchisesc să se oprească iar eu nici atât să le abţin. David vine la mine şi mă priveşte trist, muşcându-şi obrazul pe interior.

Eu: Mi-ai promis că nu o să pleci.
David: Dar nu o să plec.
Eu: Te iubesc!
David: Şi eu.

Mi-am deschis braţele şi l-am îmbrăţişat timid, pătându-i cămaşa cu lacrimile mele amare. M-a sărutat pentru ultima oară înainte să plece iar eu pur şi simplu m-am înecat cu aer.

Tony: Nu plânge, totul se va rezolva.
Eu: Când? Când se va rezolva? Soţul meu a intrat în închisoare şi eu nici măcar nu i-am spus....ce trebuia!
Tony: David ştie că îl iubeşti.
Eu: Fratele tău e cea mai importantă persoană din viaţa mea, cum aş putea să trăiesc fără el?
Tony: Găseşte-ţi pe altcineva.

M-am întors spre ea, gata să încep un al treilea război mondial. Nu aş putea să fac asta, să-l dau uitării şi să iubesc alt bărbat, pur şi simplu nu aş putea.

Eu: Cred că nu înţelegi cât îl iubesc.
Tony: Haide, am rămas doar noi.
Eu: Du-te, am ceva de rezolvat.
Tony: Ai grijă, bine?

Am afirmat şi am urmărit-o cu privirea până la ieşire. M-am trântit pe scaun şi mi-am afundat faţa în palme, lăsând lacrimile să curgă ca niciodată.

~*~

Intru în casă şi admir fiecare colţişor. Îmi arunc pantofii undeva prin living şi prind cu mâna balustrada prăfuită a scărilor, încercând să-mi echilobrez mersul. Nu arătam bine deloc şi ca să afirm asta nu aveam nevoie de o oglindă în care să mă privesc.

Am privit cu lacrimi în ochi uşa fostei sale camere şi într-un final mi-am făcut curaj şi am intrat. Totul era la fel, patul, dulapul, cele câteva haine care erau încă aruncate dezordonat pe fotoliul din colţ. Am luat perna în braţe şi i-am admirat mirosul parfumului său imprimat în materialul subţire. Nu am mai fost de mult pe aici, dar aş fi vrut să fiu cu el în acest moment!

- Ce dracu', nu era chiar aşa imposibil să ştergi praful!
- Scuze, dragule, dar nu sunt menajeră!

M-am ridicat speriată atunci când am auzit vocile a două persoane. Cine ar putea intra în casa soţului meu? Cleanţa uşi s-a mişcat iar eu am rămas perplexă când am văzut acelaşi două chipuri bine cunoscute mie.

----PERSPECTIVA LUI DAVID-----

Jake: Olivia tocmai mi-a spus că mă iubeşte.
Eu: Şi tu ce i-ai spus?
Jake: Că e nebună.
Kevin: Îl iubeşte şi pe el o fată iar el o jicneşte.
Eu: Urăsc să stau aici!
Jake: Eu urăsc că nu ni s-a spus mai devreme că vom sta doar două luni.
Eu: Oare Maya e bine?
Jake: Cred că e cu Liv.
Kevin: I-ai spus de roşcată?
Eu: Nu!

------PERSPECTIVA MAYEI-----

Eu: Rebecca?! Ce....ce faci aici?
Rebecca: Ri, dragă.
Eu: Nu-mi pasă. Ce dracu' faci aici, în America, în casa soţului meu? Şi tu, Kai?
Kai: Eu şi Ri...ne-am mutat aici după ce iubiţelul tău a intrat la în închisoare. Stai, David nu ţi-a spus?

Pământul mi s-a învârtit sub picioare şi toate imaginile se vedeau neclar. Mi-am pus mâinile pe faţă şi am suspinat înecat.

*
Kai: Eu şi Rebecca suntem împreună!
Eu: Dar tu eşti iubitul meu!
Kai: Nu-mi amintesc.
Eu: Kai! Nu te juca cu mine.
Kai: Hai, Becca, ne pierdem timpul cu o copilă zmiorcăită.
Eu: Kai...eu te iubesc!
*

Trecutul tocmai se întoarce împotriva mea, tot ce am crezut că a trecut se repetă. Mama, Rebecca, Kai, tata. Toţi se întorc împotriva mea şi fără David nu voi putea să mă apăr.

Am trecut pe lângă roşcată şi am coborât jos, adunându-mi pantofii de pe podea. Am plecat din casă, fiind hotărâtă să-i fac o vizită trecutului. Am încercat să-mi amintesc adresa şi imediat cum mi-am pus la punct câteva gânduri, am călcat acceleraţia până în podea.

Am privit blocul vechi şi înaintat pe aleea acestuia. Am urcat câteva seturi de scări până la etajul cinci şi am bătut la uşa maronie, rugându-mă la cer să locuiască tot aici.

După încă un ciocănit scurt mi-a răspuns. Părul său era ciufulit, semn că abia se trezise iar faţa adormită mă făcea să chicotesc în sinea mea. I-am sărit în braţe, încolăcindu-mă în jurul lui iar el doar a stat ca o statuie, încercând să-şi dea seama ce se întâmplă.

Eu: Am nevoie de tine, James!

Pam-pam! o.o Să înceapă întrebările: Cine credeţi că e James şi de unde credeţi că îl ştie Maya? ^.^

Mâine am test la mate, R.I.P Roxana. *lacremă*