Dragoste din obligatie

Dimineata perfecta

Deschid ochii si imi trec mana pe fata. Eram cu fata spre terasa iar lumina imi batea drept in ochi facandu-ma sa ma stramb intr-una. Incerc sa ma ridic insa ceva ma tinea si imi ingreuna miscarea. Ma intorc cu greu in partea cealalta si dau de chipul minunatului meu sot care isi tinea bratul pe talia mea. Ma ridic putin mai sus si imi sprijin capul de mana. Zambesc cand imi dau seama ce dragut este cand doarme. Imi ridic cealalta mana si ii mangai obrazul. Se da mai aproape de mine si isi baga fata in pieptul meu. Ii bag mana in par si il mangai suav. Imi prinde mana mangaind-o si mormaind ceva apoi imi saruta pieptul lasat dezgolit din cauza maieului prea decoltat. Ma trage mai jos si ma strange la pieptul sau. Eu continuam inca sa-l privesc, puteam spune ca ma holbam la chipul lui angelic. Inca ii mangaiam fata si ii dadeam parul ciufulit de pe chip.

David: Neata, printeso. -spune nedeschizand ochii-
Eu: Neata.

Isi ia mana de pe talia mea si isi freaca ochii apoi isi reia pozitia initiala. Ochisorii sai se deschid lasand la vedere doua safire minunate. Ii ador asa de mult ochii! Ma priveste fix si imi zambeste dulce aratandu-si dintii albi ca laptele.

Eu: Unde ai fost aseara? Dupa ce am iesit la cina ai plecat.
David: Am fost undeva, o sa aflii mai tarziu.
Eu: Si de ce nu pot afla acum?
David: Fiindca e o surpriza.
Eu: Uh...
David: Hai si nu te mai bosumfla.
Eu: Ba ma bosumflez. Ma supar daca nu imi spui.
David: Bine, iti spun daca faci niste cafea. O sa adorm iarasi daca nu beau.
Eu: Bine dar mai intai sa ma schimb si sa fac un dus.

Asez cana transparenta plina cu cafea pe masa, la fel facand si cu cana mea cu ciocolata calda. Ma pun pe scaunul inalt si imi aranjez rochia bleu, asteptand ca David sa vina in bucatarie.

David: Tu nu bei cafea?
Eu: Nu, n-am voie. Doctorul mi-a zis ca daca voi bea cafea o sa imi dau peste cap tot sistemul nervos si e posibil sa intru in coma de la asta. Deci...nu ma risc.
David: Ai dreptate. -asezandu-se langa mine-
Eu: Si? Acum imi spui unde ai fost aseara dupa ce am venit?
David: Ah, da...-ridicandu-se-

Ma trage de mana si ma ridica de pe scaun, punandu-ma drept in fata lui.Ma privea fix in ochi iar eu ma holbam la cristalele sale ca oceanul. Zambeste cand observa ca nu mai clipesc si da din spranceana intr-un mod pervers. Chicoteste ca un copil mic si isi indeasa mana in buzunar, scotand o mica cutiuta rosie.

David: Stiu ca noi ne-am casatorit fiindca asa au vrut ai nostri insa am facut totul ca si cum ne-am fi iubit. De acum, vreau sa stie lumea ca esti sotia mea, in ciuda verighetei.

Deschide cutiuta lasand la vedere un inel de grosime medie, din aur, cu un diamant transparent-bleu. Diamantul era asezat intre doi pereti de aur in forma de inimiora. Raman uimita si imi pun mana la gura pentru a ascunde socarea. Imi ia mana dreapta si imi pune inelul pe degetul inelar apoi mi-o saruta. Imi zambeste dulce si ma strange in brate, mangaindu-mi spatele. Nu stiu de ce, insa acest inel parca mi-a facut inima sa palpiteze si sa cante un cantec de dragoste al naibii de lent. Simteam in tot corpul mici furnicaturi de parca cateva ganganii imi umblau pe trup.

Eu: Nu trebuia sa imi iei un inel.
David: Ba da trebuia. Uita-te in interiorul inelului.

Scot inelul de pe deget si ma uit.Pe partea interioara a inelului era gravat cu lietere de aur alb numele meu, Maya Parker.

Eu: Doamne, ce frumos!
David: Sa nu-l dai jos niciodata si nici verigheta!
Eu: Promit.