Răzbunarea-nimic nu e imposibil(+16)

caapitolul 19-Intre doua lumi

-Mi-a fost greu sa iau o decizie. Dar pana la urma am luat o decizie. O sa merg in continuare alaturi de James si ceilalti. Vreau sa continui lupta in lumea cealalta.
Deja simt cum imi cade pământul de sub picioare. Tocmai a ales sa ma părăsească iar. Imi simt ochii învătati de lacrimi. Cei doi paznici ii mai zic ceva ,apoi pleaca . Ma ridic de pe scaun,abtinandu-ma cu greu sa nu plâng. Tom vine la mine,ma ia in brate,dar ma smucesc si incep sa alerg spre usa. Deschid usa si incep sa alerg pe stocurile mele de 11 cm pe strada mare de afara. E complet incomod sa alergi pe tocuri si evident ma impiedic si cad intr-o băltoacă din mijlocul drumului. Imi simt rochia udă si simt cum mi-au zburat pantofii din picioare .Merg in genunchi pana la perechea de pantofi si realizez ca pantofilor stâng are tocul rupt. Ma ridic in picioare,simtind strada calda sub picioarele mele goale. Arunc cat de departe pot pantoful stricat. Pe celalalt il iau si ii rup si lui tocul suptire,aruncându-l si pe acesta cat de departe pot. Apoi ma întorc si incep sa alerg iar pe strada,cu ochii in lacrimi si in picioarele goale. Soseaua de sub picioarele mele e calduta,dându-mi o senzatie plăcută la fiecare pas. Lacrimile imi curg siroaie din ochi ,dar continui sa alerg nici eu nestiind unde.
Dupa o curba se afla un parc,in care intru fara sa am gandesc. Simt iarba moale sub tălpile mele goale si alerg in continuare. Nu ma uit pe unde merg ,avand fata adâncită in palme.
Deodată,corpul meu face contact cu un copac. Impactul ma arunca pe spate,căzând pe asfaltul tare. Ma ridic in picioare si incep sa ma urc in copacul de care m-am lovit. Simt scoarta dura sub picioare. Ajung la o creanga aflata la înăltime. Ma pun pe ea,sprijinindu-ma cu spatele gol de la rochie de trunchiul copacului si imi întind picioarele pe creanga. Imi privesc putin degetele,apoi incem iar sa plang. Ma gandesc la toate clipele frumoase petrecute cu Tom. Am avut o grămadă de amintiri impreuna si inca avem. Dar nu pot sa inteleg de ce a ales sa se întoarcă în lumea aia? Oare nu ma mai iubeste? Gândul asta ma face sa plâng si mai tare. Oare chiar nu mai însemn nimic pentru el?

