Răzbunarea-nimic nu e imposibil(+16)

capitolul 11-Lămuriri si informatii

Sunt trasa spre lift. Impreuna cu mine intra si doi dintre rapitori. Imi dau drumul de la brate si realizez abia acum cat de tare m-au strans,deoarece ma doare unde am fost strânsă. Observ oglinda care ma reflecta. Imi vad părul blond si ciufuli si ochii verzi. Tricoul de pijama este in continuare curat,iar in locul in care am fost strânsă s- a inrosit pielea. Pantalonasii scurti sunt intacti,fiind prelungiti de picioarele mele pe care inca se vad semne de la pietre
Liftul se opreste la etajul 2 si usile se deschid. Sunt trasa spre una dintre cele doua usi de pe coridor. Gardieni se plimba pe aici,deci daca as vrea sa fug nu as putea. Usa e deschisa de un gardian si sunt împinsă cu forta inauntru ,impiedicandu-ma de pragul inalt. In urma mea usile se inchid. Ma ridic de pe jos si ma scutur. Sunt intr- o camera mare,cu peretii albi si zugraviti,de care atârna tot felul de tablouri. Sunt cateva dulapioare si in mijloc un birou mare , cu un maldăr de hârtii si pixuri. La cativa metrii de mine e o vitrina in care sunt expuse cutite pe un rand si pistoale pe altul. Ma apropii de vitrina si aud din spatele meu o voce
-Domnisoara William. Ce onoare sa va întâlnesc!
Ma întorc în directia din care vine vocea. La birou sta un domn de vreo 45-50 de ani imbracat la costum. Sta intr-un scaun de piele cu spătar inalt. In cealalta parte a biroului e inca un scaun,aproape identic cu celalalt.
- Luati loc va rog!
Fac ce imi zice,asezandu-ma pe scaunul comod
-Poate va întrebati de ce v-am chemat aici.
-Da. Chiar ma intreb de ce m-ati răpit si m-ati adus aici!raspund eu enervandu-ma pe loc
-Pai sa o luam cu inceputul . Stii ce meserie aveau părintii tai?
-Da. Tata era avocat si mama chirurg. raspund eu ,punându-mi deja cateva intrebari.
-Aproape bine. Părintii tai lucrau pentru CIA. La fel ca si părintii lui Thomas,ai lui James,ai lui Logan,ai Emmei si ai Dianei. Si stii ceva? Si părintii lui Thobias,lui Ashley,lui Sam si ai lui Ann tot pentru CIA.
-Si? Ce legatura are cu noi? De ce m-ati chemat? Stiti cine ne- a bombardat? intreb eu
- Pai. Sa vedem. Pe tine te-am luat ca momeala. Esti de departe cea mai slaba si ceilalti vor veni dupa tine. Atunci va voi captura pe toti . Stiti voi,eu am aruncat in aer restaurantul ala . Si stii de ce? Pentru ca părintii vostrii m- au distrus. Am facut 10 ani de închisoare din cauza lor. Si stii de ce am explodat restaurantul? Pentru ca răzbunare. Am suferit atat din cauza lor. Sotia mea m-a părăsit din cauza lor. Si doi ani intregi am conceput planuri de răzbunare. Apoi a fost ziua lui Thomas si mi-a venit foarte usor sa ma razbun. Am pus o bomba. Planul era sa muriti toti. Dar voi ati supravietuit. Acum e timpul sa muriti. Sunteti jalnici. Mai ales tu!
Simt furia cum imi clocoteste prin vene. As vrea sa il impusc. Sa il distrug. Dar cum de stie fiecare miscare pe care o facem?
-Si de unde stii tot ce facem?
- Am spioni peste tot. Ce erau părintii vostrii si ce ati ajuns voi,cersetorilor! Pana vor veni prietenii tăi tu vei sta in parnaie
. Apoi pe usa intra doi paznici,care ma ridica de pe scaun si ma trag spre usa. Ma trag in lift si butonul pentru subsol este apasat. Liftul porneste si începem să coboram spre subsol. Usile sunt deschise si realizez ca Suntem intr- un fel de închisoare. Unul dintre gardieni scoate un set mare de chei si deschide usa de la o celula. Incerc sa ma smucesc inapoi,dar sunt aruncată cu totul in celula. In urma mea se tranteste usa. Simt piatra rece de pe jos. Imi vine sa plâng. De data asta nu ma mai abtin . Incep sa plâng in adevăratul sens al cuvântului. Lacrimile mele se izbesc de podeaua rece. Dar nimeni nu ma aude . Nimeni nu ma va auzi. Prietenii mei nu ma vor gasi. Vor fi omorâti inainte sa ajunga aici. Jocul s-a terminat. Am pierdut.