Perspectiva lui tom

Imediat cum zic alegerea facuta incep sa regret. O vad pe Ashley cu ochii in lacrimi si ii aud în fundal pe paznici care imi zic ca transferul va dura intre jumatate de ora si o ora. Ma apropii de Ashley si incerc sa o iau in brate,dar incepe sa fuga spre usa. Raman uimit ce cele intamplate,revenindu-mi la realitate doar cand Ann imi trage o palma peste fata.
-Asta pentru ce a fost?
-Pentru ca esti un dobitoc. Ashley te iubeste iar tu te joci cu sentimentele ei. Si poti sa imi zici si mie de ce te întorci? Pentru proasta aia de Diana? Te-ai îndrăgostit de ea? Sau deja ti-a picat cu tronc Amy? Ia zi!O mai iubesti pe Ashley?
-Da,mai mult decat orice. Nu am vrut sa o fac sa sufere,doar ca pur si simplu nu pot sa renunt. Stiu ca au nevoie de mine si stiu ca impreuna il putem învinge. Ann,stiu ca m-am purtat ca un dobitoc,dar esti pentru ultima data de partea mea?
-Da. Orice s-ar intampla,prietenia dintre noi zece nu poate sa fie destramata nici de doua lumi opuse. O sa ne mai vedem. Dar nu cred că important acum e sa vorbesti cu mine. Ashley are nevoie de tine. Sa mergem
Se ridica de pe scaun si incepe sa alerge spre usa. Dar eu inainte mai am de rezolvat niste treburi. Ma duc la Sam si ii strang mana. La fel procedez si cu Thobias.
-Orice s-ar intampla,suntem cu tine amice. O sa ne revedem in cativa ani. Acum pleaca. Ia-ti ramas bun de la Ashley.
Ies pe usa impreuna cu Ann,care aleargă in fata mea. Apoi se opreste brusc,îndreptându-se spre ceva rosu din apropiere.
-Ăstia sunt pantofii lui Ashley. A trecut pe aici. Dar tocurile sunt rupte. Asta inseamna ca e desculta si ca nu poate sa fie departe.
Continuam sa alergam pana cand Ann intra intr-un parc. De sa au trecut 30 de minute,deci nu mai e mult timp. Incerc sa ma gandesc la ce face iubita mea cand e trista. Ii plac inaltimile. Asta e. Trebuie sa fie intr-un copac inalt. Incep sa urc in cel mai inalt copac dimprejur . Ajung deja la cativa metrii de sol si aud cum cineva plange. Continui sa urc pana ajung in dreptul unei crengi mari si late,pe care e Ashley. Are rochia ei albastră udă si picioarele strânse la piept. In continuare plânge,si simt cum mi se frânge inima ca sufere asa din cauza mea.
-Pot sa stau si eu aici?
Se opreste pentru cateva secunde din plâns si se uita la mine,apoi se întoarce si incepe sa plângă si mai tare. Ma asez langa ea pe creanga si o iau in brate. Simt cat de calda este,dar acum nu se mai impotriveste. Incep sa o sărut pe gât,urcând sărutul spre gura. In tot acest timp fata plange,dar nu se opune. Ajung cu buzele mele la gura ei si incep sa o sărut pasional si apăsat,unindu-ne intr-un sărut sălbatic. Acum Ashley continua sărutul,intrând si ea in jocul meu.
-Ashley,imi pare asa de rau. Nu am vrut sa te parasesc,doar ca nu pot abandona misiunea din cealalta lume.
-Si mie imi pare rau. Vreau sa imi răspunzi la o singura intrabare: Ma iubesti?
-Te iubesc mai mult decat orice. Esti tot ce am mai important pe lume. Pe oricare dintre ele.
-Si eu te iubesc. Chiar te iubesc. Imi pare rau pentru tot. Sărută-ma. Sărută-ma acum,pana cand nu va fii prea târziu.
Imi pun iar buzele peste buzele ei,incepand un nou sărut pasional,unul de iubire eterna amestecată cu tristete. Ii pun mâinile pe spatele ei dezgolit de la rochie si deznod funda micuta facuta in zona gâtului care tine rochia pe ea. Trag încet rochia de pe fata,in timp ce o trag si o întind pe creanga copacului. Arunc intr-un final rochia cat de departe pot,ea scotandu-mi tricoul si desfacandu-mi cureaua pantalonilor. Isi incolaceste picioarele dupa mine ,eu ducandu-mi mana pe inchizatorul de la sutienul ei. Reusesc sa desfac sutienul,dar nu apuc sa il scot deoarece totul devine transparent,apoi iar redevine la normal.
-Thomas. Tom. Tu începi să te teleportezi.
Ma ridic de pe ea,punându-ma in fund langa ea. O ajut sa isi închidă iar sutienul,apoi ne asezam unul langa celalalt pe creanga,cu picioarele atarnandu-ne picioarele in aer. O iar de mana,in timp ce picioarul meu se incolaceste cu picioarul ei gol.
Inca o data totul devine transparent,de data asta ceva mai mult timp. Fata isi trage mana din mana mea si isi duce mâinile la lantisorul de argint din jurul gâtului ei. Isi desface lantisorul si mi-l pune in palma,strangandu-mi apoi pumnul.
-Sa nu ma uiti. Asta e ceea ce iti dăruiesc eu,sa iti amintească de mine. Te iubesc foarte mult.
-Si eu te iubesc.
Ne unim iar intr-un sărut frantuzesc,dar care durează putin deoarece totul devine iar transparent.
Aud cum cineva tipa un nume. Ashley. Deschid ochii si vad ca sunt chiar eu. Dar nu in lumea lui Ashley. Sunt legat de mâini si de picioare de un perete,alaturi de James,Emma,Diana,Amy si Logan. Încetez sa tip,si atunci Logan imi adresează o intrebare stupida
- Te-ai trezit si tu in sfarsit? Si ce e cu Ashley? Nu ai trecut încă peste moartea ei?
-Nu. Adica da. Am avut un vis. Un vis tare ciudat. Cu Ashley si cu Thobias. Erau si Ann si Sam acolo. A fost ciudat visul .
Apoi simt in pumn un lantisor. Nu poate sa fie decat un singur lantisor. Asta e lantisorul lui Ashley. Dar asta inseamna ca totul a fost real. Dar oare asa ceva este posibil?